5,205 matches
-
poarta. În cimitirul de patimi, Când visul vieții e curmat, Se revarsă râu de lacrimi, Cu dorul celor ce-au plecat. Dar prin Dumnezeiesc mister Alungă spirite rele, Soare și Lună țin pe Cer Și viețuirii, frâiele. Alungă rău din blesteme, Iar cu harul biruinței, Păzitori sunt peste vreme, Ai casei și ai credinței. Ocrotitori spirituali Ai sufletelor celor vii, În veci le-nsoțesc Arhangheli, Când se rupe firul vieții. Despre Gavriil se spune, C-a dus Fecioarei Maria, Veste cu sfântă
MITUL SFINȚILOR ARHANGHELI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384717_a_386046]
-
ceață, nu mai vezi în jur codrii și izvoare, care în trecut fremătau de-o viață clocotitoare. Și aștepți. Nu ști ce aștepți de-o vreme în timp ce în zări un trist corn răsună, dar în minte n-ai lacrimi și blesteme, ci voie bună. Anatol Covali Referință Bibliografică: Așteptând / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1769, Anul V, 04 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AŞTEPTÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384711_a_386040]
-
clapele pianului, înșirate ca niște cochilii de mărgăritar ( Flori de cactus; Marină II; Despre ploaie; De toamnă; Crochiu; Poemul cochilie cântare, Când taina-și dorește auzul aproape Păstrând răsucite-n sonata-i lentoare Mările lumii cu suflet de ape. Ghiocul blestem și comoară Vie în palmă-amintirea furtunii Și muzica veșnică a orei de seară Umbra rotundă de cântec a lumii. ,, - Poemul Cochilie cântătoare - În ,, Umbra Cassandrei ,, apărută în anul 1983, poezia Luciei Olaru Nenati, continuă extrem de îndrăzneț ( cum îi este și
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
scânteie infantilă, Restantă pe un cer de alagea. Tivită e distanța dintre noi Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte. Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte, Răsună sec minutele din ploi. Privesc în gol prin zidul de tăceri Și simt acut blestemul amânării Cum cade pe cortina delăsării, Furându-mi timp din clipele de ieri. Un foileton de lacrimi s-a sfârșit, Începe unul nou - singurătatea. Mă strâng în brațe umbre din cetatea Aceluiași scenariu obosit. Adorm discret cu chipul tău în
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
în zori la tine iară; Tu-mi ești patimă și-mi ești ursită, Și-mi ești rug, femeia mea iubită. Se revoltă-n mine legea firii Când mă dor durerile iubirii; Mintea-mi zăpăcită nu mai știe Dacă-mi ești blestem sau poezie. Și mi-e dor, și te iubesc, și sufăr, Și îmi plouă ochii flori de nufăr, Și te cert, te iert cu disperare, Și de lipsa ta orice mă doare. M-am gândit să fug în lumea mare
CÂNTEC DE DRAGOSTE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384804_a_386133]
-
intitulează, cu o sintagmă preluată din Câteva păreri ale genialului scriitor, Opera va fi și va trăi, capitol care începe astfel: «Caragiale trăia ca un mare contemporan al lui Flaubert, crezând în puterea demiurgică a operei literare. Chinul scrisului este blestemul său de scriitor. Căci dacă talentul era condiția robului ce trebuia să ridice catedrala, opera se înfățișa ca o biruință a spiritului uman: Opera va fi și va trăi; puțin importă cât: o clipă, un veac ori mai multe. Oricât
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
să-mi aștern literele; scaunul trebuie să aibă o înălțime adaptată la cea a mesei, ca să nu mă cocîrjez prea rău sau ca să nu mă doară coastele tot lovindu-mă de muchia ei; apoi, ambianța, vai, e cel mai mare blestem: nici un chip în preajmă, zgomot cît mai puțin, cafea cît mai multă, băută din ceașca mea și numai a mea, și țigara care arde pe marginea scrumierei stingîndu-se uneori fără să apuc să trag din ea. În fine, starea interioară
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
românească, se exprimă melodios într-o laudă a florilor : „Bate-mă, Doamne, să zac / într-o pădure de mac, / și țigăncile să vie / cu bice de iasomie / și cu funii de petunii / ca la răsăritul lunii, / să mă cheme și blesteme / cu ocări de crizanteme / și să mă boscorodească / cu frunze de îngerească.” Proaspătă și delicioasă fantasmă erotică, viziunea fostelor (sau posibilelor) iubite venite la mormânt ne seduce. Poate fi vorba de un ritual de vrăjitorie, sugerează precizarea de ordin temporal
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
