1,166 matches
-
și-a luat vânt pe o coastă piezișă și e dus la vale irezistibil, deși știe că se apropie de o prăpastie. Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trebui să nu vă așteptați la mai puțin decât perfecțiune din partea sclavilor voștri, doamnă Yehonala. Sclavii trebuie pedepsiți. Tradiția Orașului Interzis poate fi rezumată în patru cuvinte: respectul se învață cu biciul. Îmi pare rău, Shim. Nu mă pot vedea biciuind pe cineva care nu a greșit. Regret că mi-a scăpat asta, dar e prea târziu. — Sunt sigur că servitorii sunt vinovați. Shim este de-a dreptul enervat. Se întoarce și îl lovește pe un tânăr eunuc. Eu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meargă în patru labe prin curte ca să-l facă pe el fericit. „Calul“ lui preferat este An-te-hai. Acesta este felul copilului de a se răzbuna, căci An-te-hai e cel care are poruncă de la mine să-l disciplineze. Tung Chih îi biciuiește fesele și îl obligă să meargă de-a bușilea până când îi sângerează genunchii. Și mai rău decât tratamentul pe care i-l aplică lui An-te-hai e faptul că i-a ordonat unui eunuc în vârstă de șaptezeci de ani, numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nou, dar el este concediat de elevul său încă din prima zi. Tung Chih prezintă ca motiv faptul că omul scotea vânturi în timpul lecțiilor. L-a acuzat pe profesor de „lipsă de respect pentru Fiul Cerului“, iar bărbatul a fost biciuit. Auzind aceasta, Nuharoo l-a lăudat pe Tung Chih pentru că „a acționat ca un adevărat conducător“, în vreme ce eu mă simt copleșită de durere. Cu cât insist mai mult, cu atât mai puternic se revoltă Tung Chih. În loc să mă susțină, Curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui prea multă verme. Asta e deopotrivă pedeapsa și ultima mea șansă. — Cum îndrăznești să mă lovești!? îmi strigă el, nevenindu-i să creadă. Micile-i sprâncene se unesc în mijlocul feței sale înspăimântate. Nimeni nu dă în fiul împăratului! Îl biciuiesc și mai tare: — Asta e ca să te facă să auzi sunetul tunurilor străine! Ca să te facă să citești tratatele! Simt cum în mine se rupe ceva, și săgeată invizibilă îmi străpunge capul. Înecându-mă, continui: Asta ... e... ca să te facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
I-a zis că el nu ar fi surprins dacă v-ați lua alt bărbat după moartea sa. De asemenea, i-a mai spus că veți căuta putere prin intermediul lui Tung Chih. Su Shun i-a zis că l-ați biciuit pe băiat pentru că a refuzat să facă ce voiați dumneavoastră. La final, Majestatea Sa a fost de acord să vă ia cu el. Îmi închipui cum sunt comandate de către Su Shun rochia mea veșnică și sicriul. Mă și văd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
joc cu tine. Mă privi. —Nici eu, Sammy. Am crezut că o să mă Înec În cuvinte, dar zâmbetul lui mi-a permis să respir din nou. — Aș vrea să te strâng În brațe chiar acum, dar nu vreau să fiu biciuit pentru comportament indecent În public. În loc de asta, Îmi cuprinse umerii cu brațul. Hai să o scoatem la capăt cu excursia asta, bine? O să ne strecurăm când putem, dar nu trebuie să fim prinși. Am dat din cap, deși tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reprezentanții săi cu nerușinarea și orbirea celui ce nu-și dă seama că blestemă. Cel ce spune adevărul nu blestemă nicicând. Adevărul e dorit de însuși Dumnezeu, e chiar Dumnezeu. Asupra voastră o să cadă fulgerul puterii dumnezeiești și veți fi biciuiți și nimiciți. Ați pus cuvintele în lanțuri, iar din sentimente ați făcut vipere. Ceea ce s-a întâmplat în Calabria, se va întâmpla deseori și în alte părți: nu se trăiește doar așteptând în fiecare seară pe parapeți apusul soarelui ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
repudiere a cărții, contestat în majoritate de intelectualitate. Limbajul intelectualizat devine subversiv prin însuși ermetismul său. Panica, îmbibată cu o rușine interiorizată, atinge apogeul, în ciuda ecartului numeric dintre intelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). În acest context, biciuit de influența "grețos malefică" (Alex Ștefănescu) a ideologiei comuniste, Generația șaizecistă joacă rolul principal, supraviețuind numeroaselor persecuții și reușind, totodată, să realizeze o resurecție a lirismului, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese "o poezie didacticistă" (Iulian Boldea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un răspuns, ci pentru că tipul de întrebare îl blochează) Mona: (calmînd oarecum tonalitățile) Octav, știi bine că te-am admirat pentru curajul de a ieși în stradă... Dar revolta ta de acum în care reproșezi orice și oricui..., în care biciuiești pe toată lumea... Tu cînd vorbești parcă tragi cu mitraliera! Octav:...Îmi cer scuze dacă te-am executat... Mona: (cu enervare și disperarea dinaintea unui hohot de plîns) Și eu am visat să fie altceva! Și uite că acum scriu borderouri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
