2,274 matches
-
Sandu-Tudor, Dumnezeu - Dragoste, Edit. Christiana, București, 2000, p. 160. footnote>. Recuperarea noastră, a celor care dorim să ne însușim roadele Jertfei Domnului Hristos de pe Cruce, se realizează prin lucrarea Lui, El Însuși fiind Cel ce ne duce din biruință în biruință până la limanul cel neînviforat al nepătimirii. Și chiar dacă puterile noastre sunt slabe, El are puterea de a ne dezlega din lanțurile păcatului, de a ne scoate din bezna patimii la lumina mântuirii. În concluzie, să cugetăm la cuvintele Părinților totdeauna
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
și perioada ulterioară de creștere globală aproape neîntreruptă i-au determinat pe prea mulți oameni să echivaleze ordinea mondială cu acceptarea proiectelor americane, inclusiv a preferințelor noastre interne. Rezultatul a fost un unilateralism inerent."33 America încheia un secol de biruințe succesive, din care ultima, cea cu care se soldase Războiul Rece, o poziționase ca singura superputere a lumii. Un deceniu de bucurie era justificat. Problema este că revenirea la starea obișnuită s-a tot amânat. Iar când a început să
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
la bunătatea și mărinimia lui All"h, care „deschide slujitorilor săi porțile... binefacerii” sau deschide inimile și mințile la adevăr 133. Traducerea Isopescu a optat pentru acest sens, deși în context acesta este mai degrabă obscur. Fath mai înseamnă și biruința, de unde Al-Fatt"h ar putea fi înțeles că „Dătătorul de biruința, Izbăvitorul”, sens pentru care a optat A. Arberry. Semnificație de bază: cel care dezleagă pricina, hotărăște între două părți (= judecător). 2.1.10.4. al-F"œil este cvasi-sinonim cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
porțile... binefacerii” sau deschide inimile și mințile la adevăr 133. Traducerea Isopescu a optat pentru acest sens, deși în context acesta este mai degrabă obscur. Fath mai înseamnă și biruința, de unde Al-Fatt"h ar putea fi înțeles că „Dătătorul de biruința, Izbăvitorul”, sens pentru care a optat A. Arberry. Semnificație de bază: cel care dezleagă pricina, hotărăște între două părți (= judecător). 2.1.10.4. al-F"œil este cvasi-sinonim cu F"ti≤ în expresia ƒayr al-f"œilna (6, 57): SOI
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îl evocă pe Dumnezeul cel viu care se manifestă și reacționează la faptele omului. David, copil încă, îndrăznește să-l înfrunte pe uriașul Goliat deoarece e convins că Dumnezeul cel viu, pe care filisteanul l-a hulit, îi va da biruința asupra acestuia (1Sam 17,36). „Fiii Dumnezeului celui viu” (Os 2,1), „oștirea Dumnezeului celui viu” (1Sam 17,26.36) îi înving pe cei care îi insultă Numele. Daniel, „slujitorul Dumnezeului celui viu” (Dn 6,21), scăpa nevătămat din groapa
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
contextele: a) G":Äl ’ElohQynó mikkol h"-’elohm (2Cr 2,4b; cf. Ex 18,11; Ps 135/134,5): „Dumnezeul nostru este mai mare decât toți zeii.” (t.n.) În pasajul din Exod, este o constatare făcută în urma unei biruințe, iar în cel din 2 Cronici exprimă convingerea la care a ajuns Solomon cu privire la superioritatea Dumnezeului israeliților față de zeii altor popoare. b) G":Äl YHWH ó mehull"l me’o: be-‘r ’ElohQynó (Ps 48/47,2; cf. 99/98
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
33,21a): „Domnul este pentru noi aici în toată slavă să.” (BS) Citatatul din 1 Samuel e strigatul de groază al filistenilor când chivotul este adus în tabăra evreilor: ei se tem de zeul/zeii acestora care le-au dat biruința asupra egiptenilor. Toate cuvintele ce conțin radicalul ’DR, printre care și adjectivul ’addr, conțin ideea de grandoare, de măreție. În Ps 76,5, ’addir este în paralelism și deci în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oye>"y (Is 1,24): „De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei, și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei.” (C) Semnificație de bază: cel a cărui tărie de neînvins asigura biruințele israeliților. 3.1.7.5. ’Ql/YHWH gibbÄr: „Dumnezău/ Domnul cel tare”/ „puternic” (Ps 24/23), „tare biruitoriu” (Is 9,5) (SC și Blaj); „Dumnezeul cel puternic”, „tare, biruitor” (Is 9,5) (BVA); „Dumnezeu/Domnul cel viteaz/puternic” (G-R, BS