îngroparea de viu și/sau învierea, cele trei zile/nopți, mântuirea de dincolo de moarte ș.a.), mult mai evident, ostentativ uneori, decât în poezia lui Ioan Es. Pop, modelul nr. 1, de la care Teodor Dună preia destule imagini, stări și simboluri: blestemul care apasă familia (aici se simte și puțin Cristian Popescu), spațiul definit strict de uși/ferestre (și zidirea lor), pământul negru și rece sau groapa în care lumea pare că se afundă, putreziciunea lumii ce ajunge până sub podele, căutarea
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
conținut moral, dar o consideră unică tocmai pentru că e simbolică. Ideea e inclusă atât în ficțiunea dramatică gestuală concepută de Blaga, cât și în proza scriitorului albanez și tratată numai formal altfel. Dominanta celor două opere se poate reduce la blestemul mamei proferat împotriva fiului care insistă ca sora unică să se mărite departe de casă, jurând că el o va aduce înapoi ori de câte ori mamei îi va fi dor de ea. El moare în război sau secerat de o molimă, iar
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
mamei îi va fi dor de ea. El moare în război sau secerat de o molimă, iar mama blestemă asupra mormântului, menindu-i să nu aibă liniște în moarte din vina de a nu-și fi îndeplinit jurământul. Sub puterea blestemului, fiul mort se preface în strigoi, încalecă și, în miez de noapte, ca timp dilatat, își aduce sora. Șocate de întâmplare, revăzându-se, mama și fiica mor. Cum îmbracă fiecare dintre autori motivul în amănunte de construcție și concepție, sunt
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
sonor de bocetul pe nai al lui Zamfir. Acesta e momentul de ruptură, de trecere spre macabru. Rămasă singură, fără fii, mama „își trăiește tragedia lăuntrică”, înghenunchează pe mormântul lui Constandin, „ridică brațele și blestemă”. Aici accentul cade pe forța blestemului, în timp ce la Kadare accentul e pus pe respectarea jurământului (besa), blestemul e doar un pretext provocator. Dar ambele texte lasă să se înțeleagă că biserica osândea legenda învierii unui om de rând. În scena Învierii, așa cum e gândită de Blaga
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
de ruptură, de trecere spre macabru. Rămasă singură, fără fii, mama „își trăiește tragedia lăuntrică”, înghenunchează pe mormântul lui Constandin, „ridică brațele și blestemă”. Aici accentul cade pe forța blestemului, în timp ce la Kadare accentul e pus pe respectarea jurământului (besa), blestemul e doar un pretext provocator. Dar ambele texte lasă să se înțeleagă că biserica osândea legenda învierii unui om de rând. În scena Învierii, așa cum e gândită de Blaga, se produc metamorfoze de un macabru grotesc greu de imaginat regizoral
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
Zăvoranu. “La Fukushima cu tine, huoo!”, am citit în legătură cu te miri ce alte subiecte și persoane. S-ar părea că e cea mai nouă, cea mai trendiflendi și cea mai de actualitate înjurătură, asta cu Fukushima. Cel mai la modă blestem, cum ar veni. Nu mă îndoiesc că, în anumite medii, mai dubioase, circulă deja și vreun “Mânca-te-ar radiațiile!”. Brrrr...
Cea mai la modă înjurătură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19347_a_20672]
-
Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Toți acești ani, triste tăceri au destrămat, dar gândul ți-a rămas fierbinte și-nhămat, marea depărtarii n-a spălat dorul de mine și pe țărm de vis respiri clipe diamantine. Așteptarea, ca un blestem făr' de coperți, a desenat mereu alte noi și curioase hărți, speranța a dat chiar, semne de oboseală, iar răbdarea a scărmănat nori de cerneală. După toți acești ani, gândul e neschimbat, dar teama te-a făcut să rămâi zeul-bărbat
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
crezi vreodată. 29 Martie 2017 ... Citește mai mult Toți acești ani, triste tăceri au destrămat,dar gândul ți-a rămas fierbinte și-nhămat,marea depărtarii n-a spălat dorul de mineși pe țărm de vis respiri clipe diamantine.Așteptarea, ca un blestem făr' de coperți,a desenat mereu alte noi și curioase hărți,speranța a dat chiar, semne de oboseală,iar răbdarea a scărmănat nori de cerneală.După toți acești ani, gândul e neschimbat,dar teama te-a făcut să rămâi zeul-bărbat
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