curțile imperiale/ Nu putem fura la drumul mare sau pe ascuns/ Avem o istorie în suflete refuzând atentatul pieirii." Și este necesar să recuperăm steagurile, podurile arse, să umplem de zăcăminte munții prădați, să ne purificăm memoria. Pe trădători îi biciuiește, ca altădată Arghezi: "Ați îndoit lumina țării dreaptă/ Și ați murit visând-o în noroi/ Iar azi când nici mormântul nu vă rabdă/ Mai reveniți în lume ca strigoi". Drumul spre noua societate nu este ușor, și ne facem responsabili
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la bine și la rău, cu un puternic spirit de sacrificiu și umanitarism: "Prietenii mei înjugați la plug/ desculți și însetați, și eu la coarne la fel/ însetat și desculț/ și cineva din univers cu o coardă de bou/ ne biciuie însetat pe rând". Ioan Alexandru nu este preocupat, organizat și programatic, asemenea lui Nichita Stănescu, să dea o definiție poeziei. În spațiul poeziei lui, vine cu o problematică cunoscută în creația dintotdeauna a poeților: condiția poetului și a poeziei în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe ea./ Ea nu mă visa pe mine. Am elaborat tezele asupra reciprocității și le-am dat foc în aceeași secundă./ Eu o evocam pe ea, o invocam, eu aș fi bătut-o/ cu o nuia de salcie, aș fi biciuit-o, aș fi mângâiat-o,/ eu am plâns, eu i-aș fi dăruit în fiecare zi o/ orhidee adusă din Mexic, din Africa, eu aș fi plecat/ în Pacific să pescuiesc perlele reginei pentru ea " etc. etc. Preeminența erosului în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent biciuite este tentativa de spiritualizare a cărnii: Feofan execută lungi acte purificatoare, alunecând nu de puține ori spre un fel de bizară autoflagelare, cu funcția de anulare a maculării trupului și spiritului. În Cu mult timp înainte, de pildă, violentele spălări
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
francezi care se agită în jurul lor, conform tacticii sale. În sfîrșit, le ia tunurile, alimentele, banii, muniția, tot ce se putea lua, le aruncă în apă, îi bate sus la munte, îi sfîșie în aer, îi devoră pe pămînt, îi biciuiește pretutindeni [...]. Putea oare un om să facă asta? Nu, cu siguranță Dumnezeu 1-a ajutat. El se împărțea precum erau împărțite pîinile din Evanghelie, ziua comanda bătălia, noaptea o pregătea, astfel santinelele nu-1 vedeau decît într-un nesfîrșit du-te
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
simțea pătrunzîndu-i în carne o sumedenie de corpuri rotunde, îngrozitoare. I se părea că un număr nesfîrșit de buze, lipite de pielea lui, căutau să-i sugă sîngele. [3] O a treia curea undui afară din stînci, îl pipăi, îi biciui coastele ca o frînghie udă și se fixă în jurul lor. [4] Spaima cînd ajunse la paroxism îți ia graiul. Gilliat nu scotea un țipăt. Era destulă lumină ca să poată vedea formele acelea respingătoare care i se lipiseră de trup. O
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cum sugerează Comte-Sponville, care urmează în această privință tradiția kantiană (Kant, 1981, 441). În numele acestei tradiții, al acestei nobile concepții antropologice, s-a dezvoltat un curent de "apărare a școlii" de presupusele barbarii care o amenință, curent de gândire care biciuiește cu mult talent derivele laxiste care ar fi dus școala la pierzanie și ar fi subminat autoritatea dascălului. Acest curent de gândire e coerent și nu-i nici pe departe marginal. E organizat în rețea, are propria presă și relații
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mare a anului 1714, Sf. Constantin Brâncoveanu cu toată casa lui au fost ridicați de turci și duși la Constantinopol, fiind Închiși În temnița celor 7 turnuri, numită Edicule. Timp de 4 luni, a fost supus la torturi groaznice, fiind biciuit, ars pe piept cu cârlige Înroșite În foc, strâns În cătușe și spânzurat de picioare, pentru a recunoaște Învinuirile aduse, pentru a trece la credința musulmană și pentru a duce turcilor toate averile sale și ale rudelor sale. La averile
