1,524 matches
-
la film. Adormisem și eu, cînd ne-a sculat ȚÎra anunțîndu-ne că vin minerii. Cineva a propus să dăm jos firma cu numele revistelor, altcineva a sugerat să ascundem mașinile de scris. Ne-am pus pe treabă. Apoi au apărut bestiile care s-au purtat politicos și au plecat lăsînd urme de cărbune pe covoare văzînd c-au greșit adresa, nu aici era sediul Cuvîntului cum aveau ei scris pe o listă, că tocmai văzuseră firma pe care nu scria nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că-s Nicholas Cage și Laura Dearn străbătînd America viselor noastre despre Nato, care n-a venit În ’45, bine că n-a venit, că acum am fi fost chiar mai tîmpiți decît ei sau Împușcați fără milă de două bestii căsătorite și venite-n vizită la indian acasă unde le apare pe spatele tricourilor subtitrarea-n engleză a, probabil, ceea ce le spune moșu-n limba definitivă a pieilor roșii, totuși, ciudat, nimic Înfricoșător pînă aici, lucrurile par să se Întîmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-a zis nici pîs, și cu toate durerile alea mai dicta și poezii, de l-a lăsat feștelit pe doctor, că scrie chiar ăsta: „Eu stăteam cu gura căscată și el dicta”. CÎte n-a Îndurat domn’ Adrian de la bestia asta de medic care-i clar că-i angajat de străini să-l străpungă pe poet În urechi, să-l facă stropitoare, na, că n-a reușit, și-n momentul cînd poetul a scris și-a doua poezie de i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
final Îi taie capul cu ghilotina gingașei soții a blondului Pitt după care oftează atîtea soții care Încă au cap, În vreme ce asta nu rezistă și se lasă nu doar decapitată ci și Însărcinată, o nenorocire nu vine niciodată singură, și bestia o descăpățînează doar pentru ca polițistul să nu mai aibă Încotro și să-l Împuște, fiindcă marele criminal suferea de păcatul biblic final: invidia. Îl invidia pe polițist pentru viața lui simplă și plină de bucurii și de necazuri vezi pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de obicei infectă de cinema unde oamenii au plăcutul obicei să miroasă vara este Înlocuită de privirea detașată cu care nu mai faci decît cel mult să numeri, dacă poți, cartușele ce scot nouri de praf și bulion din tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop se umanizează, Începe să viseze, Își aduce aminte de nevastă și copil, devine agitat și chiar rage ca Rambo atunci cînd șeful bandiților Îi Înfige o rangă ruginită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că au fost trei oameni cu puști, cu Încărcătoare de cinci cartușe, toți reîncărcînd de două ori. Nu trebuie să vă spun cît de lipsite de justificare au fost patruzeci dintre aceste cartușe. Aici avem de-a face cu niște bestii absolut demente. Bud se uită În jur. Exley Încă nu-și făcuse apariția. Circa o sută de inși Își luau notițe. Jack Vincennes, Într-un colț, fără carnețel. Thad Green preluă microfonul. — Nu sînt dîre de sînge care să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
răspuns. Continua să fie îndârjit, ca și cum n-ar fi înțeles nimic din ce se întâmplă cu el. Ca și cum ar fi fost o victimă, dar nu era deloc asta. Ca și cum el ar fi fost un sfânt și cei din jur niște bestii, dar nici asta nu era adevărat, pentru că toți din jur erau cum fuseseră, și buni și răi în același timp. Nu-l deosebea nimic de ei și întreaga vină îi aparținea. Nici măcar vină. Pentru că, de l-aș fi văzut atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de zile că ar trebui să facem o emisiune despre Saddam și despre expansiunea lui militară. Suntem, fir-ar să fie, într-o situație ridicolă: în ultimii ani i-am tot vândut arme și acum întoarcem foaia și îl numim „bestia babilonului“ pentru că el chiar le folosește. Ne-am închipuit că se va spune ceva pe tema asta. Dar numai în ultimele săptămâni am purtat discuții cu un cineast independent care lucrează la un documentar despre asta de câțiva ani, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jos; soarele se tîra Încet pe cer, iar umbrele se Întindeau pe pămîntul galben. Dar, În cele din urmă, panica nefericită scăzu În intensitate. Întunericul din ea se micșoră și se strînse. „Ce idioată ești! Julia te iubește. Detestă doar bestia din tine, monstrul ăsta ridicol... Își mișcă din nou Încheietura mîinii Încît să atingă insesizabil coapsa Juliei. Aceasta rămase nemișcată o clipă, apoi Își lipi Încheietura de a lui Helen. Lăsă cartea și se ridică În cot. Luă un măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a luat În gură pe Chase, zise altcineva, și