odă în sunet vieții, Închide plâns-n har dând bucurii, Pe note îmi simt zborul inimii... Pianul mi-alungă frica suav Dar clapele dor un suflet bolnav, Piano-pianissimo e tonul Nou ce-mi dăruie-napoi râsul... Acorduri de harpă fură blestem Din vocea mea dar eu încă le chem, Însuflețite-mi vor compune iar Ceresc de viu și nu...imaginar. Un flaut ce Mozart l-a fermecat Nu vrea să fiu eternul condamnat, Pedeapsa pentru mine el și-a luat Sacrificându
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
adormiteși totuși,azi m-am trezit ... III. ROMÂNIA AZI!, de Ellen Ada, publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. Călători prin lume după vise Uităm adeseori cine suntem, Dumnezeu ne are destinele scrise Si totusi parcă rătăcim în blestem! Nu ne mai cunoaștem unii pe ceilalți , Prieteni cu prieteni nu își mai scriu Ne uitam, generație după generație Băncile-s goale ,urlând a pustiu! Prea trist să vezi, sub ochii tăi cum lumea E subjugata de un sistem parșiv
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
Ei au uitat de-ai noștri Voievozi Ce-au luptat pentru țară,aducându-i Unirea! Părinții au plecat peste hotare ... Citește mai mult Călători prin lume după viseUitam adeseori cine suntem,Dumnezeu ne are destinele scriseși totuși parcă rătăcim în blestem! Nu ne mai cunoaștem unii pe ceilalți ,Prieteni cu prieteni nu își mai scriuNe uităm, generație după generațieBăncile-s goale ,urlând a pustiu!Prea trist să vezi, sub ochii tăi cum lumeaE subjugata de un sistem parșivBătrânii ,nu-și mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
Și nici de voi cei ce mi-ați furat! O să vină ziua în care , Dumnezeu se va înfuria N-o să aveți nici bani de mâncare Căci sunteți răi și nimic altceva! Eu nu va vreau râul și nici nu va blestem Citește mai mult România,țara mea frumoasaVei fi mereu,patria mea mamăAstăzi voi scrie în limba româneascăCaci sunt român și nu port nici o teamă!De huliganii ce tot mereu încearcăCu planuri diabolice să ma-ngroapeVa spun,tot pe voi Dumnezeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
de moarteși nici de voi cei ce mi-ați furat!O să vină ziua în care ,Dumnezeu se va înfuriaN-o să aveți nici bani de mâncareCaci sunteți răi și nimic altceva!Eu nu va vreau râul și nici nu va blestem... VI. NU AM SĂ ÎNȚELEG!, de Ellen Ada, publicat în Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016. Nu am să înțeleg cum de-ai uitat Cât mai iubit,ce ne-a legat Te întorci în viața mea și pleci Iubirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
ține,viața e dulce dar și duraCu tine și numai cu tine,iubirea e pură.... XIII. DE CÂTE ORI !, de Ellen Ada, publicat în Ediția nr. 2056 din 17 august 2016. De câte ori te aud vorbind Mă apasă un dor adânc, Și ce blestem,e să nu pot, Că eu,să plâng! Încremenit mie sufletul,of Doamne, Și Îți cer,sau nu-Ți cer nimic, Că din Iubirea Ta cea mare , Să-mi dai un strop ,măcar un pic. Și dacă Doamne,mă iubești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
sacra iubire . Și Te mai rog Doamne ceva , Acum când soarele e-n asfințit, Îți dau Iubirea Ta înapoi Da-mi-o pe a mea, la schimb ! Citește mai mult De câte ori te aud vorbindMa apasă un dor adânc,Si ce blestem,e să nu pot,Că eu,să plâng! Încremenit mie sufletul,of Doamne,Și Îți cer,sau nu-Ți cer nimic,Că din Iubirea Ta cea mare ,Să-mi dai un strop ,măcar un pic.Și dacă Doamne,mă iubestiCoboară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
de fluviul devenirii noastre. A fost găsit ceva mai târziu înecat într-o groapă de var, deși nimeni nu a putut să explice cum de a ajuns generalul acolo. Cum s-ar spune, se îndepliniseră dorințele tuturor, dar nici de blestemele celor trei prieteni nu prea scăpaseră... *** ...În uriașul său birou din Munchen, domnul Dietrich Muller făcea demersurile necesare pentru a expune o parte din colecția sa de automobile de epocă la întâlnirea anuală a colecționarilor de la Londra. Era acum posesorul
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
din piatră temelii de țară. / Ei rădăcini de neam, străbunii, /ne-au semănat aici în glie, /și la răscruvile furtunii /legatu-ne-au de veșnicie. / De-atunci alungi cu-a ta cântare /urâtul zilelor ursuze, /și în urcușuri pe calvare /blestemele oprești pe buze. /Și ori de câte ori destinul /ne toarnă în pahar otravă, /tu, Doină, îndulcind veninul, /ne vindeci inima bolnavă. Iar când în jale și-n durere, /de soartă sufletul ni-i frânt, /el ție alinare-ți cere, /din leagăn până la
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]