2,555 matches
-
românească". După ce și-a exprimat propriile distanțe față de tradiția "mioritică", însuși Eliade este recucerit de tentația sublimului filosofic al Mioriței. Rămîne însă problema relației românilor cu istoria, o istorie a cărei absurditate se realizează de-a lungul unui spațiu aproape blestemat de soartă. Miorița, care pune în scenă acceptarea sorții de către cioban, este o formă de răspuns colectiv la teroarea istoriei: "Eroul mioritic a reușit să găsească un sens nenorocirii sale, asumîndu-și-l nu ca pe un eveniment istoric personal, ci ca
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că Franța urma să iasă din cercul servituții în care se învîrtea de la 1815 sub brațul străinătății. Da, toți au crezut că politica invadării dispăruse, că patria renăștea, că jugul cuceririi se sfărîma, că noi ieșeam în sfîrșit din locul blestemat de la Waterloo." Quinet introduce aici o continuitate între Revoluție și moștenirea napoleoniană. Cînd e vorba de a situa polul anti-rus, se amintește într-o perspectivă globală de Franța din perioada 1789-1815. În România, această amintire este consacrată de războiul Crimeei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
îi vezi pe roșii căzând într-o adâncă furie când își condamnă vorbele și faptele lor proprii. Sânt momente de taină în viața oamenilor, când ei se sperie de ei înșii, când descopăr pe demonul relelor în ei și-l blestemă orbește, neștiind că lovesc cu această estremă cruzime în pieptul lor propriu. Nu, liniștească-se "Romînul"; nu primim deviza asasinilor, nu legitimăm, nu justificăm nicicând crimele. E o lege constantă a spiritului omenesc, legea cauzalității, care silește pe orice inteligență
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu iese din "rama" gândirii Ecclesiastului știind acceptând că e un nonsens "să ceri lui Dumnezeu să dea replici justificative". Înțelepciunea, amar reținută nu se va ridica în poezia lui M. Eminescu în trombe de superbie, nu sfidează și nu blestemă: "El vorbește. Și profetic glasu-i secolii pătrunde: Sufletu-i naintea morții luminează-a vremii unde; Gândul lui o prorocie, vorba lui mărgăritar;..." (Memento mori) Profeția, deși amară (ca în cazul lui Decebal prevestind peirea Romei) sună curat, are în ea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
strigarea adevărului: "Atunci negrește soare... Atunci să tremuri cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și liber, mare, mândru prin condamnarea lui, A cerurilor scară în zbor am să o sui... Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestem, căci în lume de viață avui parte!" (Mureșanu) Accentele hugoliene sunt însă puține, revolta omului eminescian nu este împinsă pe latura titanian-revanșardă sau satanică: ea se consumă/circumscrie în limitele înțelegerii soartei unui bun creștin, care, în momente de derută
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
conservă însă cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crețe blestemă, pe o pancartă care le unește zbîrciturile, guvernul, președinția etc. pentru... pentru ce? Știe, probabil, mai bine "opoziția" care, vorba lui Pleșu adresată, într-o noapte, unui condeier perpetuu-justițiar, este endemic "tristă", spune, invariabil, nu. Un nu răspicat. Nostalgic-proletar. Prind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a universității ieșene, deșteaptă brici, cu carte, dar... dar... torționară a spiritului burghez și mic-burghez -, un monstru cu fustă). Janeeeta! Janeeeta! urla Mărgărit, aflat probabil sub efectul antalcoolului. N-am ieșit, n-a ieșit nimeni, să vadă. Ce făcea Mărgărit? Blestema? Cerea ajutor? Invoca pur și simplu, pe limba lui de stentor răgușit, un nume obsedant? Pentru că, Dumnezeule, fenomenalul boem așa sfîrșise: cancer al limbii. 17 februarie Fără complicații în raportarea la Occident, total dezinhibat, un fost pictor de-aici (Manoliu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nenea Iancu, niște ăia, pegra de totdeauna, vegetativii istoriei, hlizindu-se cu degetele-n V la aparate. În fond, avem și noi pegra noastră, nu prea diferită de-a "bulgăroilor cu ceafa groasă", numai că, se vede treaba, aceasta e blestemată să se hlizească mereu contra timp. În loc să decidă așa cum putea, de altfel, în anii '90 instaurarea sau, mă rog, punerea în chestiune a monarhiei române, ea s-a mulțumit doar să se alăture în tumult Regelui Mihai, scăpat de sub controlul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intră pe alta. Apoi este vorba de familiile trădătorilor de patrie, cei plecați din 1947. Se pot face unele abuzuri, pentru că se poate întâmpla ca un zăpăcit, un bandit să fi făcut o porcărie și toată familia lui, deși îl blestemă, să suporte consecințele. Altceva este când această familie ține legătură cu aceste elemente trădătoare, sunt ostili. Trebuie luată o măsură de siguranță. Apoi e vorba de foști demnitari în aparatul de stat burghezo-moșieresc. Ei propun să facă în câteva etape
