1,227 matches
-
care împiedică vitele să intre pe domeniu (très greu cu pantofii de la Jimmy Choos, dar nu imposibil, în caz că vă întrebați). Domeniul era superb. Dumnezeule, ador grădinile proiectate de Capability Brown! Voi nu? Când am ajuns la intrarea principală, am observat blazonul familiei pictat deasupra ei în auriu și albastru. Așa fac cei din nobilimea britanică, în caz că nu sunteți intimidați îndeajuns, vă servesc blazonul familiei, ca să vă bage în sperieți de-a binelea. Nici nu-i de mirare că-n Anglia nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
superb. Dumnezeule, ador grădinile proiectate de Capability Brown! Voi nu? Când am ajuns la intrarea principală, am observat blazonul familiei pictat deasupra ei în auriu și albastru. Așa fac cei din nobilimea britanică, în caz că nu sunteți intimidați îndeajuns, vă servesc blazonul familiei, ca să vă bage în sperieți de-a binelea. Nici nu-i de mirare că-n Anglia nimeni n-are o părere bună despre sine. Am apucat ciocanul în formă de cap de grifon și am bătut la ușă emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am plătit ca sclavă egală ești cu mine la suflet și ființă, clădim o lume nouă din dragoste și muncă femeia mea iubită, tu jumătatea mea. MAMELE NOASTRE Mamele noastre au fost toate împărătese mândre pe obârșia lor strămilenară , pe blazonul pe care au scris răzvădit: Omenie și dragoste de țară. Împărătesele acestea purtau două coroane firește așa cum le purtau pe toate ale lor, pe câmp și‐ n bătătură; Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
prea i se potrivește. Tenha Juvah (Cuibul liniștit) reședința reginei Maria de la Balcic A fost și cuibul liniștit, Pe țămul coastei argintii, Loc al reginei îndrăgit, Un cuibușor de...nebunii? Fără menajamente Amorul, să avem pardon, Nu ține seama de blazon: Chiar capete încoronate Au fost și sunt... încornorate. Dicton răstălmăcit Ieri, optimist, fără-ndoială, Priveam la jumătatea goală; Dar azi de unde să mai vină Cu jumătatea mea cam plină? Berzele în România Nu-s biolog, nici păsărar, Dar îmi confirmă
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
redundanța lingvistică. Prin concentrare și un plus de rigoare a versului ar fi avut numai de câștigat. În fine, jocurile de cuvinte exploatate dibaci în panseuri plac ochiului și minții. În cele mai bune creații umoristice Val Andreescu își respectă blazonul. Îi salutăm debutul editorial, în care vedem o promisiune pe termen lung. 16 aprilie 2005 Teodor Pracsiu EPIGRAME SCĂRI Greu sau ca un simplu joc, De mici urcă scări, din școală : Unul, scara de la bloc, Cel’alt, scara socială ! CU
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
excitat atât de tare, Încât, În timp ce-și smulgea hainele de pe el, i-a povestit, bolborosind, Înfierbântat, ritualul de nuntă din țara de unde plecase. De ce făcuse asta? Era flatat de felul În care descendenta unei familii cu diplome și blazoane vechi de trei sute de ani se lăsase total În voia metecului, a ausländer-ului sau după cheful cu vechii prieteni avea un puseu de nostalgie și și-ar fi dorit să fie Dincolo și să treacă pragul casei din Cărbuneștii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Încă mai ai timp să renunți, spui că te simți rău... Christa stăruie mai departe, deși știe că nu mai are cum să Împiedice această călătorie, cu vocea asta, tot mai casantă, pe măsură ce Îmbătrânește, chiar mai repede decât el. În ciuda blazonului aristocratic și a diferenței de ani dintre ei, În ciuda orelor de gimnastică și masaj, fesele i s-au teșit, sânii și burta Îi atârnă ca niște săculeți pe jumătate goi. Corpul tot mai plin, dar privirea tot mai sigură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se deplaseze! — Nu-i ușor să ții sarcina, când ai un soț atât de bătrân! — Știu de la Victor că și-au serbat nunta de argint de curând! Nevasta lui e cu 13 ani mai mare ca el, e bogată, are blazon, castele și se Înțeleg perfect, o adoră. — Pentru el e o problemă să iasă cu nevasta În lume, În raport cu el, ea șochează — A, da! Am auzit că e infirmă! — Dimpotrivă! E prea tânără, prea sănătoasă și oricine Îi vede alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de muzee. Între Lincoln Memorial și Capitoliu, muzeele se succed unele după altele. Totul este reconstituit în aceste muzee, de la paleolitic la aventurile cosmice. Și nu întîmplător, cred. Mai întîi, pentru un oraș artificial, cum este Washingtonul, muzeele reprezintă un blazon prețios. Apoi, pentru o capitală a unei țări ca America, mare, dar cu o istorie "subțire", niște "depozite de trecut" erau aproape o necesitate. Aș vrea să-l rog pe Nick să mă repeadă cu mașina până la Washington, să merg