Browning i-o bagă pe la spate. Are mîinile ocupate, băieți! Fleanca, răilor! strigă o voce nouă. Era Monica de la trei. Atunci, Pacey Începu s-o cheme pe ea. Mo-ni-ca! Mo-ni-ca! Gura, bestiilor! De ce nu lăsați fetele să-și facă somnul de frumusețe? Aceste cuvinte au fost urmate de un vum! al unei explozii și Giggs strigă din nou: Neamțule! Fritz! Adolf! Pe-aici! Fraser gemu și-și Întoarse perna. — La naiba, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe sâni, acestea stau mai întâi și privesc la tânăra cu fusta hărtănită, de sub care se dezgoleau apărând rotulele ei bronzate și rotunde, la muncitorul-bărbat, lat în spate, care se canonește să rețină în poziția cu spatele la saltea, pe una dintre bestii. Cinstitele femei, fără să se dispună la analize temeinice, la despicarea firului în patru sau la divagații de reflecție, își scapără imaginația, care li se aprinde pălălaie, închipuindu-și că tocmai muncitorul lat în spate ar fi cel cu păcătosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mari ce preocupă o minte omenească, a suferit grele lovituri, însă numai negative - din partea unor ultime raționamente materialiste, cari în sine sânt tot atât de neîntemeiate ca și mitologia grecească. Dar raționamentele materialiste, brutale fiind, lesne de priceput si apelând oarecum la bestia din om, găsesc în suta a nouăsprezecea o mulțime de aprigi apărători, încît viața noastră modernă pare a se apropia de povârnișul fatal pe care istoricii latini îl presupun, fără cuvânt, a fi existat înaintea constituirii statelor, adecă acea stare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Vreo douăsprezece megatone. ― M-am liniștit, declară Hudson scurt. Hicks trase adânc aer în piept. ― Avem o problemă. Comtehul își desfăcu mâinile încrucișate și se întoarse. ― Nu-nii vine să cred. Vouă vă vine? RS-urile fac praf o hoardă de bestii, ușa izolatoare rezistă încă, și acum ne pomenim că a fost degeaba. ― E prea târziu să stopăm reacția în lanț? întrebă Ripley pe android. Admițând că sistemele respective mai funcționează, bineînțeles. Să nu crezi că mi-ar fi drag să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
atinge țelul. Din prima categorie fac parte peiorativele: comuniști, fasciști, țigani, talibani. Folosirea acestor cuvinte determină o reacție de adversitate, legitimând astfel ceea ce se spune despre adversar, fără argumente raționale. În România anului 1944, propaganda comunistă folosea peiorative colorate ca "bestia legionară", "călăii hitleriști", "huligani", care erau folosite fără excepție de câte ori era vorba de realități dușmane. Aproape fiecare anunț își avea forța în peiorative. Iată un exemplu: "Văpaia, organul bandelor de huligani și atentatori, avea misiunea de a răspândi zvonuri alarmiste
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
că singurii lor dușmani sunt cei care în propriile lor Patrii storc de la ei cele mai bune fructe ale muncii lor și trăiesc în lux pe costul lor? Patriotismul este cel care împlinește acest miracol", crescând în școli și armate "bestii [umane] gata de a fi ucise" în "abatorul" războielor purtate în numele națiunii (Hervé, 1910, pp. 46, 92). Singurul război demn de a fi purtat de masa de dezmoșteniți este războiul civil, războiul de clasă în care Hervé își proiectează speranțele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-a înclinat și a plecat. Asta-i, de ce n-am murit atunci pe loc! Căci, dacă m-am dus la ea, am făcut-o pentru că îmi spusesem: „Oricum, viu nu mă mai întorc!“. Și cel mai jignitor era că bestia de Zaliojev a întors-o în așa fel, încât să se creadă că de el este vorba. Eu sunt și mic de statură, și îmbrăcat ca un slugoi, și mă holbez la ea fără să zic o vorbă, pentru că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împletite din nuiele și cu două mese de joc, stăpâna casei reluă ocările cu tonul plângăreț, artificial, pe care îl folosea de obicei. — Și nu ți-e rușine, nu ți-e rușine, barbarule și tiranule al familiei mele, barbar și bestie ce-mi ești! M-ai prădat, m-ai supt de tot și tot nu ești mulțumit! Cât o să te mai rabd, om fără rușine și cinste! — Marfa Borisovna, Marfa Borisovna! Dumnealui e... prințul Mâșkin. Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin, îngăimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca maeștri depozitari ai tuturor adevărurilor pe niște băieți de cincisprezece ani". Delirul acesta se pare că a sosit: "Conglomerat dezinvolt al nevoilor pasagere și întâmplătoare, individul postmodern a uitat că libertatea era același lucru cu puterea de a schimba bestia și că însăși cultura transfigura instinctele"80. Era postmodernă, avertizează filosoful francez, este a vidului existențial, ca ultimă fază a democrației. Delirul mascator al nimicului a apărut din lungul hedonism al consumatorismului occidental, culminând în "idolatria valorilor juvenile". Dacă burghezul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