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
neobișnuite, dansînd, urlînd, călcînd abisul în picioare. Sfîrșitul Nopții a Patra VALA Noaptea a Cincea 129 Căzut bolnav, Nebun, dansa pe munții săi înalți și-ntunecoși că cerul, Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd nemuritoarele ei mădulare, înțepenind, nemlădioase, palide. Picioarele lui (Los) se strînseră uscîndu-se din afunzime, strîngîndu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aceștia-îngrozitor îl asaltară, Picioarele prinzîndu-i, si hăcuind tendoanele, încît în Peșteri 140 Se ascunse ca sa-si tămăduiască-n tihna și uitare puterile întemnițate 163. Aici el avu timp destul să se căiasca de blestemul cu care-n pripă-amenințase. Îi văzu blestemați dincolo de Blestemul sau: sufletul i se topi de teamă. Putere nu avu să le dezlege lanțurile, căci le creșteau din suflet, Și nici că să le stînga focurile, căci izvorau din inimă, 145 Și nici să îmblînzească Elementele, căci era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fost cea care l-a avertizat pe Atilla despre pericol. În momentul în care Atilla anunță nu numai intenția lui de se căsători 1 cu Odabella în ziua următoare, dar și hotărârea de a relua lupta împotriva Romei, Foresto o blestema pe Odabella pentru ceea ce el crede a fi constituit o oribilă trădare din partea ei. Tânără față îl implora să scape, asigurăndu-l că în scurt timp va avea motive temeinice să o ierte. Actul III. Pădurea care separă tabăra lui Ezio
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care se străduiește să-l țină departe de el pe Carlo. În final Amalia îl trezește, iar Contele îi spune că și-a dat seama că el este cel care i-a răpit fericirea și îi cere să nu-l blesteme pentru aceasta. Amalia declară că niciodată n-ar putea să facă acest lucru. Massimiliano proclama că el este pe moarte și că mâna ingrata a fiului său, Francesco, îl va împinge în mormântul la care nimeni nu va veni să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pentru a da de mâncare unui prizonier. Acesta respinge hrană și contactul cu alți oameni. Arminio insistă că prizonierul să mănânce dar se gândește că ar fi imprudent să zăbovească mai mult cu el în aceste locuri. Plecând, Arminio îl blestema pe Francesco. Carlo, care îl urmărise de la distanță, apare și îl oprește pe Arminio. La început Arminio crede că are de a face cu Francesco și implora iertare că nu i-a urmat ordinele. În timp ce Carlo îl chestionează pe Arminio
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui Dumnezeu. Ea întreabă de ce și afla că amândoi au băut otravă. “Sunt nevinovată“ sunt cuvintele Luisei care începe să-i povestească lui Rodolfo despre complotul pus la cale de Walter și Wurm. Mânia lui Rodolfo nu cunoaște margini. El blestema ziua în care s-a născut și pe Dumnezeul ostil. Luisa îl implora pe Rodolfo să se oprească în a-L mai blestema pe Dumnezeu și îl roagă pe Dumnezeu să-i cruțe viața. Intra Miller iar Rodolfo îi spune
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Rodolfo despre complotul pus la cale de Walter și Wurm. Mânia lui Rodolfo nu cunoaște margini. El blestema ziua în care s-a născut și pe Dumnezeul ostil. Luisa îl implora pe Rodolfo să se oprească în a-L mai blestema pe Dumnezeu și îl roagă pe Dumnezeu să-i cruțe viața. Intra Miller iar Rodolfo îi spune că el este ucigașul fiicei lui. Într-un mișcător terțet, Luisa îi cere lui Miller să o binecuvânteze și implora Cerul să i
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
locale, pentru funcția de Doge al Genovei. Oamenii din popor întreabă cine este acela (Che dicesti?). Simon Boccanegra este numele celui pe care mulțimea accepta să-l susțină. După ce mulțimea pleacă din piață, apare Fiesco, jelind moartea fiicei sale și blestemând pe cel care a sedus-o (Îl lacerato spirito). Fără să știe nimic despre moartea Mariei, Boccanegra încearcă să se împace cu Fiesco (Suona ogni labbro îl mio nome). Acesta pune drept condiție pentru o eventuală reconciliere că fiica Mariei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