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
loc: în jurul tău roiesc treizeci de fetițe cu cap de crizantemă, iau măsurători la toate nivelurile, calculează în becuteci dimensiunile tale perfecte, zâmbesc, fac conversație și îți oferă ceai, te afli doar la unul dintre cele mai serioase magazine, cu blazon afișat afară, tu te perpelești tare, nu ai timp pentru aceste amabilități, dar, în egală măsură, trebuie să te porți precum o prințesă, unică este doar prințesa luo na, vestită în epocile ce vor veni pentru nașterea grădinii suspendate a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ca să-l consoleze și că băiatului avea să i se taie capul în fața lui Nobunaga. Începură din nou să plângă, dar Shojumaru nu le dădu absolut nici o atenție și luă pe el kimonoul alb, o manta din brocart roșu cu blazon și o fustă de mătase chinezească. Îmbrăcat în aceste straie elegante și încadrat de doi însoțitori, fu condus în camera lui Hanbei. Bine dispus, Shojumaru nu luă în seamă fețele brăzdate de lacrimi ale ajutoarelor. Păi, atunci, să mergem! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
febrilă, ca și cum ar fi intuit că bătălia spre care se îndreptau era ieșită din comun. Fiecare om simțea că pornise pe un drum fără întoarcere. Acea intuiție generală umplea tot locul ca o negură sumbră, astfel încât cele nouă drapele cu blazonul de campanule albastre, fluturând deasupra fiecărei divizii, păreau să se agite pe fundalul unui zid de nori. Mitsuhide îi struni calul, se întoarse spre Saito Toshimitsu, care călărea alături, și întrebă: — Câți oameni avem în total? — Zece mii. Dacă-i punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în scări, înălță brusc cravașa în aer și strigă: — La atac, spre Templul Honno! Cotropiți-l cu totul! Dușmanii mei sunt la Templul Honno! Înainte! Înainte! Cine rămâne îl urmă, îl tai! Sosise momentul luptei și cele nouă drapele cu blazonul campanulei albastre se despărțiră în trei companii a câte trei steaguri fiecare. Atacând intrarea Străzii a Șaptea, năvăliră prin porțile orașului, una după alta, invadând capitala cât ai clipi. Armata clanului Akechi se repezi prin porțile străzilor a Cincea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri cu blazonul inconfundabil al clanului Akechi. — Ce?! Akechi? Cuvintele îi scăpară cu uimire. Surprinderea lui demonstra întru totul că nu se așteptase - nici nu visase măcar - că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Dar șocul psihologic unic și surescitarea emoțională pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Berbecului, când Hideyoshi își spori armata cu forțele lui Nobutaka și ale lui Niwa Nagahide, pornind spre tabăra centrală. Apa ploii de dimineață se uscase sub soarele fierbinte, oamenii și caii erau plini de sudoare și praf, iar armurile și blazoanele colorate se albiseră complet. Singurul a cărui strălucire mai răzbea prin arșița zilei era stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi. Câtă vreme pe Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele din sat păruseră goale. Dar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni, așa cum se zvonea despre clanul Shibata, care-și cazase aproximativ zece mii de soldați în Kiyosu. De îndată ce reveni acasă, Hideyoshi se plânse că înăuntru era fum. Ordonând să se deschidă ferestrele, aproape că-și aruncă pe jos robele ceremoniale, cu blazonul de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poala muntelui, cu toată viteza. * * * În dimineața aceleiași zile, șase sau șapte corăbii de război pluteau spre miazănoapte peste Lacul Biwa ca un