1,717 matches
-
Bohemund. În același timp, împăratul bizantin nutrea speranța de a putea prelua controlul asupra cruciaților, pe care aparent îi considera o forță auxiliară bizantină. În schimbul proviziilor, Alexius le-a cerut conducătorilor cruciați să-i jure supunere și să cedeze Imperiului Bizantin orice teritorii recucerite de la turci. Lipsiți de alimente și provizii, cruciații au trebuit să respecte aceste condiții, după mai multe compromisuri și după ce aproape au izbucnit lupte în oraș. Doar Raymond a evitat să depună jurământ, preferând în schimb să
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
au văzut stindardele bizantine fluturând pe zidurile cetății. Nu li s-a permis să ia pradă din oraș, și accesul în oraș era redus la mici cete escortate. Această situație a dus la o creștere a tensiunilor dintre cruciați și bizantini. Cruciații au pornit apoi către Ierusalim. Cruciații, însoțiți în continuare de trupe bizantine sub comanda lui Tatikios, au mers către Dorylaeum, unde înaintarea lui Bohemund a fost oprită de Kilij Arslan. În timpul bătăliei de la Dorylaeum de pe 1 iulie, Godfrey a
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
efectivele cruciaților s-au dovedit insuficiente pentru încercuirea completă a orașului. De aceea, Antiohia putea fi aprovizionată cu o oarecare greutate. În timp ce asediul trena, a devenit din ce în ce mai evident că Bohemund voia să cucerească orașul pentru el, nu să-l predea bizantinilor așa cum jurase. În mai 1098, Kerbogha al Mosulului s-a îndreptat spre Antiohia în frantea unei mari armate musulmane pentru a despresura orașul. Bohemund a mituit un comandant armean din armata orașului pentru ca acesta din urmă să predea fără luptă
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
septembrie 635. Unele mărturii (Eutichie din Alexandria) despre acest episod nefericit pentru comunitatea creștină a Damascului bizantin, sugerează că Mansur a propus arabilor musulmani predarea orașului cu condiția garantării vieții și libertății familiei lui, rudelor lui și locuitorilor Damascului, cu excepția bizantinilor care se aflau în oraș, fapt acceptat de către conducătorul musulman Khalid ibn al-Ualid. Tatăl său, Serghie (cu numele arab: Sargun ben-Mansur) a fost consilierul intim al califilor "Mo-awia" (660-680) și "Abd-el Melik". I-a dat fiului său Ioan o educație
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
(cca. 860 - cca.932) a fost un umanist și bibliofil bizantin, care a devenit episcop al Cezareei la începutul secolului al X-lea. de Cezareea s-a născut la Patrae, în Grecia, cu aproximație în anul 860. Ca toți erudiții acestei perioade, a fost un discipol al lui Fotie (Photius). Arethas
Arethas () [Corola-website/Science/305610_a_306939]
-
, Nicephorus Gregoras,() cca.(1295-1360), istoric bizantin, învățat și polemist. s-a născut la Heraclea din Pont, în Paflagonia. Unchiul său, Ion Metropolitul Heraclei din Pont, l-a îndrumat spre studiile de filozofie greacă și teologie creștină. Nichifor Gregoras l-a admirat pe unchiul său și i-
Nichifor Gregoras () [Corola-website/Science/305619_a_306948]
-
Dridu și reprezintă deja pe străromâni și români. Unii arheologi susțin teoria că acestă cultură Dridu ar fi o extensie a culturii bizantine, o formă tranzitorie de la cultura bizantină la cea protoromână. S-au descoperit monede emise în vremea împăraților bizantini Teofil si Vasile II, ateliere de fierărie și olărie, chiar ceramică de import, bijuterii și alte obiecte de lux, semn că societatea atinsese un nivel de viață relativ elevat iar schimburile cu lumea romano-bizantină s-au intensificat și diversificat. Dovezile
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
limba vorbită de populația actualei Bosnia și Herțegovina, apoi a fost abandonată pentru o perioadă, ca să reapară, să dispară și să reapară din nou. O atestare a acestui termen se găsește de exemplu în lucrarea "Istoria limbilor scrise" a călătorului bizantin Constantin Filosoful, din anul 1300. Apoi, un document din 1436 amintește despre un duce din regiunea Kotor care a adus o fată descrisă ca „femeie bosniacă, eretică, numită în limba bosniacă Djevena”. Cărturarii musulmani care scriau în alte limbi afirmau
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
Vlahia, Vlașina, Vlahina, Blatnița, Vlăsia, Vlașca, Romania Planina, Stari Vlah, Montana, și altele asemănătoare. Spre a doua jumătate a secolului al VI-lea, proto-bulgarii, de neam turanic, ce veneau de pe Volga, sub conducerea hanului Asparuh, și i-au forțat pe bizantini să le cedeze Moesia și Transalpina. Bulgarii și romanii au avut temporar un destin comun în istoria medievală timpurie contribuind în măsură egală la formarea Imperiului româno-bulgar condus de familia de origine română a Asăneștilor. Imperiul era de fapt un
