1,112 matches
-
detectat și ale cărui aripi se desprinseseră, era definitiv pierdut: aripile puteau fi atașate din nou, dar n-aveai cum să dovedești că toate patru aparțineau acelui torace fără cap, țintuit cu un ac de gămălie Îndoit. În dimineața următoare, biata Mademoiselle a pornit cu un aer foarte misterios spre St. Petersburg și s-a Întors seara aducându-mi („ceva mai bun decât fluturii tăi de varză“) un banal fluture de noapte Urania montat În ghips. „Cum m-ai Îmbrățișat și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
picioare. Jarul țiuie subțire, trage să moară; se făcuse frig în paraclis. Acu... acu patru zile, mă jucam cu el... Acu... acu îl privesc... și nu cred... nu pot să cred că-i adevărat. Nu pot, bolborosește el înăbușit, lăcrimând. Biata Maria, murmură Țamblac cu o voce gâtuită. Chinuită ființă. Viața ei a fost numai durere. Bogdan era ancora ei, rațiunea ei de a trăi... Câte vise nu-și făurise.. "Micul meu Bogdan cel Mare", îi șoptea ea... Acu... acu, nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sf. Toma de Aquino, Meister Eckhart, Dante. Există, cu imens succes în lumea întreagă, o reprezentare foarte îndemânoasă a „filozofiei indiene”, în care totul se rezolvă cu gimnastica yoga și cu repetarea formulei ta twam asi, panaceu lăsând de căruță biata „rațiune carteziană” și toate celelalte meschinării ale culturii apusene. Pentru zelatorii acestei reprezentări, lucrările în domeniu ale lui Mircea Eliade nu pot fi decât sau dezamăgitoare, sau, cel mai probabil, admirate în alb din respect pentru subiect și pentru faima
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
departe de biserică), punea un ou roșu în cana cu apă, din care ne turna ca să ne spălăm pe față, ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta Înviere. & Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din pățaniile vieții ei și cu nostalgie, dar și făcând haz de necaz. Încerc să rezum o astfel de istorisire. Imediat după terminarea primului război mondial s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
7,30 și am să merg pe jos până la gară. Ne-am despărțit și mi-am zis „cât sunt de fricos”. I-am spus soției că trebuie să merg la București pentru a fi martor într-un proces, iar ea, biata, a împrumutat bani de la vecina Zâna, ca să-i cumpăr de la București o pereche de pantofi. La timpul potrivit, de dimineață, am plecat. Trecând prin fața primăriei, am observat, în zăpada proaspătă, urma unui autoturism venită dinspre Târgul Frumos și intrat la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de la numele pe care singuri și-l dădeau locuitorii așezării. Încetul cu încetul, ca într-o nisiparniță, absorbeam cantitatea de cuvinte slavone pe când copiii, la rândul lor, partea de tirizie a limbii române. În ceea ce privește frecvența la școală, mă ajuta tot biata Nina. Mergea cu mine prin sat pe la părinții care nu-și trimiteau copiii la școală și cu autoritatea ei de învățătoare bună și prețuită, dar și ca fiică a preotului Munteanu, victoria era asigurată. Gazda găsită de director se numea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
unei doctrine susținută cu atâtea argumente ani și ani de zile, și numai din invidie față de popularitatea mereu crescândă a lui A. C. Cuza în rândurile studențimii, a fost așa de uluitoare prin neașteptatul ei și prin lipsa de temeinicie a bietelor „argumente” împrumutate din tabăra (și de la taraba) evreiască, fără nicio legătură cu problema în sine, aceea a acaparării economiei românești de către [41] evrei și aceea a falsificării specificului național prin preponderența tot mai accentuată a evreilor în literatură, artă, presă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
unde coborau broscarii: înalți, frumoși, atletici, pășeau cu un picior zvârlit la nouăzeci de grade, în pas de gâscă, cu berete și uniforme negre. Cântau ceva foarte melodios. În sens invers și tot pe partea noastră (ce noroc a avut biata Soltana !), către sfârșitul parăzii, a urcat atunci automobilul regal. Pe perinele din spate ședea regele împreună cu maică-sa. Sta țeapăn pe banchetă într-o uniformă plină de decorații, rotindu-și speriat, în toate părțile, ochii mari. Mai târziu mi-am
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un fragment din Nu a apărut pentru prima dată în Cahiers de l’Est, după retragerea lui Cretianu. Mai târziu, Ionescu nu i-a mai dat cartea lui Sorlot, care a rămas cu buza umflată. Dar asta e altă poveste. Biata Sanda Stolojan! Își pusese și ea o pană la pălărie și eu i-am smuls-o fără milă. Dar era ridicolă în postura de fondatoare a revistei Cahiers de l’Est. După scurta perioadă Cretianu am trecut-o la munca
