1,252 matches
-
intâlnită îm satele transilvane. Bisericile de lemn din Chieșd sau cea din Dobrin prezintă și ele urmele unei acoperiri cu zugrăveală albastră. În aceeași perioadă a avut loc și schimbarea acoperișului de „"șindilă"”. O parte din obiectele folosite în vechea bisericuță le regăsim la biserica nouă. Cele două clopote, despre care avem informații din Conspectul organizat de protopopiatul Oarței sunt „"cel mai nou este turnat în anul 1853, cel mai vechi nu se știe, cel mare este de 20 chilograme cel
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
identic, cu contragreutate din metal. Sistemul cu contragreutate a fost folosit ulterior și in biserica nouă până la cumpărarea candelabrului nou. Contragreutatea, din metal, frumos decorată se află și ea în podul bisericii. Probabil cele mai importante elemente păstrate de la vechea bisericuță sunt cele câteva icoane. Se păstrează icoanele din partea inferioară a iconostasului, cele ce se aflau între ușile împărătești. Se păstrează o icoană a Maicii Domnului, icoana Domnului Nostru Isus Cristos, icoana Arhanghelului Mihail și icoana Sfântului Nicolae. Aceste icoane se
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
este o biserică ortodoxă din satul Stamate (comuna Fântânele, județul Suceava). Odată cu extinderea satului Stamate dinspre domeniul Bălușenilor, dincolo de Valea Lacului, boierul Ștefan Stamate a construit o bisericuță de lemn, pe un teren de unde se vedea o panoramă foarte frumoasă a localității, construind în apropiere și o casă parohială. După ce noul proprietar al moșiei a devenit boierul Costachi Miclescu, sătenii în frunte cu preotul Simion Simionescu au construit
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Stamate () [Corola-website/Science/313276_a_314605]
-
construind în apropiere și o casă parohială. După ce noul proprietar al moșiei a devenit boierul Costachi Miclescu, sătenii în frunte cu preotul Simion Simionescu au construit o biserică din cărămidă, cu temelia din piatră și au acoperit-o cu șindrilă. Bisericuța nu avea pod și nu era pictată în interior, pereții fiind doar văruiți. Costachi Miclescu, fiind rudă cu mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei, l-a adus pe vestitul pictor bisericesc Strejescu, care a pictat icoanele din catapeteasmă. Același boier a
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Stamate () [Corola-website/Science/313276_a_314605]
-
biserica a fost sau nu pictată înainte vreme. Fără să facă vreo trimitere bibliografică, Ștefan Lupșa spune că biserica a fost construită pe cheltuiala unui locuitor țăran din Belejeni pe nume Ioan Bogdan. Așezată la marginea satului, în mijlocul cimitirului, modesta bisericuță de lemn din Belejeni este o expresie directă a stării materiale modeste a acestui sat în veacurile trecute, când toți locuitorii săi erau iobagi cu multe obligații pe marele domeniu al episcopiei romano-catolice de Oradea. Planul construcției este aproape identic
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
atestat și în varianta „Vihorăști”) îi este dat de vicisitudinea vremurilor, a timpului și a faptelor din istorie abătute asupra lăcașului bisericesc și obștii călugărești. Tradiția și unele documente mai vechi spun că pe locul actualei mănăstiri a existat o bisericuță mai veche, de pe la jumătatea secolului al XV-lea (1447-1456), ctitorie aparținând domnitorului Vladislav Voievod Basarab. Mănăstirea îi are printre ctitori pe Vlad Înecatul (Vlad Vodă al V-lea), fiul lui Radu cel Mare. În 1635 mănăstirea este rezidită din temelii
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
dumisale Safta și cucoa(na) dumisale Maria Costachi păhărniceasă au săvărșito cu toată cheltuiala dumes'ale anocialosia 1793 septemvria 1, asconăcial(o)sia 1803 avgust'a 28 cisla”". Biserica a fost sfințită în anul 1803. În anul 1835, alături de vechea bisericuță de lemn care se deteriorase în timp, arhimandritul Rafail a construit o biserică de piatră cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Acest lăcaș de cult a fost acoperit cu tablă și zugrăvit în interior în anul 1869 de către vornicul Iorgu Vârnav
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
Practica viticulturii în podgoria Dealu Mare. Schitul Sf. Maria - Cricov cu biserica de lemn se află în Jercălăi, Urlați. Biserica de lemn, monument de arhitectură, a fost construit în 1731, de meșteri populari în satul Luieriu (Mureș). După un timp, bisericuța a fost demontată și transportată la Toplița (Mureșului). Remarcată de regina Maria a fost mutată, de aici, la Bran, în 1928. În sfârșit, în septembrie 1956, lăcașul de închinăciune face ultimul drum, de la Bran la Jercălăi-Urlați, unde a fost instalat