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
de la Tisa și Nistru până în Macedonia. În timp, proto-bulgarii s-au amestecat cu slavii, formând neamul slav al bulgarilor. Românii din sudul Dunării sunt cel mai frecvent menționați în sursele bizantine. Politic, după anul 1018, întregul teritoriu până la Dunăre aparținea bizantinilor. Este atestată prezența românilor în 1094, când în timpul unei campanii conduse de cumani împotriva bizantinilor, un român pe nume Bădilă l-a înștiințat pe împăratul bizantin de incursiunea inamică. Ana Comnena afirmă că românii i-au ghidat pe cumani prin
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
neamul slav al bulgarilor. Românii din sudul Dunării sunt cel mai frecvent menționați în sursele bizantine. Politic, după anul 1018, întregul teritoriu până la Dunăre aparținea bizantinilor. Este atestată prezența românilor în 1094, când în timpul unei campanii conduse de cumani împotriva bizantinilor, un român pe nume Bădilă l-a înștiințat pe împăratul bizantin de incursiunea inamică. Ana Comnena afirmă că românii i-au ghidat pe cumani prin păsurile munților Balcani. În 1166, împăratul Manuel I Comnen a recrutat o oaste română pentru
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
însuși a condus campania din 1186. Frații Petru și Asan s-au refugiat în nordul Dunării, cerând sprijinul cumanilor. Apoi, au recuperat teritoriile bizantine după ce împăratul a lăsat garnizoane reduse. În 1187 s-a desfășurat bătălia dintre cele două tabere, bizantinii ieșind învingători. În anii următori însă, împăratul nu a obținut victorii decisive. Vlahii și-au întărit regiunea muntoasă în cetăți și fortificații puternice. Isaac II Anghelos a fost detronat, iar trupele bizantine au fost chemate la Constantinopol să întărească autoritatea
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
francii răsăriteni. În 881 au ajuns la Viena, chemați de cneazul morav Svatopluk. Au fost chemați de ducele Arnulf împotriva vechilor aliați și au devastat Moravia Mare. Ulterior, au fost solicitați de moravi să lupte împotriva francilor în 894. Împăratul bizantin Leon al VI-lea Filozoful le-a soliticat să lupte împotriva bulgarilor. Așezările lor de pe Don au fost însă atacate de pecenegi ce căutau teritorii împinși de triburile uzilor, fiind și chemați de bulgari. Fiind presați de pecenegi, ungurii s-
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
pe atunci "Morisena", poate „Mureșana”) ridicarea unei mânăstiri benedictine. În regiunea Dunării de Jos, unde condițiile de locuire erau prielnice, populația era numeroasă și comerțul înfloritor. Conform cronicii lui Nestor, cronicar rus din secolul XII, cneazul de Kiev, chemat de bizantini să lupte împotriva bulgarilor, a descoperit în acele zone dobrogene nu mai puțin de 80 de goroduri-cetăți și locuri întărite. În jurul celor mai importante goroduri au apărut și primele formațiuni prestatale, având în frunte diverși conducători locali. O inscripție slavonă
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
de linia Jirecek) în timp ce Dacii liberi au migrat spre Balcani alungați de năvălirile goților, hunilor și slavilor, constituind în definitiv poporul albanez, și explicând astfel cuvintele comune dintre limba albaneză și cea română. Tot năvălirile slavilor și cruntul război al bizantinilor împotriva bulgarilor în timpul domniei împăratului Vasile al II-lea Bulgarohtonul, au despărțit definitiv românii din nordul Dunării de aromânii din sud, care au părăsit Moesia pentru a se refugia în Munții Pindului și în Tesalia (atunci denumită « "Marea Vlahie" »). Această
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
mai dură). Volumul gazelor rezultate prin arderea rapidă a prafului de pușcă este de cca. 337 l/kg gaze, și 0,58 l/kg săruri solide de potasiu. Toate aceste dezavantaje au dus la utilizarea tot mai largă a dinamitei. Bizantinii cunoșteau deja în 671 un amestec explosiv de "colofoniu" (rășină de conifere din care este îndepărtată prin încălzire terpentina), "sulf" și "salpetru" (nitrați de amoniu, bariu, natriu sau potasiu), acest amestec fiind cunoscut în istorie ca "focul grecesc" descoperit de
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
era un produs incendiar de calitățile napalmului din epoca noastră, folosit de bizantinii din evul mediu. Odată aprins nu mai putea fi stins decât cu urină sau nisip. Lansarea a focului se făcea printr-un sistem de conducte care porneau din vârful catargului corăbiei bizantine și se proiecta pe nava dușmană prin ajutajul