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
curentată“ în lojă, de ce s-a pupat afectuos pe obraji cu „balega“? Moralul, eticul și iubitorul de dreptate Vadim trebuia să ia atitudine, imediat cum a aflat de „furtul Stelei“. Patriotul senator Vadim trebuia să spună, dacă știa, că bănuții bietei țărișoare au încăput pe mîna „derbedeului“. N-a suflat o vorbă pînă cînd i-a venit pe voleu. A tăcut complice sau abia aflase cu cîteva minute în urmă și s-a grăbit să anunțe numaidecît nația, dînd buzna telefonic
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
o lacrimă s-a stins Și din care numai robul fără vlagă iese-nvins! Chinuri! Dar deșteaptă-ți mintea, dar te uită-n neagra zare! De ești om, fă-ți ochii roată peste țară și hotare. Chinuri!... Dar privește sânul bietei noastre de moșii, Numără, de poți, pe dânsul urmele de vrăjmășii... Iată chinurile noastre, și cu ele, doruri, vise, Pe moșia strămoșească-n lung și-n lat cu sânge scrise! Iată chinurile mele, ale unui domn român, Basarab, de sine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
departe de bisericăă, punea un ou roșu în cana cu apă, din care ne turna ca să ne spălăm pe față, ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta înviere. Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din pățaniile vieții ei și cu nostalgie, dar și făcând haz de necaz. Încerc să rezum o astfel de istorisire. Imediat după terminarea primului război mondial s-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
7,30 și am să merg pe jos până la gară. Ne-am despărțit și mi-am zis „cât sunt de fricos”. I-am spus soției că trebuie să merg la București pentru a fi martor într-un proces, iar ea, biata, a împrumutat bani de la vecina Zâna, ca să-i cumpăr de la București o pereche de pantofi. La timpul potrivit, de dimineață, am plecat. Trecând prin fața primăriei, am observat, în zăpada proaspătă, urma unui autoturism venită dinspre Târgul Frumos și intrat la
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de ace. Sfătuindu-se cu Nebuna-Mătrăguna, au hotărât s-o fure pe Dora-Minodora. Și când, după prânz, Dora-Minodora dormea la umbra tihnită a Daliei-Rozaliei, înconjurată de somnoroasele ei prietene, Reginele nopții, Nebuna- Mătrăguna, haț, o înhață de picior. Când află biata Luna-Betiluna, începu să plângă: - Mi-a fost răpită sora, ah, Dora-Minodora! Petuniile, Crăițele și Cârciumăresele îngânau triste: - Doraaa... Minodoraaa... Auzi și Cavalerul Bujor-îmbujorat-de-Dor și se îmbujoră mai tare, iar Mușcata-Roșcata deveni de-a dreptul stacojie de furie.” (Anamaria Smigelschi - Luna-Betiluna
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
mai întâi „s-a jucat” cu o piatră iar apoi a atacat cu o cărămidă, nu-l discută nimeni. Se instituie vălul unei tăceri groase și asupra acestui Poenaru și asupra lui Cosmănescu, cel care-l readuce în discuție, iar biata Hanrieta este considerată din ce în ce mai insistent ...sora bolnavă a fratelui ei și mai bolnav. Totuși, impresiile de atunci, de la momentul înmormântării cuiva, persistă și sunt cele mai importante. N-avea cum să inventeze ea, biata Hanrieta, numele lui Petrea Poenaru, ea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care-l readuce în discuție, iar biata Hanrieta este considerată din ce în ce mai insistent ...sora bolnavă a fratelui ei și mai bolnav. Totuși, impresiile de atunci, de la momentul înmormântării cuiva, persistă și sunt cele mai importante. N-avea cum să inventeze ea, biata Hanrieta, numele lui Petrea Poenaru, ea a aflat aceste lucruri imediat după moartea fratelui ei. Aceste lucruri au ieșit la iveală în împrejurările înmor mântării, în mijlocul acelei impresionante adunări de doliu care a înconjurat sicriul poetului. Ele se păstrează în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cealaltă antidotul, sau leacul adică sulful dar mai ales băile; în acest caz este evident că antidotul este mai important decât otrava și la el te gândești mai întâi, adică asta este „principala părere a lui Isac”. De unde să știe biata Hanrieta că acest Comitet de la Iași pregătește consultul medical din 14 iulie? în aceeași scrisoare a domnișoarei i se arată, probabil, Hanrietei că se are în vedere o tratare a lui Eminescu în străinătate, acolo unde el a mai fost