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
ea monument memorial) este cu totul alta... Crucea este durată în granit (cu inscripție slavonă) și a fost realizată prin 1698 (sau 1752 - părerile sunt împărțite), la Fetești-Ialomița, de unde a fost adusă la Jercălăi, tot în 1956 și plantată lângă bisericuța transilvană. Cum?... Nu am putut să aflăm. O inscripție de la intrarea în biserică confirmă anul construcției lăcașului: 1731. Puțul Frumos se află în cartierul Valea Mieilor. Acest monument etnografic a fost reconstruit prin 1862, de către localnicul A. Dumitru Ștefan, cu
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
Biserica românească de lemn din Aiton, comuna Aiton, județul Cluj, a fost demolată la data de 29 septembrie 1903, atunci când a fost ridicată actuala biserică greco-catolică. Se păstrează foarte puține amintiri sau urme materiale din această veche bisericuță. Nu se cunoaste exact momentul în care a fost înființată parohia din Aiton, dar se pare că la anul 1320 exista o comunitate închegată. Una din primele informații ne-o oferă conscripția episcopului Klein de la 1733 care spune că la
Biserica de lemn din Aiton () [Corola-website/Science/314952_a_316281]
-
din lemn, cu cerdac. Data edificării diferă în funcție de sursa bibliografică citată. Șematismul din 1900 spune că biserica era construită în 1711 având hramul "Sf. Nicolae". O a doua sursă pomenește că ușa bisericii de lemn purta, încrustat, amintirea momentului edificării bisericuței. Aceeași sursă amintește inscripția "" Această sfântă biserică s-au făcut în zilele vlădica Anastasie 1713"", obiectul pe care este făcută această inscripție aflându-se în noua biserică . Pentru a putea asigura banii necesari întreținerii bisericii dar și pentru a menține
Biserica de lemn din Aiton () [Corola-website/Science/314952_a_316281]
-
organizat la școala din sat cursuri de industrie casnică, de împletituri (din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se află următoarea inscripție: "„Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
acest prilej montându-se pe acoperiș o învelitoare din tablă. Ulterior, s-a revenit la o învelitoare din draniță. Lăcașul de cult dispune de două clopote: unul mai mare din 1876 și unul mai mic din 1895. La sud-vest de bisericuța de lemn se află un turn-clopotniță de lemn, de formă octogonală și cu un etaj, acoperit cu șindrilă. Pe măsura trecerii timpului, populația satului Frătăuții Noi a crescut, iar biserica de lemn s-a dovedit neîncăpătoare. În anul 1908 a
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
29 iulie 1745 scria: „Un cioban cu numele Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului despre care amintește Paul de Alep și, tăind stejarul în care a fost găsită icoana a făcut din lemnul lui o bisericuță numită din această pricină Dintr-un Lemn”. Cam același lucru îl afirma în 1842 și poetul Grigore Alexandrescu. Existența stejarilor seculari, precum și a icoanei sunt astăzi probe de necontestat pentru adevărurile consacrate în legendă. Mănăstirea a fost de altfel construită
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
poetul Grigore Alexandrescu. Existența stejarilor seculari, precum și a icoanei sunt astăzi probe de necontestat pentru adevărurile consacrate în legendă. Mănăstirea a fost de altfel construită chiar pe locul stejarului purtător de icoană, după toate probabilitățile pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Bisericuța din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Are o formă dreptunghiulară, cu o lungime totală de 13 de metri, lățime de 5,50 metri și o înălțime de aproximativ 4 metri. Este înconjurată la exterior
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
la exterior de un brâu în torsadă, săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă. Iconostasul, sculptat în lemn de tei în 1814, este o veritabilă operă de artă, ca și multe dintre icoanele de lemn care împodobesc bisericuța în interior. Icoana Maicii Domnului, de care este legată existența acestui așezământ monahal este păstrată cu multă venerație în biserica mare. Icoana are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 metri și lată de 1,10 metri. În anul 1929
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
Metalurgică de Industrie Locală din Rădăuți. Pentru realizarea acestuia, un consilier bisericesc în vârstă de 76 de ani, pe nume Lavric (tatăl numismatului humorean Gavril Lavric), a adunat mai multe monezi din argint, care au fost topite. La sud-vest de bisericuța de lemn se află un turn clopotniță din lemn, de formă pătrată și cu un etaj. Pe măsura trecerii timpului, populația satului Costișa a crescut, iar biserica de lemn s-a dovedit neîncăpătoare. În anul 1992 a fost înălțată în
