3,169 matches
-
la intervale de 3 luni, pentru tumorile maligne, sau la 6 luni, și apoi anual pentru tumorile benigne. Terapia anticomițială poate fi menținută în doze minimale până la 3-6 luni postoperator, retragerea ei făcându-se progresiv. TRATAMENTUL RECIDIVELOR În cazul tumorilor benigne (meningioame, neurinom de acustic etc.) tratamentul chirurgical este cel care rezolvă cazul prin ablarea tumorală în totalitate. Recidiva unei tumori benigne intracraniene, datorată de obicei unor resturi tumorale aderente la structuri neurovasculare importante, se depistează clinic și prin examen CT
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
fi menținută în doze minimale până la 3-6 luni postoperator, retragerea ei făcându-se progresiv. TRATAMENTUL RECIDIVELOR În cazul tumorilor benigne (meningioame, neurinom de acustic etc.) tratamentul chirurgical este cel care rezolvă cazul prin ablarea tumorală în totalitate. Recidiva unei tumori benigne intracraniene, datorată de obicei unor resturi tumorale aderente la structuri neurovasculare importante, se depistează clinic și prin examen CT sau RM. Recidiva unei tumori benigne reclamă reintervenția chirurgicală, urmată în anumite cazuri de radioterapie. În cazul tumorilor cerebrale cu grad
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tratamentul chirurgical este cel care rezolvă cazul prin ablarea tumorală în totalitate. Recidiva unei tumori benigne intracraniene, datorată de obicei unor resturi tumorale aderente la structuri neurovasculare importante, se depistează clinic și prin examen CT sau RM. Recidiva unei tumori benigne reclamă reintervenția chirurgicală, urmată în anumite cazuri de radioterapie. În cazul tumorilor cerebrale cu grad redus de malignitate (astrocitoame gradul II), atitudinea terapeutică este de reintervenție în caz de recidivă și abia după aceea se va proceda la radioterapie, fiind
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
se contrastează după administrarea contrastului la examinările neuroradiologice, fiind în general hipodense la examinarea CT scan și hiperintense în secvențele RMN în T1 și net hiperintense în secvențele T2; − în pofida unei evoluții de lungă durată, nu pot fi considerate tumori benigne din moment ce marea majoritate a pacienților vor deceda într-un interval de până la 10 ani de la diagnosticul inițial; − cu unele excepții tratamentul este doar paleativ. ASTROCITOAMELE O clasificare în funcție de tipul celular împarte astrocitoamele în două categorii: obișnuite și speciale (tabelul 4
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și imagistice de recidivă tumorală (fig. 4.41). Radioterapia adjuvantă se impune în cazurile în care există semne imagistice de transformare malignă și/sau dacă aspectul histologic confirmă agresivitatea tumorală (indicele mitotic ridicat). Astrocitomul pilocitic Are o evoluție în general benignă și degenerează malign extrem de rar. Sunt întâlnite cu predilecție la copii, cu un vârf de incidență în decada a doua de viață (fig. 4.42). Se pot întâlni atât la nivel supratentorial cât și la nivel subtentorial, fiind mai des
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
poate produce sechele importante (tulburări de intelect și endocrine) și uneori determină degenerarea malignă. La copiii mici postradioterapie se poate dezvolta boala moyamoya. Astrocitomul subependimal cu celule gigante Se dezvoltă în stratul subependimal al peretelui ventriculului lateral și sunt relativ benigne. Apar la adulți înainte 25 de ani. Se asociază frecvent cu prezența sclerozei tuberoase, când prezintă noduli subependimali „în ceară de lumânare” de-a lungul peretelui ventriculului lateral. Locul de origine este sub ependimul periventricular, în apropierea capului nucleului caudat
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
