7,814 matches
-
tu lasă picioarele în jos, mai aproape, mai trebuie cam jumătate de metru... Cât de mult se străduiește rechinul să ia o îmbucătură din cărnița de mulatră, phui! Ce chin pe capul lui, câte geamuri de protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine i-a pus și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cum e să faci dragoste, din instinct chiar, nu te va diviniza pentru o partidă de sex, oricât de bun ai fost. Oricum, cel mai important organ în amor e creierul... Asta nu-nțeleg, dar poate nici n-au cum bieții oameni, caraghioșii care se laudă, de te-ndoi de râs când îi auzi... Se laudă cineva că are cinci degete la mână, că-i funcționează rinichii? Și-atunci de ce să te lauzi că ai alea? Zi și tu, da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la Miliție o hârtie pe care scria cu creion chimic: „Am îngropat comoara și nimeni n-o s-o mai găsească, nimeni. E blestemată”. Și-au luat-o pe Zonia, au ținut-o închisă vreo trei luni, au bătut-o pe biata femeie, să le zică unde-i comoara, degeaba, că n-a văzut nimic, că bărbată-său e nebun, că-l smintise mă-sa și-i băgase-n cap că el va putea găsi apă cu nuiaua de alun și aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul unde se năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește drept la țintă, bietul animal făcu un salt În aer și se prăbuși pe stîncă fără un geamăt măcar, lovind de două ori cu coada o băltoacă din apropiere, din care a ridicat În aer perdele de apă Înroșită. Pentru femele și pui, născuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ăștia sau Inchiziția ca să hotărască dacă o metodă e mai bună sau nu decît alta? Dumnezeu, dacă există, sau Dracul vor fi cei care vor hotărî dacă felul În care le aducem noi sacrificii le place sau nu. Sebastián Mendoza, biet metis chilian, născut și crescut cu frica lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioare, impusă prin foc și sabie de preoții spanioli, Îl contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din prima clipă simțise În prezența lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
logică fusese că, probabil, căzuse peste noapte În mare, prin asta considerîndu-se rezolvată problema. Căpitanul Își trecuse binișor În contul lui leafa pe care i-o datora, la următoarea escală, gabierului pierdut, și nimeni nu se mai gîndi vreodată la bietul tăntălău. Acesta, pe de altă parte, nu ar fi fost În stare să-i explice În norvegiană - singura limbă pe care o vorbea - ce anume se petrecuse de fapt, pentru că tocmai reușise să răstoarne, cu chiu, cu vai, o broască-țestoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de prea mare folos În ce privește munca și se transformase Într-un martor supărător al crimei sale multiple, era, totuși, singura persoană cu un oarecare nivel cultural, căreia putea să-i pună Întrebări la nevoie. Sebastián Mendoza nu era decît un biet marinar, la fel de ignorant ca Oberlus, iar de la norvegian nu avea sens să aștepți nimic, căci În tot timpul petrecut pe insulă abia dacă fusese În stare să Învețe vreo douăzeci de cuvinte În spaniolă, și s-ar fi spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care nici nu-l băgase vreodată În seamă, se duse la el și i se dărui. Repetă aventura de vreo cinci-șase ori În două săptămîni, lăsă să treacă o lună și Îi povesti apoi totul lui Rodrigo. La Început, bietul băiat refuză s-o creadă. În cele din urmă, ca urmare a insistențelor ei și a luxului de amănunte, se dădu bătut, copleșit, În fața realității și Încercă, stupefiat, să Înțeleagă motivele. - Mi-a făcut plăcere, veni răspunsul. - Dar de ce? insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre un bărbat, Niña Carmen știa, din experiență, că avea să sfîrșească prin a-l domina. Continuă să se Îmbrace, cu toate că asta Îi provoca durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu stupefacție la prim-ofițer. — Cum adică nu-i? Întrebă el neîncrezător. Ce vrei să spui prin asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile? — Nu, domnule, bîigui sărmanul ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am să permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cei trei prizonieri, legați fedeleș, ca niște baloturi. Ce-ai fi făcut dacă te nășteai ca unul dintre ei? Unul dintre ei prost, iar ceilalți doi supuși la toate cîte li se poruncește. Privește-i! I-ai transformat În niște biete animale cu mai puțină voință decît un cîine... PÎnă cînd o să-i ții așa? Nici măcar nu se pot mișca... - PÎnă cînd o să treacă primejdia. - Chiar tu ai spus că aici nu ne paște nici o primejdie. Ceea ce faci cu ei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
