1,685 matches
-
ne amintesc îndelungatele intervale de timp în care guvernămintele populare au dispărut în totalitate. Se pare că democrația se află la voia sorții. Însă șansele sale depind și de ceea ce noi înșine realizăm. Chiar dacă nu ne putem baza pe forțele binevoitoare ale istoriei pentru a favoriza democrația, nu sîntem doar victime ale forțelor oarbe asupra cărora nu avem nici un control. Cu o înțelegere adecvată a ceea ce necesită democrația și cu dorința de a-i întîmpina cerințele, am putea acționa în sensul
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
limite și posibilități. Deși în cea mai mare parte a Noii Anglii tradiționala adunare citadină a fost în mare măsură sau în întregime înlocuită ca organ legislativ de reprezentanți aleși, ea încă rezistă în statul preponderent rural Vermont. Un observator binevoitor și totodată un participant care a analizat adunările citadine din Vermont a descoperit că între anii 1970 și 1994 s-au ținut 1215 astfel de adunări, în 210 orașe din Vermont cu mai puțin de patru mii cinci sute de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
face parte din frumusețea vieții terestre, acest balsam divin care face ca oamenii să nu devină animale sau monștri. Culorile iubirii Nu există definire mai completă dată adevăratei iubirii decât cea a sfântului apostol Pavel: Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
suflet, plină de viață și se manifesta ca o lalea. Când primea puțină căldură și lumină din jur, era capabilă să-și deschidă petalele până la pământ. Dacă cineva nu-i oferea așa ceva, rămânea închisă pentru totdeauna. Deși era tonică și binevoitoare cu toată lumea. Când ea constatase că a rămas din nou însărcinată, îi spusese soțului ca, de comun acord, să stabilească ce au de făcut. Când Mihai, soțul ei, află evenimentul, a lăsat-o pe ea să hotărască ce avea de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Și el era crainicul tuturor veștilor noui. În fie-care zi apărea într'un cerc de prieteni, entuziasmat de cine știe ce teorii noui asupra simbolismului sau hipnotismului. Mesele de lemn câte se aflau în casă erau puse la contribuție și, cu concursul binevoitor și șăgalnic al celor de față, jucau contradanțuri semnificative spre bucuria copilărească a iscoditorului. Seriozitatea lui naivă cu care oficia în aceste ședințe, era într-adevăr uimitoare. Zadarnic convorbirile luau, de la un timp, altă întorsătură, el urmărea ideia lui fixă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
somnolență și mișcarea bruscă a lui, dar mai semnifica și ananta, absența timpului sau veșnicia, cum scrie Eminescu în Scrisoarea I: Acestor contrastante accepții privind mitul șarpelui în antichitate, și unele întâlnite și la șarpele egiptean Kneph, considerat divin și binevoitor, li se mai adaugă dragonii chinezi: balaurii folclorici, șarpele casei-prezent în mitologia africană dar și la români, șarpele zburător și cei prezenți în cărțile de vise, cu semnificație falică precum cea adamică. șarpele sculptat spiralat pe baston, întâlnit la popoarele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sperie si mai mult) Să... să nu te iei după mine, că strig! 224 Însă, odată spaima înlăturată, metaforele astrale nu vor mai servi drept pretexte pentru un astfel de comic vesel, ci pentru visarea care dizolvă râsul în surâs binevoitor, pentru ca finalul, restabilind echilibrul perturbat pentru o clipă, să cufunde totul în tristețea și cenușiul diurn. Nota melodramatică, admirabil evitată de Mihail Sebastian prin abila ancorare în realitatea prozaică inclusiv a celor mai vizionare și nepragmatice personaje, caracterizează, în schimb
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fațadă? Dacă o ura de fapt? Dacă urmărea s-o umilească într-o zi, așa cum și ea îl umilise pe el? În timpul prânzului, ascultă atentă discuția dintre membrii consiliului despre viitorul companiei. De câte ori nu mai ascultase genul ăsta de conversații: binevoitoare la suprafață, iar în profunzime pline de tensiuni și lupte pentru putere - fiecare avea câte o intenție ascunsă. De ce ai ales domeniul dezvoltării afacerilor? întrebă brusc Neil. Darcey se uită la el mirată. Se afla la capătul opus al mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la înviorare, în aerul galben-strălucitor, înghețat, și ne-a luat la alergături. Ceva din spectralitatea conacului se pierdea dimineața, în schimb locurile câștigau într-un pitoresc desuet. Iedera se urca pe construcția coșcovită până aproape de cornișă, gorgonele păreau ceva mai binevoitoare, marea scară cu două brațe se desena limpede, cu urnele ei de ciment la capete încrustate cu licheni. Cupola de deasupra clădirii părea un pântec în care, ghemuit, ar fi așteptat un copil mare de piatră. Copacii din curte, pini