in T2 hiperintense, care captează substanța de contrast. Față de ependimom care invadează întreg ventriculul, astrocitomul subependimar cu celule mari invadează planșeul ventricular și împinge structurile în sus. Tratamentul chirurgical cu tendință de rezecție totală a tumorii având în vedere caracterul benign al tumorii. Dacă postoperator hidrocefalia persistă se recurge la drenaj ventriculo-peritoneal. Sunt relativ radiorezistente, radioterapia se efectuează în cazul recidivelor tumorale sau în cazul degenerării maligne. Xantoastrocitomul pleomorfic Sunt tumori rare, ce apar la adultul tânăr, superficial la nivelul emisferelor
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
gliale cu două forme mai agresive: oligodendrogliomul anaplazic sau malign și cel polimorf care vor fi prezentate la capitolul „Glioame Maligne”. Genetic se observă o lipsă a heterogenicității cromozomului 19q și uneori 17p [2]. Au o evoluție lentă, fiind considerate benigne (oligodendrogliomul de grad II), dar cu posibile diseminări spinale. Incidență: Reprezintă 3% din totalul glioamelor. Sunt frecvente la adult între 30-50 ani și mai rare la copii, predominând ușor la bărbați. Majoritatea sunt supratentoriale (cu precădere lobul frontal). Au tendința
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
extrem de rare având o incidență de 0,2% din totalul tumorilor intracraniene. Sunt mai frecvente la sexul masculin (70%) și subtentorial (67%). Au o localizare intraventriculară, sunt de obicei multiple, bine delimitate, au o rată de creștere lentă, fiind considerate benigne. Se pot întâlni la nivelul septului pelucid, apeductului Sylvius sau în porțiunea superioară cervicală. Originea lor nu este determinată cu exactitate, dar se presupune că provin din celulele subependimare. Apariția lor în cadrul aceleiași familii sau la gemeni presupune o implicare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
jumătate dintre cazuri [41]. Tratamentul acestor tumori este multimodal. Oligoastocitoamele, în comparație cu oligdendroglioamele răspund mai puțin favorabil la tratamentul chimioterapic, probabil datorită componentei astrocitare [42]. TUMORILE DE PLEX COROID IOAN ȘTEFAN FLORIAN, HORAȚIU IOANI Majoritatea tumorilor de plex coroid sunt histologic benigne (papiloame de plex coroid, WHO I) dar, în cazuri rare pot fi de grad intermediar (papilom atipic de plex coroid, WHO II) sau maligne (carcinom de plex coroid, WHO III). PAPILOMUL DE PLEX COROID Papilomul de plex coroid (PPC) este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Louis tumeurs fongueuses de la duremere [4]. În 1915, Cushing și Weed au confirmat că aceste tumori epiteliale se dezvoltă din vilozitățile arahnoidiene [5], Cushing fiind cel care a introdus denumirea consacrată de meningiom în 1922 pentru a descrie un neoplasm benign al menigelui [6]. Prima rezecție chirurgicală a unui meningiom a avut loc în Germania (Heister in Helmstead) în 1743 fiind complicată de infecție postoperatorie și decesul pacientului [7], iar prima ablare chirurgicală cu succes a unui meningiom a fost realizată
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de peste 20 mitoze/0,16 mm2 sau celule tumorale asemănătoare cu cele din carcinoame, melanoame sau sarcoame [13]. Indicele de colorabilitate a MIB-1 și supraexpresia p53 sunt corelate cu gradul de malignitate al tumorii meningeale, astfel că 10% din meningioamele benigne, 25% din cele atipice și 79% din cele anaplazice prezintă o rată crescută a supraexpresiei p53 și un indice MIB-1 crescut ce denotă de regulă o histologie malignă [10]. CARACTERISTICI TUMORALE Localizarea cea mai frecventă este la nivel cerebral (90
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
că prezența calcifierilor și aspectul hipointens în T2 se asociază cu un risc scăzut de creștere a formațiunii. Progresia tumorală, definită ca și creșterea ireversibilă a gradului de malignitate al meningioamelor a prezentat de asemenea interes, constatându-se că meningioamele benigne pot prezenta în evoluția lor o creștere a agresivității lor. S-a mai observat că menigioamele de novo atipice/ anaplazice au un comportament mai puțin agresiv decât cele benigne ce s-au transformat malign. Anomaliile cromozomiale 1q (detectate în 70
