1,812 matches
-
încadrare (left, top, right, bottom). Numărul de particule detectate ne dă și numărul de iterații pentru care se face extragerea marginilor de încadrare cât și numărul de cadre dreptunghiulare suprapuse peste cele șapte segmente ale fiecărei cifre. Într-o imagine binară, o particulă este un grup de pixeli învecinați diferiți de zero. Particulele pot fi caracterizate de măsurări legate de atributele lor, cum ar fi locația particulei, aria și forma. La sfârșitul acestei etape sunt obținute coordonatele fiecărui segment constituent al
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
format dintr-un element determinat și unul sau mai multe determinante, ca "unitate semantico-sintactică stabilă, formată dintr-un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; p. ext. locuțiune, expresie" (DEX, cf. Dobridor), ca "structură binară formată dintr-un termen regent și unul subordonat" (TLG, p. 232), ori ca "cea mai mică unitate sintactică în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic, (...) alcătuită dintr-un centru lexical (cuvânt cu sens lexical deplin) și determinanții acestuia" (ELR
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
fi dezvoltat într-un GN (garajul din curtea mare), sau substantivale genitivale (garajul vecinului meu bătrân). Substantivul regent poate fi centru al mai multor GN, în funcție de segmentările folosite pentru analiză, adică de determinanții luați în considerare, stabiliți pe baza relațiilor binare dintre aceștia și regent : GN = (GA +) S (+ GPrep). În grupul nominal acest garaj plin de mașini, sintagma plin de mașini este GA (în care adjectivul este cap de grup), dar aceeași sintagmă poate îndeplini și funcția de nume predicativ într-
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
interesează în acest context nici exemplele de condensare a compuselor tematice, care nu pot fi analizate în constituenți ai unor sintagme sau de origine sintagmatică, deci nici în cap și modificator, chiar dacă elementele lor componente se află adesea în relații binare comparabile cu raporturile sintactice de subordonare care asigură coeziunea dintre constituenții anumitor tipuri de grupuri sintactice (cf. lat. trifolium ~ tres folia; rom. autopornire ~ pornire automată; autoaccidentat ~ accidentat singur; autostație ~ stație de autobuze; bibliofil ~ iubitor de carte; bimetal ~ două metale; democrație
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
din care se pot obține, teoretic, toate celelalte sunt: pentru culorile lumină-roșu, verde și albastru violet, iar pentru culorile pigmentare roșu, galben și albastru. (Planșa nr.5). b) Din amestecul culorilor primare pigmentare, două câte două, se nasc trei culori binari sau secundare: portocaliul, verdele și violetul. c) Dacă amestecăm, două câte două, culorile pigmentare, primare și binare, căpătăm șase culori terțiare: roșu cu violet, dau violet roșcat, violet cu albastru, violet albăstrui, albastru cu verde, verde cu albăstrui, portocaliu, portocaliu-gălbui
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
pentru culorile pigmentare roșu, galben și albastru. (Planșa nr.5). b) Din amestecul culorilor primare pigmentare, două câte două, se nasc trei culori binari sau secundare: portocaliul, verdele și violetul. c) Dacă amestecăm, două câte două, culorile pigmentare, primare și binare, căpătăm șase culori terțiare: roșu cu violet, dau violet roșcat, violet cu albastru, violet albăstrui, albastru cu verde, verde cu albăstrui, portocaliu, portocaliu-gălbui. d) Culorile primare, binare și terțiare alcătuiesc cercul cromatic cu 12 culori. Operația se poate continua obținându
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
verdele și violetul. c) Dacă amestecăm, două câte două, culorile pigmentare, primare și binare, căpătăm șase culori terțiare: roșu cu violet, dau violet roșcat, violet cu albastru, violet albăstrui, albastru cu verde, verde cu albăstrui, portocaliu, portocaliu-gălbui. d) Culorile primare, binare și terțiare alcătuiesc cercul cromatic cu 12 culori. Operația se poate continua obținându-se cercul cromatic cu 24 de culori etc... e) In cercul cromatic, cu 12 culori pure, se pot citi și culorile complementare ce sunt așezate exact diametral
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de culori etc... e) In cercul cromatic, cu 12 culori pure, se pot citi și culorile complementare ce sunt așezate exact diametral opuse. Perechile complementare primare sunt albastru cu portocaliu, roșu cu verde și gălbui cu violet; iar cele complementare binare: albastru violet cu galben-portocaliu, roșu-violet cu galben verzui și roșu-portocaliu cu albastru-verzui. Culorile aflate în așa numitul contrast complementar se intensifică și se exaltă una pe alta până la un mare grad de luminozitate, când sunt alăturate. Două lumini colorate complementare
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