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pentru vremea aceea, ba le lipsea tinerețea fericită de pe chipuri, când pictam o horă, iile nu erau destul de înflorate, unguroaica trebuia să stea lângă bravul român și românca trebuia jucată de ungur, de fiecare dată se găsea câte un tovarăș binevoitor care să pună lucrurile la punct în ordinea lor firească statornicită de sus, în schimb pe oamenii credincioși e mult mai ușor să-i mulțumești, ei doresc culoare și nu anatomie și apoi totul e dinainte stabilit, n-ai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la malurile apelor liniștite și nelimitate ale soarelui și atunci, lumina învinge întotdeauna, pentru că arborele este pur și simplu mai puternic, așa cum se dovedește miraculos și ajunge să existe odată cu noi, alături de noi, absolut și benefic, mereu... Îngerii prezenți Îngerii binevoitori ne însoțesc pretutindeni, dacă știm să-i vedem și să-i auzim, ei ne aduc din lumina lor limpede și nesfârșită... Drumul nostru înseamnă și trecerea prin valea incertă, și înfruntarea frigului, a întunericului, a îndoielilor și a dificultăților de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
raze care prindeau culori și intensitate pe măsură ce priveam mai mult. Îi simțeam răsuflarea ca o căldură ce ajungea la mine din depărtări înghețate, dezmorțindu-mi gândurile. Ai deschis ochii, mi-a spus vocea și mi s-a părut că zâmbește binevoitoare. Acum ridică-te și hai să urci scările... Asta e prea mult... nu cred că aș reuși, am zis abia găsind cuvintele și rostind vorbele din încremenirea liniștii. Îmi e frig și sete și somn... nu vreau să mai merg
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
are gen sau formă sau definiție înseamnă a anula perfecțiunea care implică absolutul. O familie este un întreg unitar. O forță, un adevăr. Este mai important să fim masculini sau feminini în viața noastră? Să fim curajoși sau să fim binevoitori? Să fim afectuoși sau să fim puternici? Să fim armonioși sau să fim rapizi? Este important să fim ceva din acestea?... Cum alegem ce este prioritar? Sau ce suntem noi înșine? Să ne amintim că suntem călători spre absolut... Este
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Aegyptus, Tarraco din Hiberia. Legiunile staționate de-a lungul granițelor de pe Rhenus, Danuvius și Euphrates adoptară, confidențial, vechiul său nume, Caligula, ca atunci când, copil fiind, îl însoțea pe tatăl său. În provinciile orientale și în statele vecine, care, după înțelepciunea binevoitoare a lui Germanicus, înduraseră dominația opresivă a lui Tiberius, înmuguri speranța unor zile mai bune. Ambasadori din toate provinciile, orașele și statele vasale sau aliate, din Thracia, Pontus, Armenia, Cilicia, îi aminteau că îl văzuseră pe când era copil, alături de minunatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Încă vreo câteva planete să ne Întindem, cât mai e timp, rufele spălate de murdărie la uscat. Și să ne Întindem mădularele chircite de atâta aglomerație. Și să ne iubim nu la repezeală, Înghesuiți Între patru pereți ai nu știu cărui amic binevoitor. De-aia suntem atât de urâți: suntem bolnavi. Prea puțin timp avem, prea puțin spațiu. Nu putem sparge nimic. Ne zbatem și urlăm. Ca animalele. Suntem niște animale. Vocea naratorului Se ridică din fotoliu, aprinse din nou țigara stinsă În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Reputația lui Balzac o împiedicase multă vreme să facă acest lucru. În mod suprinzător însă, bătrânul a privit cu mare interes numărul executat și a chemat-o în biroul său după spectacol. I-a spus atunci cu voce aspră, dar binevoitoare, că are ceva potențial și că ar putea ajunge departe cu ceva antrenament. Ulterior, i-a propus să lucreze în magazin, el urmând să fie mentorul și profesorul ei. Kara se mutase la New York de câțiva ani dintr-un orășel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