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de dușmani sau ajutor în vremuri de restriște, ca aceea de care aveau parte israeliții în Vechiul Testament, ci este o izbăvire spirituală și eshatologica: „...cetatea noastră este în ceruri, de unde îl și așteptăm că Mântuitor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au semnificațiile de bază „tare”, „biruitor”. Însă, în vreme ce numele coranice sunt, ca de obicei, conceptuale, generalizatoare, Biblia preferă să-i aplice lui Dumnezeu numele metaforic de gibbÄr „războinic, viteaz”, uneori cu adaosul „în lupta” (Ps 24/23, 8), atribuindu-i biruințele poporului israelit împotriva dușmanilor. 4.2.7. Rabb (2.1.7.3.) și ’A:Än"y (3.1.2.), ’A:Än (3.1.8.1.), respectiv (ho) kýrios (3.2.1.1.3. și 3.2.2.1.2.), dynástQs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de aspecte, este numită apetentă sau „iubitoare de bani și câștig”, după ceea ce o caracterizează în cel mai înalt grad. În mod imediat de aici rezultă că există trei feluri fundamentale de oameni: omul iubitor de înțelepciune, omul iubitor de biruință și omul iubitor de câștig. La fel, vor exista și trei feluri de plăceri corespunzătoare fiecărui fel de om. Fiecare dintre aceste tipuri de om va prețui cel mai mult ceea ce îl caracterizează în cea mai mare măsură. Astfel, omul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în minte ca pe o idee de guvernare veșnică. Timocrația reprezintă „imperiul ardorii” și, deja, cuprinde în sine expresia acelei stasis ca opoziție a unor clase sociale. Omul timocratic este zugrăvit ca unul dezbinat între rațiune și dorință, iubitor de biruințe și onoruri, funcționând în gama gimnasticii și a vânătorii: „el pășește pe calea de mijloc, tras de ambele tendințe”. Cetatea timocratică funcționează și ea potrivit unui principiului cavaleresc al cheltuirii și al războiului, iar semnul este cel al leului. Oligarhia
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adresezi, de fapt, vinului din el, și nu conștiinței sale. * „Cei ce imită exagerează Întotdeauna.” (Francesco Orestano) Pentru că „imitația” nu poate reproduce unicitatea/originalitatea sufletească, și de aceea o schimonosește. „Cearta se preface În luptă cînd la capăt se Întrevede biruința adevărului.” (N. Iorga) Pentru că fiecare dintre oponenți trebuie să renunțe, mai mult sau mai puțin, la prejudecățile sale. * „A-l Înțelege pe Dante Înseamnă a fi tot atît de mare ca el.” (H.de Balzac) Poate pentru faptul că, silindu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne-am putea pune În situație de succes? Un răspuns la această Întrebare esențială ni-l dă G.B. Shaw: „Îmi place starea de continuă devenire, să am un țel față În față și nu Înapoi”. * „În arenele vieții nu există biruinți definitive.” (P. Emmanuel) Deoarece, pe de o parte: „SÎnt succese care te Înjosesc și Înfrîngeri care te Înalță” (N. Iorga), iar pe de altă parte, pentru că: „Ambiția e confundată lesne cu vocația” (V. Hugo). * „GÎndește ca cei puțini și vorbește
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un fel de trădare. Era unul dintre acei oameni care nu pot cu nici un preț răbda neadevărul și tind din toată ființa lor să-l stârpească; ei izbutesc prin stăruința lor necontenită să-l împuțineze efectiv, ceea ce e, de când lumea, biruința perpetuă (și poate singura) a conștiinței umane. Omul acesta a fost un ostaș al generozității. Ca atare era nu rareori necruțător și violent; aceasta era la el o pornire firească, dar și o atitudine deliberată, fiind convins că toleranța față de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Informatorul”, „Convorbiri literare”, „Litere”, „Pământ bănățean”, „Azi” (unde a fost redactor), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista dobrogeană”, „Comuna”, „Floarea de foc”, „Răboj”, „Viața literară”, „Lumea românească”, „Cuvântul”, „România satelor”, „România literară”, „Familia”, „Meridian”, „România”, „Almanahul ziarului «Timpul»”, „Teatrul Național”, „Biruința noastră”, „Arta nouă”, „Dumineca”, „Vremea” (unde, peste ani, își mută rubrica „Țintar”), „Revista Fundațiilor Regale”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Spectator”, „Ramuri”, „Viața românească” ș.a. Îl preocupă o varietate de subiecte, făcând dovada calităților sale de eseist și pamfletar, ca și
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
Sculptura. Procedee și principii, București, 1980; Nathan Knobler, Dialogul vizual, I-II, București, 1983; Heinrich Zimmer, Introducere în civilizația și arta indiană, introd. Ion Frunzetti, București, 1983, Mituri și simboluri în civilizația indiană, București, 1994, Regele și cadavrul. Meditație despre biruința sufletului asupra răului, București, 1994; Jean Filliozat, Filosofiile Indiei, București, 1993; Leszek Kolakovski, Religia, București, 1993; Jaques Duquesne, Isus, București, 1995; José Ortega y Gasset, Spania nevertebrată, București, 1997, Tema vremii noastre, București, 1997, Ce este filosofia? Ce este cunoașterea
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
