1,239 matches
-
toate un exponent al modernismului, fiind capabil să identifice cu ușurință valori autentice ale avangardei ca Franz Kafka sau Leoš Janáček. Brod a fost primul care a afirmat că secolul al XX-lea va fi supranumit « secolul lui Kafka ». Mulți biografi au remarcat personalitățile contrastante ale celor doi prieteni: în timp ce Brod era sociabil și aventurier, Kafka era mai degrabă timid și reținut. Kafka citește mult în timpul studenției: de la misticul german Meister Eckhart și împăratul-filozof al Romei Marcus Aurelius, la filozoful naturalist
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
al bordelurilor. În timp însă, scriitorul devine tot mai dezgustat de actul sexual și de contactele fizice pe care le presupune, manifestând chiar anxietate și teamă în această privință. Pentru a motiva lipsa de apetit sexual a lui Kafka, unii biografi au invocat impotența (Louis Begley) sau homosexualitatea refulată (Saul Friedländer). Se pretinde că scrisorile adresate lui Oskar Pollak, precum și pasaje din "Descrierea unei lupte" sau "Procesul" ar conține elemente sau exprimări homoerotice. De asemenea, la 7 ianuarie 1912, Kafka menționează
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
fondul anxietăților sale sociale, al stresului de la slujbă, al surmenajului, al nervozității exagerate și al sensibilității acute față de zgomot, Kafka dezvoltă diverse afecțiuni psihosomatice: devine insomniac, depresiv și ipohondru, suferă frecvent de migrene și tulburări digestive și are, conform unor biografi, tendințe anorexice sau suicidare. Sănătatea deficitară îl determină pe Kafka să își ia frecvent concedii și îl direcționează tot mai mult spre activități care i-ar putea purifica organismul. Practică numeroase sporturi în natură (excursii, înot, vâslit, călărit, tenis), iar
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
admiratorul și prietenul actorului Ițhak Löwy, cel care îl inițiază în limba și cultura idiș. Studiază istoria, mitologia evreilor și chiar hasidismul. Fascinația lui Kafka pentru lumea teatrului idiș și pentru evreii din Estul Europei a fost văzută de mulți biografi ca o formă de rebeliune împotriva tatălui, un evreu eminamente occidental, dornic să se asimileze imperiului. De asemenea, stilul tragicomic, gestica uneori exagerată a actorilor, precum și modul în care personajele se grupează pe scenă în teatrul idiș au influențat cu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și Brunelda ("America"), K. și învățătorul ("Castelul") sau chiar Samsa, într-o existență anterioară metamorfozei, și tatăl acestuia. În eseul "Franz Kafka sau Thomas Mann?", filozoful marxist György Lukács afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mereu același truc: le invita la cină și propunea să bea în sănătatea lui Stalin. În vin, el amesteca niște somnifere...” În anii 1980, relatările despre agresiunile sexuale ale lui Beria s-au îmbogățit cu cele de viol. Unul dintre biografii lui Beria, Anton Antonov-Ovseienko, a menționat într-un interviu unul dintre jocurile sexuale ale lui Beria, care avea să primească numele de „jocul florii lui Beria”. Au circulat și numeroase relatări despre violențele lui Beria, torturile și uciderea sadică a
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
eseul său din 1814 „"Essai philosophique sur les probabilités"”: Acest concept determinist este adesea menționat ca „"demonul lui Laplace"” (în același sens ca „demonul lui Maxwell”), dar această descriere a unei minți ipotetice atotcuprinzătoare nu provine de la Laplace, ci de la biografii săi. Laplace se vedea pe el însuși ca un om de știință care spera în progresul omenirii printr-o mai bună înțelegere științifică a lumii. Conceptul „"demonului lui Laplace"”, cu privire la posibilitatea de a se ajunge prin calcul la previziuni de
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
cunoscut pe Lenin și pe alți bolșevici care trăiau în exil. Din acest moment, ea a trait aproape nedespărțita de Lenin și soția lui. Legătură foarte apropiată care a avut-o cu Lenin, i-a făcut pe mulți istorici și biografi occidentali să presupună că ea a făcut parte dintr-un "triunghi conjugal" alături de liderul bolșevic și de soția acestuia. Tonul foarte intim al corespondentei dintre Lenin și Inessa, prezența ei aproape neîntreruptă în preajma familiei acestuia, însemnările din jurnalul ei, dau
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