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ar fi trebuit să te pregătesc mai dinainte, d-ta un bărbat așa de, și așa de..." și iar delicatețuri. Zic iar: "Stimabile, ai puțintică răbdare, docomentul"... El iar: "...că de, damele..." Să vezi unde vrea să m-aducă mișelul!... Biata Joițica! Să nu cumva să-i spui, să nu care cumva să afle! Cum e ea simțitoare!... Tipătescu: Ce! A cutezat? Mizerabilul (se ridică turburat.) Trahanache: (oprindu-l) Stăi, să vezi! "...că de, damele, zice, nu înțeleg totdeauna meritele și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-n una, numa’ la lucru ne-ntâlneam. Și acolo era două ateliere, tot cu coșuri din astea de Împletit de coșuri. Aici ați putut lua legătura cu familia? Am primit un pachet, pentru că În toată luna-mi făceam norma. Păi, biata mama mea o zis că de-abia aștepta fiecare lună să primească scrisoarea și deja Îmi pregătea pachetul, săraca. Da’ mie... - cum să spun - așa-mi părea de rău că scriam... Că doar dintr-o pensie a lu’ tata, cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sînt criticii de artă nu intuiesc măsura rezistenței celor ce-i ascultă. Vorbesc pînă ce acestora le trece os prin os și le zboară gîndul aiurea. *De multe ori, compătimirea e o formă a răutății. Formule ca „bietul Cutare” sau „biata Cutare” sînt folosite ca simple introduceri pentru a capta atenția față de anumite zvonuri legate de situația ori de starea defavorabilă a celui compătimit. Ceea ce se spune în continuare disimulează cu greu plăcerea de a constata că acela sau aceea traversează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
introduceri pentru a capta atenția față de anumite zvonuri legate de situația ori de starea defavorabilă a celui compătimit. Ceea ce se spune în continuare disimulează cu greu plăcerea de a constata că acela sau aceea traversează o perioadă nefastă. „Bietul Cutare”, „biata Cutare” au aproape întotdeauna rolul de a anunța ceva senzațional din perspectiva povestitorului. Că prin ele emană răutatea, o dovadă e faptul că le aud mai des din gura ipocriților decît din a oamenilor reputați ca sinceri. *Trecută din registrul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Libertatea brusc oferită În exil părea derutantă, chiar neliniștitoare, nu doar prin acutele incertitudini sociale ale strămutării, ci și prin incertitudinile mai profunde, schimbările interioare, sufletești și cerebrale, pe care le solicitau. I-am oferit, bineînțeles, imediat, lui Mircea Zaciu bietele mele sugestii de neofit și ajutorul, În orice credea că i-aș putea fi de folos. Zaciu revenea Însă periodic, Înțeleg, În țară, pentru a se Întoarce, din nou, parcă mai amărât, la Bonn, unde avea familia. Își regăsise, oricum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fel aproape „american” de a lăsa lucrurile În voia lor, așteptând să-și moduleze, treptat, sensul, dacă au vreunul. Erori, nedreptăți și decepții sunt digerate, parțial și În grabă, În dinamica „mersului Înainte”, nu neapărat În speranța unor rectificări ulterioare. Bietele previzibile defecte umane intră În premisa firească a existenței, ca și calitățile, relative și ele, supuse intemperiilor sociale și intime, greu de prevenit În perpetuumul care nu promite stabilitate și absolut. De aici, probabil, și calitatea de mare expresivitate a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
distingeau, iar picioarele ca niște fuse aveau încheieturile umflate. Singurul lucru neschimbat era unicul corn alb îndreptat, mândru, spre cer. Animalele, grupate câte trei sau patru, căutau de mâncare. Unii copaci mai aveau fructe, dar erau atât de înalți, încât bietele patrupede nu ajungeau la ele. Stăteau sub ei, neputincioase, privind cu jind la păsărelele care le ciuguleau. — De ce nu mănâncă legumele de pe câmp? am întrebat. — Nu știu, dar mi-e clar că nu se ating de hrana Orașului. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mi-am adunat toate forțele și-am mers cât am putut de repede, uitându-mă din când în când în urmă ca să mă asigur că fumul mai exista, că Paznicul mai incinera animale dincolo de Zid. Am trecut pe lângă niște animale. Bietele de ele căutau de mâncare, dar nu aveau nici o șansă prin zăpada aceea mare. Ne-au privit cu ochii lor albaștri. Oare cât înțelegeau din eforturile noastre disperate? Am început să urc dealul. Abia mai respiram. Umbra era grea, zăpada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]