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
al meningioamelor a prezentat de asemenea interes, constatându-se că meningioamele benigne pot prezenta în evoluția lor o creștere a agresivității lor. S-a mai observat că menigioamele de novo atipice/ anaplazice au un comportament mai puțin agresiv decât cele benigne ce s-au transformat malign. Anomaliile cromozomiale 1q (detectate în 70% din meningioamele atipice și în toate cele anaplazice) au fost corelate cu progresia tumorală, recidiva tumorală și, alături de alte aberații cromozomiale (1p, 6q, 10q, 14q și 18q) cu un
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
4.74) poate detecta majoritatea meningioamelor (excepție fac cele de dimensiuni mici) și este deosebit de utilă în documentarea invaziei osoase. Aspectul tomografic variază de la o leziune hipodensă până la una ușor hiperdensă. Calcificările (fig. 4.75), observate în 20-30% din meningioamele benigne, pot fi prezente sub forma unor zone punctiforme sau sub forma corpilor psamomatoși. Invazia osoasă poate lua aspect de hiperostoză, osteoliză sau o combinație a acestora. Edemul peritumoral se evidențiază îndeosebi în meningioamele maligne sau în cele cu localizare convexitală
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
agresive, atipice și maligne, sau pentru controlul resturilor tumorale în meningioamele de bază de craniu (cu localizare perioptică) și parasagitale (cu invazia sinusului sagital superior). Dozele folosite variază între 10 Gy (când sunt implicați nervii optici), 15 Gy pentru meningioamele benigne și peste 20 Gy pentru cele cu malignitate crescută [25]. Chimioterapia (ciclofosfamida, doxorubicina, vincristina și temozolamida cu rezultate neconcludente, și somatostatina, încă în studiu, ca posibilă opțiune terapeutică) este folosită în meningioamele maligne și în cazurile cu multiple recurențe refractare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
între 30 și 50%. Printre factorii de prognostic negativ se numeră prezența unui număr mic de receptori pentru progesteron și indicele mitotic crescut [6]. TUMORI MEZENCHIMALE NONMENINGOTELIALE LINDA IORDACHE, LIVIU DURA Grupul tumorilor meningeale nonmeningoteliale cuprinde o mixtură de tumori benigne și maligne localizate la nivelul meningelui sau mai rar în parenchimul cerebral sau plexurile coroide. În clasificarea WHO în această categorie sunt cuprinse diferite tipuri de tumori lipomatoase, fibroase, miogenice, osteocartilaginoase și vasculare. TUMORILE OSTEOCARTILAGINOASE Osteoamele Osteomul osteoid și osteoblastomul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
la nivelul meningelui sau mai rar în parenchimul cerebral sau plexurile coroide. În clasificarea WHO în această categorie sunt cuprinse diferite tipuri de tumori lipomatoase, fibroase, miogenice, osteocartilaginoase și vasculare. TUMORILE OSTEOCARTILAGINOASE Osteoamele Osteomul osteoid și osteoblastomul sunt tumori osoase benigne frecvent întâlnite la nivelul scheletului axial [1]. Osteoamele ca tumori primare ale calvariei afectează aproximativ 0,4% din populație având o frecvență de trei ori mai mare la femei și incidență maximă în decada a 6-a a vieții [2
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
5]. Datele radiologice clasice includ distrucția osului, mineralizarea matricei tumorale, reacția periostală și extensia în țesuturile moi [5]. Tratamentul osteosarcoamelor este multimodal, combinația între rezecție chirurgicală maximală și chimioterapie oferind o supraviețuire mai bună [1,5]. Osteocondroamele Osteocondroamele sunt tumori benigne întâlnite frecvent la nivelul oaselor lungi. Localizarea intracraniană este rară și reprezintă doar 0,1-0,2% din totalul tumorilor intracraniene. Majoritatea lor apar la nivelul bazei craniului, localizările supratentoriale cu baza la nivelul coasei fiind rare. Cele mai multe osteocondroame intracraniene apar