Biserica de lemn din Costișa () [Corola-website/Science/320502_a_321831]
-
precum și ruinele unei alte biserici, mai vechi. În urma acestor descoperiri, specialiștii au avansat ipoteza potrivit căreia prima biserică din acest loc datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Între anii 1853-1858, în apropiere de locul unde se afla bisericuța de lemn, a fost construită o biserică de zid cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Ctitorul bisericii este, după N.A. Bogdan, boierul poet Costache Conachi (1777-1849), care-și avea casele în apropierea acestei biserici. Totuși, într-o însemnare pe catapeteasmă, aflată
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
sud. Încăperea altarului este luminată de două ferestre. Peretele dintre tindă și naos este plin, deschis în mijloc doar pentru o ușă cu portal. Portalul poartă pisania de la 1711 în partea de sus. Caracteristic pentru acest portal sunt cele trei bisericuțe săpate în el, una în colțul stâng și două în colțul drept. Altarul este separat de biserică printr-un perete simplu, deschis prin trei uși rituale. Tinda este tăvănită în timp ce naosul și altarul sunt încheiate cu bolți semicilindrice separate. Naosul
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
este solidă, după cum arată tălpile din lemn de stejar, groase de 40 de cm și îmbinările de la colțuri. Pe peretele exterior dinspre sud se află un tablou din 1891, înfățișând unul dintre neamurile importante ale satului, pe nume Șalapa. Înăuntru bisericuța are nevoie de restaurare, pentru că zugrăveala s-a degradat din cauza fumului, iar unele chipuri de sfinți aproape că nu se mai cunosc. În icoana de hram, Sfântul Dimitrie, patronul bisericii, este înfățișat într-o postură războinică, de soldat, cu sulița
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
de sfinți aproape că nu se mai cunosc. În icoana de hram, Sfântul Dimitrie, patronul bisericii, este înfățișat într-o postură războinică, de soldat, cu sulița în mâna dreaptă și crucea în stânga. Icoanele împărătești sunt duble, la fel ca la bisericuțele de lemn de la Cănicea și Turtaba, dar partea de jos nu mai are motive florale, ci prezintă scene biblice. Catapeteasma este din două rânduri de icoane, având deasupra crucea cu Mântuitorul răstignit. În altar, sfinții canonici sunt grupați câte doi
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
2015, alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul de clasificare . În această listă nu se specifică anul construcției. Poetul Vasile Alecsandri și-a exprimat în testamentul său din 20 septembrie 1886 dorința ca soția sa să construiască o bisericuță în curtea casei, unde să fie înmormântat, folosindu-se la ridicarea ei lemnul din lunca Siretului. El a murit la 22 august 1890 de cancer la plămâni și la ficat. După ce i s-a făcut o autopsie într-o cameră
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
din 1944, la Muzeul de Istorie din București. În anul 1885, biserica a fost mutată în satul Ion Neculce, fiind restaurată după biserica inițială care data de pe vremea cronicarului Ion Neculce. În anul 1934 s-a construit în locul ei o bisericuță cu hramul Prea Cuvioasei Parascheva. Cu acest prilej s-a descoperit mormântul cronicarului Ion Neculce, ctitorul bisericii. Bisericuța s-a șubrezit în timp și a fost desfăcută în 1969. În anul 1971 s-a început construirea unei noi biserici de
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
Neculce, fiind restaurată după biserica inițială care data de pe vremea cronicarului Ion Neculce. În anul 1934 s-a construit în locul ei o bisericuță cu hramul Prea Cuvioasei Parascheva. Cu acest prilej s-a descoperit mormântul cronicarului Ion Neculce, ctitorul bisericii. Bisericuța s-a șubrezit în timp și a fost desfăcută în 1969. În anul 1971 s-a început construirea unei noi biserici de lemn pe locul celei vechi, cu un ajutor substanțial primit de la Mitropolia Moldovei și Sucevei și cu sprijinul
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
Prea Învățatului nostru domn Grigore Ghica Voevod cu blagoslovenia Preasfinției sale Kirii Kir Antonie mitropolitul Moldovei. Această biserică în anul 1885 a fost mutată în satul Prigoreni unde dăinuie și astăzi. În anul 1934 s-a construit în locul ei o bisericuță cu hramul Prea Cuvioasei Paraschiva. Cu acest prilej s-a descoperit mormîntul cronicarului Ion Neculce, ctitorul bisericii. Șubrezindu-se, bisericuța a fost desfăcută și în locul ei în anul 1969 cu osîrdia și ajutorul IPSS părintelui nostru doctor Iustin Moisescu, mitropolitul
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]