82. Este izbânda infantilismului, a barbariei, a lui Zombie: "Et la vie avec la pensée cède doucement la place au face-à-face terrible et dérisoire du fanatique et du zombie"83. Așadar, postmodernismul se dovedește a fi triumful lui Zombie, mica bestie africană a morților vii, agresivă pierdută în opacitatea naturii, frustrată prin non-educație, după norma "luminii" rousseauiste a "libertății", la antipodul antropocentrismului creștin, ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă "plăcerilor", drogurilor, pornografiei, întoarcerii la semibarbarie. E condamnarea omului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spiritualitatea noastr] nu era „într-adev]r” decât o serie de reacții animalice. Aceast] idee de animalitate ca principiu str]în, foarte îndep]rtat de spirit este una str]veche, folosit] adesea pentru a dramatiza conflicte psihologice intense între virtuți și „bestia interioar]”. Sufletul uman apare atunci că un intrus izolat în cosmosul fizic, un str]în aflat departe de c]minul s]u. Acest dualism acut și simplu a fost important pentru Platon și pentru primii gânditori creștini. Ast]zi are
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
stingă o revoltă, nu omorârea în scop alimentar a unui animal inconștient. Însă cruzimea imaginii, valurile de sânge produc prin montaj un transfer rapid și intens de milă și apoi solidaritate cu răsculații. Armata țaristă e compusă cu siguranță din bestii, proletarii sunt niște ființe lipsite de apărare, ucise „ca vitele la tăiere”. Evreul etern (Fritz Hippler, 1940) Greva este un film de propagandă comunistă. Evreul etern de Fritz Hippler, realizat în 1940, este, probabil, cel mai agresiv film de propagandă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
țăranilor așezați, care își lucrau pământul. Dușmanul principal nu era moșierul, ci așa- numitul chiabur, țăranul înstărit. Georgescu și Iliu con struiesc deci o realitate cu totul paralelă, un sat de operetă, al bunei lumini, în care chiaburul este o bestie incorigibilă, un neom menit exterminării. Când Dumitru, fiul de chiabur, interpretat convingător de Liviu Ciulei, vine la ședința de constituire a colectivei, „am venit și eu, să văd ce e, ca omu’”, protocomunista Maria se ridică și strigă : „Care om
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Anca este prinsă de Siguranță, dar, în mod miraculos, i se dă drumul. Nu a trădat, dar tovarășii o supun unei perioade de carantină. Este urmărită de Siguranță și, de astă dată, ucisă. Încolțit și el, la malul mării, de bestiile poliției burghezo- moșierești, Radu o ia îmbrăcat spre larg, dar apa e rece, așa că se întoarce. Încă din primele secunde ale filmului, Pintilie subminează schema pe dinăuntru. În astfel de pelicule, fiecare secvență dura atât cât era necesar ca să înțeleagă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
000 capete tăiate neted pe sub bărbie, iar la Delhi a ordonat să fie sugrumați 100.000 de prizonieri, într-o singură zi. Ei bine, omul care credea că aceste cruzimi nu sunt suficiente pentru gloria sa, omul numit cu groază "bestia mongolă" sau "sîngerosul fanatic", era cel mai pasionat protector al artiștilor, al savanților, al literaților și un îndrăgostit de astronomie! Aceasta poate fi adevărat? Niciodată, dacă...dacă nu s-ar fi amestecat superstiția și prin ea folosul ce se putea
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
artificiale ale întoarcerii, miturile și dramele astrobiologice”, de exemplu: cupa, mormântul, locuința, alimentele. Consider că orice simbol poate avea atât caracter diurn, cât și caracter nocturn. Monstrul are caracter diurn fiind un apărător al templelor și caracter nocturn simbolizând fiara, bestia, provocând spaimă. Același autor clasifica simbolurile după criterii genetice, simbolurile funcționând pe trei nivele: verbal - ”actanțial”, epitetic și substantival, când simbolul are la bază însușiri ale obiectelor, stadiul cultural. Domeniile în care se manifestă simbolurile sunt: arta, religia, filosofia. Hermeneutica
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]