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
densitate mixtă cu calcifieri la examinarea CT, în timp ce la examinarea RMN osteocondroamele apar ca leziuni heterogene cu focare mici hipointense. Rezecția chirurgicală completă este curativă, în timp ce cazurile cu rezecție incompletă pot prezenta recidive [6]. Condroamele Condroamele intracraniene sunt tumori cartilaginoase benigne, care apar cu predilecție la nivelul bazei în regiunea sfeno-etmoidă și rar sunt întâlnite la nivelul durei mater, falx, plexuri coroide [7,8]. Ele reprezintă aproximativ 0,15-0,3% din tumorile intracraniene [8]. Majoritatea cazurilor raportate în literatură au vârste
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
o prezentare clinică semănătoare meningoencefalitei. Sarcomul meningeal primar este mai frecvent întâlnit la copii în prima decadă de viață și nu prezintă predilecție în funcție de sex. Diseminarea leptomeningeală nu beneficiază în prezent de sancțiuni terapeutice eficiente. LIPOMUL Lipoamele intracraniene sunt tumori benigne care reprezintă aproximativ 0,34% din tumorile intracraniene [9,10]. Localizare și manifestări clinice. Majoritatea lipoamelor intracraniene sunt localizate supratentorial pe linia mediană, în regiunea corpului calos și mai rar au alte localizări cum ar fi cisterna ambientală, cisterna chiasmatică
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
liposarcoamelor SNC este complex și necesită o abordare multimodală [1]. HISTIOCITOMUL FIBROS Histiocitoamele fibroase sunt leziuni mai frecvent întâlnite în țesuturile moi și oase, localizarea intracraniană fiind extrem de rară. Histiocitoamele fibroase intracraniene apar fie la nivelul durei, fie intaparenchimatos. Leziunile benigne cel mai adesea au baza de implantare durală în timp ce variantele maligne se găsesc în proporție egală atât la nivel meningeal cât și intraparenchimatos [18]. Histiocitomul fibros benign (HFB) nu are trăsaturi imagistice caracteristice, aceste tumori fiind hipointense în T1 și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
extrem de rară. Histiocitoamele fibroase intracraniene apar fie la nivelul durei, fie intaparenchimatos. Leziunile benigne cel mai adesea au baza de implantare durală în timp ce variantele maligne se găsesc în proporție egală atât la nivel meningeal cât și intraparenchimatos [18]. Histiocitomul fibros benign (HFB) nu are trăsaturi imagistice caracteristice, aceste tumori fiind hipointense în T1 și hiperintense în T2 cu captare heterogenă. Semnul cozii durale poate fi uneori prezent creând confuzia cu meningeoamele. Rezecția chirurgicală în totalitate trebuie să fie obiectivul atât la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
spre profunzime, de-a lungul vaselor de sânge care sunt învelite într-un strat subțire de piamater formând îngustele cisterne perivasculare - spațiile Virchow Robin. Poate cel mai important fapt care trebuie reținut este acela că melanocitoza difuză este un proces benign (activitatea mitotică a celulelor este redusă) însă, deși este rară, proliferarea malignă nu este exclusă [5]. Melanoza afectează de obicei cisternele bazale (fapt care cauzează hidrocefalie), pigmentarea fiind prezentă și la nivelul encefalului și cerebelului adiacent. O dată simptomatologia instalată, evoluția
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
alteori zonele pigmentate alternând cu zone nepigmentate care apar decolorate) [7]. Din punct de vedere histologic se evidențiază prin grupuri de celule poligonale uniforme, fără caractere maligne, despărțite de septuri fibroase. Activitatea mitotică a celulelor este redusa (deci sunt tumori benigne), însă la un moment dat poate să apară progresia spre melanom malign [4]. Caracteristicile imagistice depind de cantitatea de melanină prezentă intratumoral și de existența hemoragiei, astfel încât o tumoră amelanocitică nonhemoragică se aseamănă în principiu cu un meningeom pe rezonanța
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]