7,476 matches
-
de Înălțime, și atunci trebuia să caute un telefon, ca să-l sune pe Vic. — Vic, unde ești? Îl Întreba. — La birou, bineînțeles, răspundea el de obicei. Ce-ai pățit, de ce m-ai sunat? Nu cumva te-a călcat iar vreo bicicletă? Întrebările lui o speriau și mai tare. Firește că răspunsul cel mai sincer ar fi fost tot o Întrebare: știi cumva unde mă aflu? - dar era sigură că un astfel de răspuns l-ar fi enervat. — Te rog să nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Firește că răspunsul cel mai sincer ar fi fost tot o Întrebare: știi cumva unde mă aflu? - dar era sigură că un astfel de răspuns l-ar fi enervat. — Te rog să nu te enervezi... Nu m-a călcat nici o bicicletă, Îl asigura. Încerca să cîștige timp. Nu putea spune de-a dreptul că s-a rătăcit, dar nici n-ar fi vrut să-l mintă. Temerile lui legate de accidentul de bicicletă erau desigur justificate, căci se Întîmplase de cîteva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu te enervezi... Nu m-a călcat nici o bicicletă, Îl asigura. Încerca să cîștige timp. Nu putea spune de-a dreptul că s-a rătăcit, dar nici n-ar fi vrut să-l mintă. Temerile lui legate de accidentul de bicicletă erau desigur justificate, căci se Întîmplase de cîteva ori să fie lovită de bicicliști. Îi vedea de la distanță, știa ce urmează și accepta resemnată că, În continuare, destinul nu-și va face decît datoria. În spații oricît de largi sau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apropiere, deveneau nesiguri, Își pierdeau echilibrul, nu știau pe care parte s-o ocolească... Într-o zi, după ce i-a relatat lui Vic o asemenea Întîmplare ridicolă și umilitoare, el i-a profețit că va muri Într-un accident de bicicletă. Într-adevăr, atunci s-au certat. În timp ce-și căuta cuvintele, privirea ei descoperea o clădire cunoscută În peisaj, recunoștea firma unui magazin, un chioșc de ziare sau alt reper care o readucea Într-un spațiu oarecum familiar și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi plăcea biliardul ( Însă evita partenerii, temîndu-se că l-ar pune Într-o situație de inferioritate) și de aceea Își cumpărase o masă de biliard pe care o montase În camera de zi, tot acolo unde Își ținea la Îndemînă bicicleta, binoclul, aparatul de fotografiat și alte elemente logistice nelipsite din recuzita oricărui spion competent. Jocul de biliard nu numai că Îl relaxa, dar În timp ce juca, Îi veneau tot felul de idei neașteptate, cu deosebire atunci cînd Îi reușea vreo lovitură
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unde În rest nu-l mai Încurcau decît două fotolii, despărțite de o măsuță ovală. Într-un dulăpior suspendat, care masca un mic seif secret Încastrat În perete, Își ținea felurite dispozitive profesionale și casetele Înregistrate, iar Îndărătul ușii era bicicleta, pe care o cumpărase pentru a face plimbări seara În satele din Împrejurimi. Într-adevăr, dacă ar fi avut chef de o plimbare romantică, s-ar fi Îmbrăcat În haine civile, și-ar fi pus o perucă și mustăți false
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
romantică, s-ar fi Îmbrăcat În haine civile, și-ar fi pus o perucă și mustăți false, eventual și niște falși ochelari de vedere, ca să lase impresia că e un artist excentric În căutare de inspirație, ar fi urcat pe bicicletă și ar fi pornit Într-o direcție oarecare. Atîta doar că, după ce Își cumpărase bicicleta, nu avusese niciodată chef de o asemenea plimbare. Acasă la el făcea numai ce avea chef să facă, iar ce nu avea chef, nu făcea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mustăți false, eventual și niște falși ochelari de vedere, ca să lase impresia că e un artist excentric În căutare de inspirație, ar fi urcat pe bicicletă și ar fi pornit Într-o direcție oarecare. Atîta doar că, după ce Își cumpărase bicicleta, nu avusese niciodată chef de o asemenea plimbare. Acasă la el făcea numai ce avea chef să facă, iar ce nu avea chef, nu făcea nici În ruptul capului. Uneori, avea chef să joace biliard. În așa-numitele pauze de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