reunite și publicate postum sub titlul "„La Citadelle“" („Citadela“, 1948). Alte opere ale lui Antoine de Saint-Exupéry sunt: "„Lettre à un otage“" („Scrisori către un ostatec“, 1943), "„Un sens à la vie“" („Să dai un sens vieții“, postum 1956). Toți biografii săi arată că aviatorul și scriitorul Saint-Exupéry era pasionat și de știință. Aprofunda teoria cuantică, principiile entropiei. Citea filosofie, cu sentimentul că este învecinată cu știința. În 2008, editura Gallimard a editat "Lettre a l'inconnue", publicată în România la
Antoine de Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/298367_a_299696]
-
și era convins că guvernul avea să câștige lejer alegerile de la sfârșitul lui 1939. La 15 martie, Germania a invadat provinciile cehești Boemia și Moravia, ocupând inclusiv Praga. Deși răspunsul inițial al lui Chamberlain în Parlament a fost, după cum spune biograful Nick Smart, „slab”, după 48 de ore el a luat o atitudine mai fermă împotriva agresiunii germane. În discursul din 17 martie, ținut la Birmingham, el a avertizat că „nu se putea face o greșeală mai mare decât a presupune
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
vot prin împărțirea Camerei, Chamberlain a făcut apel la „prieteni—și încă mai am prieteni în această Cameră—să susțină Guvernul în această seară”. Deși termenul „prieteni” era unul convențional, ce se referea la colegii de partid și, după cum arată biograful Robert Self, mulți parlamentari l-au înțeles ca atare, Chamberlain a greșit când a făcut apel la loialitatea de partid „când gravitatea situației războiului impunea unitate națională”. Lloyd George s-a alăturat atacatorilor iar Churchill a încheiat dezbaterea cu un
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
statut”. În timpul războiului, familia Chamberlain l-a angajat pe istoricul Keith Feiling să scrie o biografie oficială, și i-a dat acces la jurnalele și hârtiile personale ale lui Chamberlain. Deși Feiling avea dreptul de acces la actele oficiale ca biograf oficial al unei persoane recent decedate, s-ar putea ca el să nu fi cunoscut această stipulare, și secretarul Cabinetului i-a refuzat cererile de acces. Deși Feiling a produs ceea ce istoricul David Dutton a descris în 2001 ca fiind
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
care se voia „dominant” al partidului. O adevarată lupta a început la data de 16 ianuarie a aceluiași an între amândouă tabere de facțiune, la alegerea senatului SUA, când, timp de 74 de zile, noul legislativ a suferit, ceea ce un biograf a numit mai tarziu „puterea deplină a lui Tammany”. Unul dintre susținătorii lui Tammany a avertizat că Roosevelt trebuie să fie exclus „înainte ca acesta să tulbure ordinea politică a Partidului Democart, cum a făcut-o vărul sau în Partidul
Franklin Delano Roosevelt () [Corola-website/Science/298390_a_299719]
-
atribuită zilei de 23 aprilie, Ziua Sfântului George (St. George's Day). El a fost al treilea copil din opt și fiul care a supraviețuit cel mai mult. Cu toate că nu există date certe despre prima sa perioadă de viață, cei mai mulți biografi sunt de acord că Shakespeare a fost probabil educat la Noua Școală King ("King’s New School") din Stratford, o școală liber privilegiată în 1553, cam la sfert de milă de casa sa. Învățământul liceal a variat calitativ pe durata
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
1592, iar oamenii de știință se referă la perioada cuprinsă între 1585 și 1592 ca „anii pierduți” ai lui Shakespeare. Biografii, în încercarea de a ține seama de această perioadă, au adus la cunoștință multe povești nesigure. Nicholas Rowe, primul biograf al lui Shakespeare, a povestit o legendă a Stratford-ului în care Shakespeare dispare din oraș ca să scape de acuzarea braconajului de cerb. O altă poveste din secolul al 18-lea îl are tot pe Shakespeare, care a început cariera teatrală
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
performanță arată că mai multe dintre piesele sale au fost montate pe scenă la Londra doar după 1592. Bardul a fost suficient de bine cunoscut la Londra, atât cât să fie atacat de dramaturgul Robert Greene. Rowe a fost primul biograf care nu a luat în considerare legenda potrivit căreia Shakespeare s-ar fi retras la Stratford cu puțini ani înainte să moară, întrucât retragerea de la întreaga sa muncă ar fi fost neobișnuită la acel timp. În același timp, Shakespeare a
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
sovietul muncitoresc din Rutcenkovo, iar în mai a devenit președintele sovietului. El s-a alăturat bolșevicilor abia în 1918, an în care Războiul Civil Rus, între bolșevici și o coaliție de adversari ai acestora, denumită Armata Albă, a căpătat amploare. Biograful sugerează că întârzierea lui Hrușciov în a se ralia bolșevicilor a fost cauzată de faptul că el se simțea mai aproape de menșevici, care acordau prioritate progresului economic, în timp ce bolșevicii doreau puterea politică. În memoriile sale, Hrușciov a arătat că a