stol de păsări de apă. Pe pânza care acoperea puntea uneia dintre nave, flutura în vânt un blazon mare cu iris. Niwa Nagahide stătea pe puntea corăbiei, când, deodată, văzu fum negru înălțându-se de pe un munte din partea de miazănoapte a lacului și strigă la oamenii din jurul său: — E lângă Oiwa sau lângă Shizugatake? — Trebuie să fie Shizugatake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care nu voiau să plece de lângă el: — De ce faceți asta? De ce mă împiedicați să ies la atac? Dacă pe mine mă țineți în loc, de ce nu atacați inamicul? Fu adus un cal. Un soldat care ținea frumosul stindard al comandantului, cu blazonul auriu, veni și se opri alături. Nu putem stăvili valul de-aici, stăpâne. Dacă muriți în acest loc, va fi zadarnic. De ce nu vă întoarceți la Kitanosho, ca să vă gândiți la un plan pentru o altă încercare? Katsuie scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ai dorit, spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi pentru generozitate. Dar nu cred că blazonul și croiala mi se vor potrivi. Te rog să le înapoiezi. Nu ți se potrivesc? — Sunt haine pe care le-ar purta un pedestraș. Faptul ca eu, nepotul Seniorului Katsuie, să fiu văzut îmbrăcat cu ele de către oamenii din capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dând din cap, după care adăugă pe un ton de laudă: ai făcut o treabă bună. Și îi dădu lui Sanzo câteva monede ca răsplată. Nu încăpea nici o îndoială că spada era cea purtată de Nakagawa Kanemon, comandantul Castelului Inuyama. Blazonul familiei era înscris cu lac pe teacă. Vă mulțumesc pentru mărinimie, stăpâne, spuse Sanzo și dădu să se retragă, dar Shonyu îi ceru să aștepte. Chemând, încă o dată, un vasal, puse ca în fața lui Sanzo să fie aduși atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la trecerea râului. — Ale cui sunt aceste drapele? întrebă Hideyoshi. Generalii își îngustară ochii, bănuitori. Nimeni nu putea identifica uriașele steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, în formație completă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timp ce soseau în fugă la tabăra de pe Muntele Komaki. Ii Hyobu îi duse la cartierul general al lui Ieyasu. Cu câteva momente în urmă, Ieyasu stătuse de vorbă cu Nobuo, dar, după plecarea lui Nobuo, Ieyasu luase din cufărul cu blazon exemplarul din Analectele lui Confucius și începuse să citească tăcut, neluând în seamă focurile de armă din depărtare. Cu cinci ani mai tânăr decât Hideyoshi, Ieyasu împlinea în anul acela patruzeci și patru de ani, fiind un general în floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din dotare. Tittymus mai avea și tupeul să participe la reuniunile regulate ale celor de la Markham, pe Isle of Grain. Și era acceptat! Era acceptat cu Duvalier cu tot, se afișau împreună, în blazerele lor închise cu nasturi și cu blazonul Sussex County Cricket Club brodat pe buzunarul de la piept. Era absurd, dar adevărat. În mod sigur, exista o metodă prin care și Bull să fie acceptat cu ciudățenia sa cu tot, mai ales în lumea în care se învârtea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
creștinii se măcelăreau fără preget. Într-o zi,Rinaldo, conducând un atac asupra unei coloane de păgâni, i-a bătut și împrăștiat până când s-a pomenit înaintea unui cavaler a cărui armură (din întâmplare sau alegere, puțin importă aceasta) purta blazonul lui Roland. Acesta era Darninel, tânărul și viteazul prinț al Zumarei, iar Rinaldo l-a remarcat pentru prăpădul ce-l făcea în juru-i. ‘’ Ei “ , își zise el “ să zmulgem această iarbă primejdioasă până nu ajunge prea mare “. Pe măsură ce Rinaldo înainta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
furia lui. El ajunse astfel să dea ochii cu Darninel și i-a strigat: “ Ascultă tinere, acela care ți-a dat acest scut ți-a făcut un dar primejdios; sunt curios să văd cum ești în stare să aperi acest blazon făcut din roșu și alb. Dacă nu-l vei putea apăra împotriva mea, cum vei ajunge, rogu-te, s-o faci atunci când Roland însuși te va provoca?” Darniel răspunse: “ Vei vedea că știu să apăr blazonul ce port și să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]