peșteră e minată. CÎnd o să vă cadă tavanul În cap, amintiți-vă că v-am vrut numai binele, mai adăugă Înainte de a ieși. Maiorul porni la drum de cu seară, Înainte de asfințitul soarelui. De data asta alesese să meargă cu bicicleta. Se presupune, sau mai precis el presupunea, că oamenii care merg cu bicicleta sunt inofensivi, mai ales dacă duc În spate și un rucsac. Vremea era răcoroasă, iar vîntul serii bătea dinspre țărm. Atunci cînd șoseaua se Încovoia spre stînga
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
v-am vrut numai binele, mai adăugă Înainte de a ieși. Maiorul porni la drum de cu seară, Înainte de asfințitul soarelui. De data asta alesese să meargă cu bicicleta. Se presupune, sau mai precis el presupunea, că oamenii care merg cu bicicleta sunt inofensivi, mai ales dacă duc În spate și un rucsac. Vremea era răcoroasă, iar vîntul serii bătea dinspre țărm. Atunci cînd șoseaua se Încovoia spre stînga, vîntul Îl Împingea de la spate. Apoi, cînd, dimpotrivă, făcea o curbă la dreapta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la spate. Apoi, cînd, dimpotrivă, făcea o curbă la dreapta, avea vîntul În față. Pentru a-și menține echilibrul, trebuia să se lase fie Într-o parte, fie În cealaltă, odată mai mult, altădată mai puțin, În funcție de loc, de viteza bicicletei, de tăria vîntului și așa mai departe. Situații mereu noi din care, dacă le observi cu atenție și le tratezi cu seriozitate, ai de Învățat o mulțime de lucruri interesante, deși experiența vieții ne arată că, de cele mai multe ori, lucrurile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de ultim moment, numit de obicei inspirație. Și acum, iată ce au făcut niște oameni deștepți: au numit toată treaba asta impredictibilitate. Un mod mai savant de a spune că diavolul stă ascuns În detalii. Traiectoria unui punct de pe roata bicicletei lui era impredictibilă pur și simplu din motivul că, pentru a-și menține echilibrul, maiorul făcea instinctiv o serie de mișcări subite. Fie se apleca puțin Înainte, cînd apăsa pedala, fie se trăgea Înapoi, sau mișca ghidonul, ocolind o pietricică
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
serie de mișcări subite. Fie se apleca puțin Înainte, cînd apăsa pedala, fie se trăgea Înapoi, sau mișca ghidonul, ocolind o pietricică apărută În cale, sau se Întorcea pentru a privi peisajul, sau urmărea cu gîndul un raționament complicat, În timp ce bicicleta cobora o pantă lină, și abia Într-un tîrziu observa că trebuie să frîneze. Însăși ținta călătoriei sale, inițial bine determinată, dobîndise Între timp caractere difuze și un sens mai degrabă metafizic. Străbătu cele cîteva sate Întîlnite În cale cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cisternei pe drumul care ducea spre pădure, să pună acolo caltrop-ul, apoi să-l camufleze cu pietriș și niscai praf, avînd grijă să arunce resturile de pămînt cît mai departe, pe cîmp. După aceea se Întoarse În locul unde Își ascunsese bicicleta și pe care și-l alesese drept punct de observație, undeva Îndărătul unui desiș de cătină, la cîteva sute de metri mai la vale de intersecție. Își puse puloverul, fiindcă Între timp aerul se făcuse rece, apoi scoase din rucsac
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie mă simt bine. Mama a umplut castronul alb cu salată de roșii cu ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ce mi-a venit Doamne? Iepuri extratereștri? Am trecut prin toate experiențele posibile: am vâslit, am mângâiat, am scris, am mâncat, m-am spălat, m-am apărat, am apăsat pe trăgaciul armei, am băut, am spart vitrine, am reparat bideuri, biciclete, motociclete, am pus răsaduri, am strivit gândaci... Am omorât-o de cel puțin o sută de ori de disperare, după ce-i Întindeam un buchet de trandafiri sălbatici și o invitam la o cină romantică, trupul ei era găsit fără viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luni În urmă. Și dacă vreau, a continuat, privindu-mă drept În ochi, pot să vin pe la ea vinerea viitoare. Stătea tot pe Otto-Ludwig-Straße, În vechiul apartament vizavi de șinele Stadtbahn-ului. Și peste două zile am trecut pe acolo cu bicicleta arșița după-amiezii, pe asfaltul moale ca siropul, traversând orașul spre partea cunoscută sub denumirea „vestul“. Nu numai că am ajuns cu o oră mai devreme, dar am și Înțeles-o greșit. Și Într-o măsură deloc neglijabilă, aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