Focul grecesc () [Corola-website/Science/305375_a_306704]
-
al II-lea. Pe Hernic l-a încoronat împărat pe data de 14 feb. 1014. În 1016 a dus o campanie plină de succes cu scopul izgonirii sarazenilor nord-africani din regiunea orașului Pisa și din Sardinia. O altă campanie împotrivă bizantinilor în Italia de Sud a rămas în schimb sortită eșecului. În 1020 l-a căutat la Bamberg pe împărat rugându-l să-l ajute împotrivă expansiunii bizantinilor în sudul Italiei (unde din 1017 și normanii s-au făcut simțiți ca
Papa Benedict al VIII-lea () [Corola-website/Science/305422_a_306751]
-
frupt tocmai înainte de intrarea în păresimi. În riturile apusene, precum și în unele dintre riturile răsăritene, lăsatul secului de brânză și lăsatul secului de carne au loc deodată, marțea înainte de miercurea cenușii, care e ziua de intrare în post. În ritul bizantin primul lăsat al secului are loc cu o săptămână înaintea celui de-al doilea. Potrivit liturgistului Badea Cireșanu, expresia "lăsatul secului" s-ar fi format printr-o aglutinare, de la "lăsatul seculului", adică renunțarea la lume, în sens religios. În limba
Lăsatul secului de carne () [Corola-website/Science/301514_a_302843]
-
o înfrângere decisivă în bătălia de la Bugul de Sud. Împreună cu toată Dobrogea, localitatea este cucerită de forțele ruse ale Țarului Sviatoslav I al Kievului în 969. După doar doi ani, în care orașul aparținu Rusiei Kievene, acesta este asediat de către bizantini, care îl denumesc "Theodoropolis", după sfântul militar Teodor Stratilat, despre care se spune că a venit în ajutorul împăratului Ioan Țimiskes în timpul luptei. În anul 976, Samuil, țarul Bulgariei, recucerește Dobrogea pentru cinci ani, când regiunea trece din nou sub
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
de ei cade în mâinile noilor năvălitori. În Peninsula Balcanică, dar și în Dacia, vizigoții au fost conduși de regele Athanaric. Atât greutungii cât și tervingii au fost puternic romanizați în secolul al IV-lea ca urmare a comerțului cu bizantinii și a legăturilor militare cu aceștia. În această perioadă ei s-au convertit la arianism. Începând cu 370, hunii au început să pună presiune pe regatul ostrogot, și, ca urmare, regele terving, Fritigern a cerut împăratului roman Valens, în 376
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
ca însemnând "got apusean", iar cel de "ostrogot" ca însemnând "got răsăritean" corsepunzător așezării geografice a teritoriilor gote din acea perioadă. Regatul ostrogot a existat până în 553 sub Teia, când Italia a fost pentru scurt timp din nou ocupată de bizantini, până la cucerirea longobardă în 568. Regatul vizigot a rezistat mai mult, până în 711 sub Roderic, când a cedat în fața invaziei umayyade a Andaluziei. Printre alte surse importante asupra istoriei mai târzii a goților se numără "Historiae" a lui Ammianus Marcellinus
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
Cantacuzino, biserica poartă până astăzi numele clucerului Colțea Doicescu, fratele lui Udrea Doicescu, care a purtat de grijă ctitoriei fratelui său, ucis în anul 1655 în răscoala seimenilor. Arhitectural, în realizarea bisericii predomină stilul brâncovenesc, însă se îmbină cu cel bizantin, cel românesc și cu barocul italian. Cutremurul din 1838 a vătămat serios biserica. Lăcașul de cult a fost reparat în 1841 de arhitectul Faiser și de antreprenorul Conrad Schwink. În 1871, pictura interioară a fost refăcută de Gheorghe Tattarescu care
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
este sigur că aceasta s-a întâmplat la începutul anilor cuceririi arabe în Palestina, sub domnia [[Califatul Omeiad|califilor omeiazi]]. Sursele contemporane musulmane cât și evreiești record că sit-ul era în ruină și a fost acoperit cu gunoi de bizantinii creștini, cele două comunități participând la curățenie. Istoricul arhitectural [[K.A.C. Creswell]], referinduse la mărturia unui călugăr galic, Arculf, care a fost în pelerinaj în [[Palestina]] între [[679]]-[[82]], ia act de faptul că este posibil ca [[Omar ibn al-Khattab
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
Flavius Belisarius, Belizariu sau (Greacă: Βελισάριος, "Belisarios") (505(?)-565) a fost unul dintre cei mai mari generali ai Imperiului Bizantin și unul dintre cei mai faimoși generali din istorie. A reprezentat elementul-cheie in planul Împăratului Iustinian I de recucerire a Imperiului Roman de Apus, ce fusese pierdut barbarilor cu un secol în urmă. Cu o reputație asemanatoare cu a altor
Belisarie () [Corola-website/Science/313509_a_314838]