egale produce un gri neutrufdupă alți autori negru) R+G+A = gri neutru j) Contrastul în sine al culorilor este cel mai simplu contrast cromatic. Se obține prin juxtapunerea tentelor de culori pure, strălucitoare și luminoase (culori primare și culori binare). Pentru a reprezenta acest contrast sunt necesare cel puțin 3 culori. (Planșa nr.14) Prezența albului și negrului amplifică expresivitatea acestui contrast deoarece intervin efectele caracteristice de creștere a luminozității, respectiv strălucirii culorilor. O tentă de culoare (primară sau binară
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
binare). Pentru a reprezenta acest contrast sunt necesare cel puțin 3 culori. (Planșa nr.14) Prezența albului și negrului amplifică expresivitatea acestui contrast deoarece intervin efectele caracteristice de creștere a luminozității, respectiv strălucirii culorilor. O tentă de culoare (primară sau binară) înconjurată de negru devine mai palidă ca intensitate cromatică, mai luminoasă); juxtapusă albului câștigă în intensitate. (Planșa nr.15) Diversitatea expresiei acestui contrast se obține și prin modificarea valorii culorilor sau a proporțiilor cantitative. k) Contrastul de calitate. Prin noțiunea
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Majoritatea școlarilor la intrarea în clasa I, recunosc cu ușurință aceste culori. Aceste 6 culori se împart în: a) Culori fundamentale sau primare: roșu, galben și albastru. Ele nu se pot obține amestecând alte culori. b) Culori secundare complementare sau binare: portocaliu, verde,violet. Amestecate între ele dau culoarea gri, se neutralizează Elevii vor constata cu multă satisfacție că prin fuzionarea petelor de culoare, pe care le cunosc deja, obțin pe planșa lor alte culori. Dirijați de învățător, ei vor obține
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
se obține portocaliul, din albastru cu roșu se obține violetul iar din albastru cu galben se obține verdele. l)Ilioaia Măria, "Metodica predării desenului la clasele I-IV-E.D.P.1981, pag. 3 5 Culorile primare se dispun în trei semicercuri, cele binare în celelalte. Culorile primare stau față în față și sunt diametral opuse cu cele b inare care formează complementarul lor. O culoare primară este complementara culorii binare, în amestecul căreia ea nu intră: de exemplu, portocaliul este complementarul albastrului. Prin
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
D.P.1981, pag. 3 5 Culorile primare se dispun în trei semicercuri, cele binare în celelalte. Culorile primare stau față în față și sunt diametral opuse cu cele b inare care formează complementarul lor. O culoare primară este complementara culorii binare, în amestecul căreia ea nu intră: de exemplu, portocaliul este complementarul albastrului. Prin juxtapunerea a două culori complementare pure se produce un contrast violent, nearmonic, strident. Pentru a le acorda e necesar fie a rupe una din culori cu ajutorul complementarei
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
dintre cele 12 culori; f) construirea triunghiului echilateral cu medianele sale; g) construirea hexagonului; h) înscrierea inițialelor culorilor în spațiile corespunzătoare sau aplicarea culorilor respective. Se disting două zone în zone în cercul cromatic, reci-calde. Primarele sunt cele mai strălucitoare. Binarele își pierd din saturație . Negrul și albul alăturat primarelor și binarelor se pun în valoare. Prin culoare se obțin volumul efect de spațialitate(culorile calde sugerează apropierea, iar cele reci depărtarea). 2.5.4. Contrastele cromatice. Efectele lor. Cele mai
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
g) construirea hexagonului; h) înscrierea inițialelor culorilor în spațiile corespunzătoare sau aplicarea culorilor respective. Se disting două zone în zone în cercul cromatic, reci-calde. Primarele sunt cele mai strălucitoare. Binarele își pierd din saturație . Negrul și albul alăturat primarelor și binarelor se pun în valoare. Prin culoare se obțin volumul efect de spațialitate(culorile calde sugerează apropierea, iar cele reci depărtarea). 2.5.4. Contrastele cromatice. Efectele lor. Cele mai impresionante efecte ale culorilor juxtapuse sunt contrastele de culoare. "Ele exprimă
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Contrastul culorilor în sine nu se rezumă doar la combinațiile celor trei culori primare, dar, el pierde însă din puterea expresiei, cu cât culorile ce se alătură sunt mai depărtate de primele trei. Contrastul dintre portocaliu, verde și violet culori binare, deși mai mic decât cel dintre culorile primare este mai puternic decât cel dintre culorile terțiare: violet roșcat; violet-albăstrui; verde-albăstrui; verde gălbui; portocaliu-roșcat și portocaliu-gălbui. (Planșa nr.23) Puterea contrastului scade, cu cât culorile folosite se îndepărtează de culorile primare
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
să reprezinte o reflectare directă a acestuia, și nu una deformată de sistemul de referință al unui observator exterior. Plecând de la această situație, trebuie adus În discuție faptul esențial că imagologia comparată nu are În vedere o relație de tip binar, intervenită Între un cadru de referință și imaginea noastră despre acel obiect, ci un set complex de relații, generat de interacțiunea a cel puțin șase elemente principale. Astfel, avem un prim element reprezentat de un cadru de referință, care, În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