printre mânere și rotițe de mecanism, fixând capătul În roata goală din spate. Apoi am Întors bobina receptoare de câteva ori și mi-a trecut prin cap ceea ce Îmi trece mereu când fac asta: bobinele arată ca niște roți de bicicletă, iar filmul, ca un lanț dat bine cu ulei. Am făcut un semn cu capul spre colega mea, care dădu din nou drumul la curent. Cinematograful amuți. O femeie râse, ceea ce Îl determină pe Otto să cânte pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se uita În oglinda dinaintea sa, așteptând semnalul impiegatului. Se auzi un clopoțel, după care mecanicul Își coborâ privirea, iar tramvaiul se Îndepărtă În noaptea cea fără vreo adiere de vânt. Când am ajuns la următoarea trecere, am sărit de pe bicicletă, am tras-o lângă bordură și am legat-o lângă perete. Crama Albastră e la câteva sute de metri mai Încolo pe una dintre străzile lăturalnice, În spatele unei sinagogi, nefiind deloc genul de local unde omul se duce pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îi zice? O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E umflată bine, ă? După care reuși să se Împleticească până la stradă și, spre surprinderea amândurora, chiar să facă semn unui taxi. Anton și cu mine ne cunoaștem de când eram la școală - cea din Bezirk-ul al Vienei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atunci. Nu știu mulți, dar În viață cel mai bine avansezi orizontal, și nu vertical. La un an după ce Anton renunțase la școală, sărbătoream ziua mea de naștere. Îmi dăruise o pereche de cleștișori pentru pantaloni pentru când mergeam cu bicicleta, gravate pe dinăuntru cu numele meu, cu caractere germane. Acum stăteam În fața barului unde tocmai dădusem peste cap primul pahar de absint. Ca gest de adio, Anton vru să mă inițieze În câteva mistere ale vieții. Băuse mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton radia. — E la fel de frumoasă ca Maria Magdalena - și la fel de generoasă cu farmecele ei. Dacă vrei, pot să te duc până acolo. Asta dacă schimbi mijlocul de transport, normal. Făcu un gest cu mâna, de-a lungul barei transversale a bicicletei. — Până și mijlocul de transport pe care-l folosești... e o chestiune de clasă, Sascha, să știi de la mine. Apoi, Întinzându-mi mâna, rosti un „adio“ enigmatic. În ultimul meu an de liceu, Anton avansa orizontal, Întins pe perne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de un domn ar fi fost să mă Întorc. Fără să-mi dau seama, am accelerat. Deși lanțul scârțâi revoltat, roțile rulau c-o ușurință binevoitoare. Câteva minute mai târziu am frânat, am urcat pe trotuar și mi-am sprijinit bicicleta de zid. Acum pulsul meu, deja umflat, Începu să urce ca un val și să coboare În clipa În care am intrat În foaier. Fără vreun sunet, m-am spart ca un val pe o plajă de covoare tocite, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Am fost dezamăgit, desigur. Dar Înainte să plece mi-a șoptit că nu ar deranja-o să ne Întâlnim din nou, „În circumstanțe diferite“. mi-am dat seama că nici pe mine. Așa că, peste două zile am străbătut orașul cu bicicleta, Îndreptându-mă spre zona de vest. Din păcate, nu prea am avut timp să ne acomodăm cu noile circumstanțe, pentru că a sunat la ușă și a trebuit să-mi ocup locul În șifonier. — Băiat obraznic ce ești! — Băiat? N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lături, am auzit vagoanele Stadtbahn-ului uruind În Întuneric și am hotărât să cobor, ca și când m-aș fi plimbat pe poteca unui cimitir. — Noroc că nu m-am Întâlnit cu nimeni. De Îndată ce-am ieșit În stradă, mi-am dezlegat bicicleta și am pedalat... Stai. La naiba. Să fie așa, oare? Am verificat. — Dracu’ s-o ia, Anton. Cred că am uitat ceva acolo. — Minunat. — Îți mai amintești clipsurile pe care mi le-ai dat? — Alea de arătau ca niște brățări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]