spadă). Dogele îi permite să-și păstreze sabia sub cuvânt de onoare că va rămâne sub pază gărzilor dogale până când se va face lumină în ce priveste complotul. Gabriele accepta. Apoi Dogele îi cere lui Paolo că împreună să-l blesteme pe omul care a stat în spatele răpirii. Paolo se supune. “Să fie blestemat!“ spune Paolo și adunarea repeta și ea blestemul. Dând curs cererii Dogelui, Paolo de fapt se blestema pe el însuși. Cuprins de groază, Paolo fuge din Sala
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
va rămâne sub pază gărzilor dogale până când se va face lumină în ce priveste complotul. Gabriele accepta. Apoi Dogele îi cere lui Paolo că împreună să-l blesteme pe omul care a stat în spatele răpirii. Paolo se supune. “Să fie blestemat!“ spune Paolo și adunarea repeta și ea blestemul. Dând curs cererii Dogelui, Paolo de fapt se blestema pe el însuși. Cuprins de groază, Paolo fuge din Sala de Consiliu. Actul ÎI. O cameră din palatul dogal. Paolo îi cere lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Apoi Dogele îi cere lui Paolo că împreună să-l blesteme pe omul care a stat în spatele răpirii. Paolo se supune. “Să fie blestemat!“ spune Paolo și adunarea repeta și ea blestemul. Dând curs cererii Dogelui, Paolo de fapt se blestema pe el însuși. Cuprins de groază, Paolo fuge din Sala de Consiliu. Actul ÎI. O cameră din palatul dogal. Paolo îi cere lui Pietro să-i scoată pe Gabriele și pe "Andrea" din celulele lor și să-i aducă în fața
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
îi cere lui Pietro să-i scoată pe Gabriele și pe "Andrea" din celulele lor și să-i aducă în fața lui (Quei due vedesti?). Într-o tirada veninoasa Paolo îl acuză pe Doge de a-l fi obligat să se blesteme pe el însuși în fața Consiliului. Paolo este hotărât să-l ucidă pe Boccanegra astfel că îi toarnă otravă în cană cu apă care se află pe masa de lucru a Dogelui. Pietro îi aduce pe Gabriele și pe "Andrea". Paolo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sale sunt curate și în semn de supunere își aruncă la pământ armele. Unul din pistoalele lui, în momentul căderii pe podea, se descarcă accidental și îl rânește mortal pe Marchiz. Acesta, înainte de a muri, mai are timpul să-și blesteme fiica. Actul ÎI Tabloul 1. Într-un han de țară lângă orașul Hornachuelos. Leonora, deghizata în bărbat și însoțită de catărgiul Trabuco, îl caută pe Don Alvaro. Ea a profitat de confuzia care a urmat morții tatălui ei și a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
monahala, se grăbește să strige după ajutor, spunăndu-și că încă o dată a vărsat sângele celor din familia Vargas. Leonora sună din clopoțelul ei din peșteră pentru a solicita ajutorul călugărilor din mănăstire. Într-un final Leonora iese pentru a-l blestema pe intrus. Leonora și Alvaro se regăsesc, iar Alvaro îi relatează cele întâmplate. Leonora se grăbește spre fratele ei muribund. Se aude un strigăt de moarte. Cu ultimile puteri Carlo și-a înjunghiat sora. Starețul ajunge în grabă, chemat de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Alvaro îi relatează cele întâmplate. Leonora se grăbește spre fratele ei muribund. Se aude un strigăt de moarte. Cu ultimile puteri Carlo și-a înjunghiat sora. Starețul ajunge în grabă, chemat de sunetul clopoțelului, iar Alvaro, descoperind-o pe Leonora, blestema răzbunarea lui Dumnezeu, care a adus atâta nenorocire asupra lor. Starețul îl cere să se prosterneze în fața lui Dumnezeu. Leonora îl implora și ea pe Alvaro să se roage și să-și retragă blestemul, după care moare în brațele iubitului
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
exprimă regrete tardive: ea este cea care a denunțat-o din gelozie, pentru că a fost în trecut amantă regelui, iar acum este îndrăgostită de Carlo. Elisabeta nu o iartă și îi oferă intrigantei să aleagă între exil și mănăstire. Eboli blestema acel “don fatal“, în speță propria ei frumusețe, care o face responsabilă de toate aceste nenorociri și își promite să-l salveze pe Carlo în cele 24 de ore care i-au fost acordate înainte de a părăsi Madridul (O don
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]