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
simțea nevoia exprimării unei sensibilități delicate... N‐am la îndemână caietul cu poezii al lui Călin, dar pot remarca unele versuri. Călin cântă florile târzii de toamnă și el simțea, în mod sincer, milă și iubire pentru ființa lor gingașă, biciuită de ploaie și vânt și, lucru însemnat, reușește să ne transmită și nouă simțirea lui înfiorată: Crizanteme, crizanteme, flori târzii, Biciuite de vânt aspru și de ploi, Cu noian de frunze moarte, ruginii, Cade bruma argintie peste voi! 363 Și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Călin cântă florile târzii de toamnă și el simțea, în mod sincer, milă și iubire pentru ființa lor gingașă, biciuită de ploaie și vânt și, lucru însemnat, reușește să ne transmită și nouă simțirea lui înfiorată: Crizanteme, crizanteme, flori târzii, Biciuite de vânt aspru și de ploi, Cu noian de frunze moarte, ruginii, Cade bruma argintie peste voi! 363 Și‐ n grădinile golite și pustii Oare câte doruri îngropat‐am noi, Crizanteme, crizanteme, flori târzii Biciuite de vânt aspru și de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
înfiorată: Crizanteme, crizanteme, flori târzii, Biciuite de vânt aspru și de ploi, Cu noian de frunze moarte, ruginii, Cade bruma argintie peste voi! 363 Și‐ n grădinile golite și pustii Oare câte doruri îngropat‐am noi, Crizanteme, crizanteme, flori târzii Biciuite de vânt aspru și de ploi!? Cât privește George Nedelea a publicat în Lumina, ca de obicei, poezii fel de fel. Iată de data aceasta o fabulă: „Două cărți” ale secretarului cenaclului Alexandru Vl ahuță, publicate în revistă în aprilie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
același plan dimensiunea dramaticului și cea a comicului; ea este imaginea perfectă a burgheziei, o clasă socială putredă, pentru care „aparențele“ înseamnă totul. Mica burghezie, zugrăvită în Comedii, dar și în Momente, nu se va identifica niciodată cu această imagine. Biciuită de critica lucidă a lui Caragiale, ea se ridică precum o barieră împotriva operei scriitorului. Pentru reprezentanții acestei clase sociale, literatura nu trebuie să fie o oglindă deformatoare a societății, ci trebuie să prezinte doar aspectele pozitive ale vieții. De
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
găsește cravata lui Chiriac pe patul Vetei. Unii critici din trecut, începând cu anonimul cronicar a cărui idei au fost publicate în „Binelui public“ la 24 ianuarie 1879, au susținut teza caducității tipurilor caragialiene, prin progresul moravurilor și al instituțiilor: „Biciuiește (comedia - n.n.) numai defecte trecătoare, ridicole efemere? Ea va fi înțeleasă, gustată, aplaudată, cât acele defecte și acele ridicole vor subsista... Ultimului fel de comedii aparține și acesta de care vorbim...“ (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 185-186
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
știm ce cred despre el concetățenii săi, de ce „considerație“ se bucură. (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 197-198) Referindu-se la conul Leonida, Sică Alexandrescu atrage atenția, în caietul său de regie, asupra faptului că dramaturgul... s-a decis să biciuiască un tip mai răspândit din fauna politică a vremii sale, mai actual, rezultat al noilor aspecte pe care le luase viața publică: micul burghez care se desprinde să îmbrace măruntele chiverniseli personale în sforăitoare și găunoase slogane pseudodemocratice, pseudopro-gresiste (Caragialiana
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
obscenitate), supermarket-uri, bunuri accesibile, ajutoare sociale etc., dar cei mai mulți detestă sincer apăsarea trepidantă a stresului pe care libera concurență îl generează. Stres amplificat, ce-i drept, de mecanismul acumulării nesățioase de profit pe care întreprinzătorii îl montează și îl biciuiesc, necontenit, spre uzura constantă, fizică și psihică, a angajaților. De altfel, lupta sindicală a pornit de aici și ea se justifică constant atâta timp cât omenirea nu va găsi o soluție la ciclicitatea dezvoltării capitaliste (printre puținele observații inteligente ale lui Marx
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]