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Partid pe oraș și membru al Comitetului Central al Partidului. Hrușciov a pus această rapidă ascensiune pe seama relației cu colega sa de la Academie, Nadejda Allilueva, soția lui Stalin. În memoriile sale, Hrușciov a afirmat că Allilueva îl lăuda soțului ei. Biograful William Tompson nu crede că aceasta este o posibilitate, afirmând că Hrușciov era prea jos în ierarhia de Partid pentru a se bucura de patronajul lui Stalin, și că dacă a existat o influență asupra carierei lui Hrușciov în această
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
membrii Biroului Politic al organizației ucrainene, cu o singură excepție, au fost arestați. Aproape toți oficialii guvernamentali și comandanții Armatei Roșii au fost înlocuiți. În primele luni după sosirea lui Hrușciov, aproape toți cei arestați au fost condamnați la moarte. Biograful William Taubman sugerează că, întrucât Hrușciov a fost din nou denunțat fără succes în timp ce se afla la Kiev, în mod cert el știa că unele dintre denunțuri nu erau adevărate și că oameni nevinovați sufereau. În 1939, Hrușciov s-a
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
unii istorici susțin că dosarul lui Leonid Hrușciov a fost modificat după război. În anii care au urmat, un camarad al lui Leonid Hrușciov a afirmat că a văzut cum avionul acestuia s-a dezintegrat, dar că nu a raportat. Biograful Taubman speculează că această omisiune a fost făcută cel mai probabil pentru a evita posibilitatea de a fi văzut drept complice la moartea fiului unui membru al Biroului Politic. În vara lui 1943, soția lui Leonid, Liuba Hrușciova, a fost
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
atașat trupelor sovietice la bătălia de la Kursk, în iulie 1943, când a fost respinsă ultima ofensivă majoră germană pe pământ sovietic. Hrușciov a relatat că a interogat un dezertor din SS, aflând că germanii intenționau să atace — afirmație respinsă de biograful Taubman, ca „aproape sigur exagerată”. A însoțit soldații sovietici în recucerirea Kievului în noiembrie 1943, pătrunzând în orașul devastat în timp ce soldații încă mai curățau orașul de trupe germane. Pe măsură ce forțele sovietice obțineau mai multe succese, împingându-i pe naziști către
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
reconstrucție în Ucraina. A fost numit premier al RSS Ucrainene (cumulat cu postul anterior pe linie de partid, o rară situație în care conducerea de partid și de stat a Ucrainei sovietice au fost deținute de o singură persoană). Conform biografului William Tompson, este dificil de evaluat contribuția lui Hrușciov la război, întrucât cel mai adesea a acționat ca parte a unui sfat militar, și nu se poate ști în ce măsură a influențat el deciziile, și în ce măsură doar a contrasemnat ordinele inițiate
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
lui Kaganovici, deși Hrușciov a rămas premier. La scurt timp după venirea lui Kaganovici la Kiev, Hrușciov s-a îmbolnăvit, și a mai fost văzut abia în septembrie 1947. În memoriile sale, Hrușciov arată că a suferit de pneumonie; unii biografi au presupus însă că boala lui avea cauze cu totul politice, și provenea din teama ca pierderea poziției sale să nu fie primul pas către decădere și asasinat. Copiii lui Hrușciov își amintesc că tatăl lor fusese grav bolnav. Odată ce
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
lui Stalin, care se temea de conspirații la Moscova de tipul , un dosar fabricat în care mulți dintre oficialii de Partid fuseseră acuzați pe nedrept de trădare. Hrușciov a fost din nou șef al Partidului în orașul și regiunea Moscova. Biograful Taubman sugerează că Stalin l-a chemat pe Hrușciov la Moscova cel mai probabil pentru a contrabalansa influența lui Gheorghi Malenkov și a șefului securității Lavrenti Beria, care erau văzuți ca moștenitori ai lui Stalin. La acea vreme, bătrânul lider
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
lui Beria. În luna următoare, la o întrunire a Sovietului Suprem (structură cu rol în mare parte decorativ), Malenkov a fost retrogradat în favoarea lui Bulganin, spre suprinderea observatorilor occidentali. Malenkov a rămas în prezidiu ca ministru al centralelor electrice. Conform biografului William Tompson, „poziția lui Hrușciov ca primul între membrii era acum dincolo de orice îndoială”. După retrogradarea lui Malenkov, Hrușciov și Molotov au colaborat bine la început, iar vechiul ministru de externe chiar a propus ca Hrușciov, și nu Bulganin, să
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]