curînd avea să mănînce. - Vezi? o Întrebă el. S-au terminat problemele... Nimeni, niciodată, nu ne va putea acuza că am fost antropofagi. - Nu știu ce e mai rău, comentă ea. Ar fi fost de Înțeles că l-ai fi mîncat pe bietul om, de vreme ce erai hărțuit de foame și de nevoia de a-ți salva viața... Făcu o pauză. Să ai sîngele rece de a-l folosi drept momeală... E respingător! Inuman, criminal și respingător... Oberlus, care pusese cu mare grijă doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a aterizat la Alexandretta pentru a-și ștampila la Consulat foaia de zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui Izot Soceanu uscat și îmbrăcat în costum, cu cravată la gît. Bietul consul murise și încet, încet se mumificase, poate și datorită cîtorva lăzi de mirodenii depozitate în încăpere. Desigur, ceea ce a făcut vîlvă în minister nu a fost faptul că de doi ani, cu aproximație, consulul era mort și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
complicată, ceea ce-i obligă pe vechii polinezieni să-și dezvolte cunoștințe marinărești și astronomice care depășeau cu mult capacitatea de înțelegere a restului oamenilor. De fapt, timp de peste două secole, marinării și astronomii occidentali au refuzat să accepte că niște bieți sălbatici, care nu cunoșteau scrierea, metalul, sextantul, telescopul, nici macar busola, puteau să cunoască mult mai bine decât ei marea și cerul, însă în ultimii ani s-a demonstrat că așa era, căci altminteri niciodată n-ar fi reușit să domneasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ce trebuie să fac? — Deocamdată, să înveți toate Drumurile de Stele posibile între vest și nord-vest, pentru următoarele trei luni. Cand o să le știi, o să mai vorbim. Navigatorul-Căpitan se întoarse la postul său, pe platforma de la pupă, lăsându-l pe bietul băiat descurajat și aproape stupefiat, căci cascadă de stele care umpleau firmamentul între cele patru puncte care separau ainé de pafa’ité părea atât de compactă și de întinsă, încât la prima vedere te făcea să crezi că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea fi periculos, remarcă RoonuíRoonuí, nu foarte convins de propriile lui cuvinte. Amintește-ți că singurul lucru important pentru noi este misiunea pe care-o avem de îndeplinit. — Dar acolo sunt și copii! protesta Vahíne Tiaré. Nu putem să lăsăm bietele ființe să moară de sete. Se zăreau, într-adevăr, doi copii îmbrăcați în zdrențe, iar unul dintre ei avea și el părul deschis la culoare și ochii asemeni unui orb. Acest amănunt îl făcu să se hotărască pe Navigatorul-Căpitan, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din Peru către Manila în primăvara lui 1663, dar care n-avea s-ajungă niciodată - la fel ca atâtea altele care urmaseră această rută - la destinația să din insulele Filipine. În cele din urmă compasiunea învinse teamă, mai ales că bieții oameni păreau mai degrabă cadavre ambulanțe decât pirați agresivi, iar catamaranul se apropie de țărm. Femeile putură să-și dea frâu liber sentimentelor, îngrijindu-se de bieții nenorociți, care arătau ca si cum ar fi fost deja cu un picior în groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stare destul de proasta, datorită marginilor ascuțite ale coralilor, era evident că n-ar fi fost imposibil să o pună la punct. Când unul dintre copii apăru cu un ciocan și cu un mic fierăstrău în mână, arătându-i apoi și bietului dulgher cum se folosesc, acesta rămase atât de uimit, încât în următoarele trei ore nu făcu altceva decât să taie scânduri și să bată cuie. Totuși, impactul obiectelor din metal sau din cristal asupra femeilor din Bora Bora fu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lacrimile în fața neputinței de a găsi vreun răspuns la întrebările aceluia pe care îl admiră atât de mult. N-am nici o idee, recunoscu în cele din urmă. Bănuiam, răspunse el ironic. Este vorba despre un vulcan. —De unde știi? —Gândește-te. Bietul băiat, și dacă s-ar fi gândit patru zile, câtă vreme n-ar fi zărit un firișor de fum ieșind din nor, n-ar fi putut să-și dea seama de ce naiba insula care se ascundea sub acel nor - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi nu i-au scăpat aceste cuvinte, dar nu s-a putut abține să nu le spună în mintea lui, în timp ce strângea cu furie din dinți, fiindcă era de-a dreptul dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pene galbene, iar Marea Perla Neagră nu era decât un simbol, care își pierduse o mare parte din valoare odată ce trecuse prin mâinile sălbaticilor. În plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea nu era decât un biet obiect vulgar și neînsemnat în fața frumosului clopot, care îi fascina pe toți cei de pe catamaran. Aceștia aproape că îl venerau, deși, în același timp, îl detestau. Nimeni nu putea rezista tentației de a-l face să sune, însă pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va trebui să te obișnuiești. Măcar de m-ar fi lăsat pe mine să le tăi inima în bucăți la vreo zece canalii de-alea! Nu știi ce vorbești, protesta prietenul lui. Habar n-ai cât de groaznic poate fi!... Bietul băiat deschidea gură, încercând să respire, și mă privea... Dac-ai ști cum ma privea! Probabil la fel cum i-a privit regele Pamáu pe cei care l-au asasinat în propriul său pat... remarcă celălalt. Haide, Tapú, încheie, nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]