ce vestește marea minune : „Lumini lucesc la gura mormântului deschis,/Întunecimea piere o clipă-n toată firea.../ Hristos învie!.../ Paznici, să fie vouă vis,/ Lumina vă vorbește, v-au înlemnit uimirea!// Lumină din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipuri, îl-înalță biruința” (Hristos a înviat). Poetul însuși se crede un apostol al lui Hristos, profetizând în „versuri cu foc arzătoare”, pe linia lui O. Goga, aprinderea unor zări noi: „Vezi?! În zarea depărtării/Zorile s-aprind,/ Sfânta zi a învierii/Vine strălucind
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
până la pensionare (1957). La Cluj a fost între 1919 și 1925 redactor și prim-redactor al ziarului „Glasul libertății”, iar din 1921, secretar de redacție al revistei „Evoluția”, redactor la ziarul „Voința”, din 1926 lucrând că redactor intern la ziarul „Biruința”, apoi la „Națiunea română”, iar între anii 1941 și 1944, la București, ca redactor la ziarul „Ardealul”. A mai fost redactor pentru Cluj al revistei „Cele trei Crișuri” din Oradea și al ziarelor bucureștene „Politică” și „Curentul”. Primul volum de
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
populare din Munții Rodnei (1967) și în altele de mai mici dimensiuni este adept al „înfrumusețării” folclorului de către culegător. SCRIERI: Cetățile melancoliei, Cluj, 1923; Durerea neamului, Cluj, 1924; Grădină cu flori de toamnă, Cluj, 1940; Lângă hotar, București, 1943; Spre biruința, București, 1943; Țară din poveste, București, 1943; Sângerări ardelene, București, 1944; Cerbul cu stea în frunte, București, 1945; Trepte de aur, postfața Victor Eftimiu, București, 1973. Culegeri: Poezii de rezbel 1914-1915 și doine poporale, Brașov, 1916 (în colaborare cu Ieronim
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
1923, 21; Vasile Bogrea, Cronică, R, 1923, 23; Sebastian Bornemisa, „Cetățile melancoliei”, CZ, 1924, 1-2; Perpessicius, Opere, XII, 528; Sev. Voicu, „Grădină cu flori de toamnă”, TIA, 1940, 110; Vasile Netea, Un poet ardelean, F, 1941, 2-3; Ion Potopin, „Spre biruința”, VAA, 1943, 770; Ion Șiugariu, Iustin Ilieșiu și poezia războiului, „Bacăul”, 1943, 2229; Ion Șeuleanu, „Folclor din Transilvania”, ST, 1967, 9; Florența Albu, „Folclor din Transilvania”, VR, 1967, 12; Beke, Fără interpret, 45, 51, 150, 309; Bârlea, Ist. folc., 547
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
1989, 133-140; I. Trivale, Cronici literare, București, 1914, 333-341; Natalia Negru, Helianta. Două vieți stinse, București, 1921; Constantinescu, Scrieri, III, 261-273; Perpessicius, Opere, II, 81-82, V, 11-15; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 33-40; Paul I. Papadopol, Un sol al biruinței: St. O. Iosif, București, 1930; Iorga, Ist. lit. cont., II, 91-97; Dragomirescu, Semănătorism, 66-67; Șerban Cioculescu, St. O. Iosif, RFR, 1939, 1; Călinescu, Ist. lit. (1941), 532-535; Ist. lit. (1982), 602-605; Vasile Netea, St. O. Iosif. Viața și opera, București
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „România literară” (1939-1940, la care a fost și redactor). Devine ziarist profesionist și lucrează în redacțiile unor ziare în care îi apar sute de texte politice, sociale, culturale, precum și traduceri: „România”, „Cuvântul”, „Biruința” (Cluj), „Ordinea”, „Vestul” (1930- 1931, unde a fost prim-redactor), „Țara noastră” (în special în anii 1934-1936), „Biruința” (Timișoara), „Dacia” (Timișoara). În 1933 era președinte al Federației Generale a Presei din Provincie. În 1945 i se interzice oficial dreptul de
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
ziarist profesionist și lucrează în redacțiile unor ziare în care îi apar sute de texte politice, sociale, culturale, precum și traduceri: „România”, „Cuvântul”, „Biruința” (Cluj), „Ordinea”, „Vestul” (1930- 1931, unde a fost prim-redactor), „Țara noastră” (în special în anii 1934-1936), „Biruința” (Timișoara), „Dacia” (Timișoara). În 1933 era președinte al Federației Generale a Presei din Provincie. În 1945 i se interzice oficial dreptul de a mai deține „funcțiunea de ziarist”. A fost unul dintre promotorii ortodoxismului la „Gândirea”, iar la „Țara noastră
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
Dacia” (Timișoara). În 1933 era președinte al Federației Generale a Presei din Provincie. În 1945 i se interzice oficial dreptul de a mai deține „funcțiunea de ziarist”. A fost unul dintre promotorii ortodoxismului la „Gândirea”, iar la „Țara noastră” și „Biruința” a susținut cu ardoare ideologia naționalistă a lui Octavian Goga. Publicistica de orientare religioasă a lui I. își găsește expresia cea mai aplicată în volumul de popularizare a învățăturilor creștine Roduri din câmpul Evangheliei (1937), ferventul propovăduitor al ideologiei de
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]