reacție, dar am decis să nu mă deranjez. —E vreo problemă cu restu’ dumneavoastră? — Oh, am înțeles. Nu, nu, deloc. E bine. Mulțumesc. Bună seara. Dacă aveam pălărie pe cap, cred că o scoteam. Cumva, așa mă simțeam. Bătrânul gentleman binevoitor, purtându-se fermecător cu o tânără plebee neatractivă. Cum de-am ajuns să-mi atribui acest rol? De ce, în urechile mele, am părut ca un bărbat din clasa de mijloc care vorbește de sus? Dar își mutase deja privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de dinți Crest, și ei i-au atras atenția. Abia când bărbatul zâmbi, formând niște riduri de expresie adânci, dar într-un fel atrăgătoare, își dădu seama că îl cunoaște. Chiar în fața ei, zâmbindu-i relaxat și cu o expresie binevoitoare pe chip, era Jesse Chapman, un om care fusese comparat pentru talentul lui cu Updike, Roth, Bellow, McInerney, Ford și Franzen. Deziluzia, primul său roman pe care-l publicase la vârsta de douăzeci și trei de ani, fusese una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aviz mai mult decât favorabil când aplicaseră prima oară să devină părinți adoptivi, nu prea părea să mai existe vreun obstacol ca ei să-l adopte pe Alfie. Avocații Claudiei profitaseră și ei - Într-un fel măcar - de pe urma acestui cer binevoitor. Reușiseră ca povestea să nu ajungă În ziare pentru că trataseră direct cu șefa Serviciilor de Asistență Socială care se ocupa de cazul lui Chanel. Nu același lucru se Întâmplă când Claudia a pierdut Într-un final custodia lui Avocado și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-și accepte mizeria, să se Împace În sfârșit cu singurătatea pe care o crease cu propriile mâini, până la capăt, fără drept de apel. De acum Înainte va trăi În tăcere. Se va retrage. Va rupe legăturile respingătoare cu toate femeile binevoitoare care se Înghesuiau În casa și În viața sa. Va Înceta să-i bată la cap pe Țvi și pe Uri, și pe ceilalți din grup cu sofisme și teribilisme. O va iubi pe Yael de la distanță, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte la întâlnirea lor, cu atitudinea binevoitoare a unei rude de aproape. În Dumineca următoare, observai că agentul de mașini de scris nu mă mai învrednicește cu privirea și că nimeni nu se mai uită la mine în încăperea asta sărăcăcioasă, care a fost ani de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui Balestier, În timp ce sicriul era coborât În groapa noroioasă. Părea incredibil și imposibil de Împăcat cu ideea unei Providențe binevoitoare faptul că o viață tânără și plină de promisiuni fusese Înăbușită printrun gest atât de banal cum era băutul unui pahar cu apă contaminată - probabil la Londra, Înaintea plecării În Germania. Dar lacrimile erau și pentru sine. Balestier fusese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la răbdare, deși, după cum Îi scria lui William, tânjea după „realitatea, ingeniozitatea și combinația de amuzament și dezgust a repetițiilor“. Temerile lui Daly pentru Oamenii pădurii se dovediră Întemeiate. Spectacolul se bucură de aprecierea publicului de la premieră și de cronici binevoitoare din partea criticilor, dar, din punct de vedere comercial, fu o cădere și toată lumea știa că, la toate reprezentațiile, sala se umplea cu invitații. Henry medită oarecum mulțumit că, În condițiile date, Daly avea să recurgă la Doamna Jasper pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care Îi ura noroc la premieră: „Cred că actorii au o aversiune superstițioasă față de urările de succes În astfel de ocazii“, scria el, „dar sunt convins că interdicția nu se aplică și autorilor“. Avea plicuri de la numeroși alți prieteni și binevoitori: Gosse (care Îi confirma schimbarea planurilor pentru seara aceea), Elizabeth Robins, dna Hugh Bell, Mary Ward, Henry Harland, Jonathan Sturges și Morton Fullerton. Îl impresionă o epistolă de la Minnie Bourget, de la Paris, care auzise despre piesă de la o prietenă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
meu, Henry (erau de-acum Henry și Alec), pe cuvântul meu, o să fie cel mai distins public de premieră pe care l-a văzut West End-ul În ultimii ani. Nu știa dacă să se simtă Încântat de atenția lor binevoitoare sau să se teamă de perspectiva judecății lor colective. The Times sosi enervant de târziu, după cum se Întâmpla adesea sâmbăta, dar Smith i-l aduse la masă chiar când Își Încheia micul dejun cu o a doua felie de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]