reprezentate ca niște continuum-uri de forme între cele două extreme posibile. În critica literară de orientare structuralistă din ultima vreme influențată de Saussure și de Jakobson, descrierea acestui tip de continuum-uri de forme se bazează pe conceptul opozițiilor binare 134. Acesta se înrădăcinează în tendința omului de a categoriza fenomenele care se arată percepției ca un număr ridicat de variante ale unei forme fundamentale, care diferă doar în mică măsură una de cealaltă, într-o opoziție a două forme
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o opoziție a două forme în mod clar diferite. Acest lucru poate fi observat în sistemul limbii, însă apare și în alte sfere de activitate intelectuală în care este necesară clasificarea unei palete bogate de percepții cu variații minimale. Opoziția binară este astfel un sistem de clasificare deosebit de potrivit pentru o teorie narativă, pornind de la faptul că textele narative concrete reflectă o mulțime de modificări și modulații ale anumitor forme de bază. Astfel, fiecare dintre continuum-urile formale corespunzătoare celor trei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pentru o teorie narativă, pornind de la faptul că textele narative concrete reflectă o mulțime de modificări și modulații ale anumitor forme de bază. Astfel, fiecare dintre continuum-urile formale corespunzătoare celor trei elemente constitutive poate fi înțeles ca o "opoziție binară a două concepte distincte". Pentru cele trei elemente constitutive găsite de mine și continuum-urile lor formale corespunzătoare, opozițiile binare sînt următoarele: Continuum-ul formal "mod": opoziția narator non-narator (reflector) Continuum-ul formal "persoană": opoziția identitate non-identitate (spațiile de existență
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
forme de bază. Astfel, fiecare dintre continuum-urile formale corespunzătoare celor trei elemente constitutive poate fi înțeles ca o "opoziție binară a două concepte distincte". Pentru cele trei elemente constitutive găsite de mine și continuum-urile lor formale corespunzătoare, opozițiile binare sînt următoarele: Continuum-ul formal "mod": opoziția narator non-narator (reflector) Continuum-ul formal "persoană": opoziția identitate non-identitate (spațiile de existență ale naratorului și ale personajelor) Continuum-ul formal "perspectivă": opoziția perspectivă internă perspectivă externă (perspectism-aperspectivism) Fiecare dintre cele trei opoziții
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ale personajelor) Continuum-ul formal "perspectivă": opoziția perspectivă internă perspectivă externă (perspectism-aperspectivism) Fiecare dintre cele trei opoziții va fi descrisă detaliat într-unul dintre capitolele următoare. Constituirea celor trei situații narative pe baza celor trei elemente constitutive și a opozițiilor binare corespunzătoare acestora extinde și îmbunătățește descrierea situațiilor narative auctorială, personală și la persoana întîi realizată pentru prima dată în 1955, în ediția originală a lucrării Situațiile narative tipice în roman. Voi analiza acum mai amănunțit cîteva dintre descrierile formelor narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
discutate aici în primul rînd prin faptul că proiectează un sistem triadic în care toate cele trei elemente constitutive sînt luate în considerare în același fel. În fiecare dintre cele trei situații narative alt element constitutiv sau pol al opoziției binare asociat cu acesta ajunge să fie dominant în relație cu celelalte elemente constitutive și cu opozițiile lor: Situația narativă auctorială predominanța perspectivei exterioare (aperspectivism) Situația narativă la persoana întîi predominanța identității spațiilor de existență al naratorului și al personajelor Situația
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Nouveau Roman, 32, 108, 188, 199, 339, 341 obiectivare, 167 obiectivitate, 25, 46, 133, 220, 278, 341 oglindire în conștiință, 224 omnisciență, v. narator opoziția persoana întîi persoana a treia, 79-80, 94, 99 opoziții (mod, persoană, perspectivă), 131-175, 177-218, 218-274 binare, 92-93, 98 eu/el, 131-175 opoziții fundamentale, v. opoziții orientare, 90, 115, 149, 193, 291, 313 orientare temporală, 115, 118, 149, 177, 260, 292, 318-319, 322, 328 în rezumat și repovestire, 57, 60-61 orientarea spațială, 115, 149, 177, 193, 260
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din cercul meu tipolgic cu alcătuire triadică pot fi întotdeauna plasate pe unul dintre continuum-urile care se întind între două tipuri de situații narative. Vezi Cohn, "The Encirclement", 163, diagrama II, și 179, figura 2. 134 Pentru sensul opozițiilor binare mai întîi pentru lingvistică și apoi pentru teoria literară de orientare structuralistă, vezi Jonathan Culler, Structuralist Poetics. Structuralism, Lingusitics, and the Study of Literature, Ithaca, N.Y., 1978, 14-16. O introducere în diferitele concepte operaționale structuraliste poate fi găsită în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]