2,430 matches
-
situată sub zodia zeului Brahma, căruia i se atribuia și epitetul de "ziditor", dezvoltă și Eminescu în Împărat și proletar ("Sfărmați palate, temple..."; "Zidiți din dărmăture gigantici piramide / Ca un memento mari..."). Dar el smulge cetatea de sub pecetea divină ("cetățile blestemate" opuse "cetății lui Dumnezeu") a Temporalului, văzând progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor sociale. "Sub sigiliul formei" "Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui ... Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
României cel mai perfect dintre regate, dar nici stînd, generalizator-simbolic, sub stigmatul deriziunii și abjecției. Da, performanța stilistică a celor două filme e colosală, dar sub horbota ei stă pitit, de data asta sigur involuntar, dar nu mai puțin dăunător, blestematul reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea acum cele două filme ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum? Curtea sculptorului T.G. după treizeci de ani: o pădure de voievozi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
transpus, la scară micuță, în Casa poporului, de pe Bulevardul Victoriei Soc... asupra... Sîntem noi, cu adevărat martorii acestui oribil retuș aplicat obrazului țării? Noi, cei care nu mai credeam să existe salvatorul antidot? Da. Noi sîntem. Și dacă un destin blestemat ne-a hărăzit acest urît segment de timp, același destin ne-a oferit inegalabila și nesperata supriză de a vedea retușul înlăturat. Din păcate, prin sînge. Fotografie inversată. Odată retușul dispărut, fața, cu destule și adînci riduri, era pusă, neiertător
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei de indiancă și făcîndu-și, repetat, cruce. Creșind, adică. Pînă să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat! 4 noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alte continente. Care ar fi, atunci, momentul astral al secolului? De avut în vedere, nu? partea bună a lucrurilor. Paradoxal, decurgînd, aceasta, din înseși cele două conflagrații: prăbușirea comunismului, cu vitalul ei corolar: redobîndirea libertății individului. Mai întîi în zona blestemată în care ne-am aflat și noi, dar și în chiar bîrlogul comunismului, apoi în variantele "coloniale" ale marxismului comunist de pe glob (acolo unde înapoierea le-a ușurat penetrația). Deși comunismul rezidual continuă să marcheze dramatic statele cărora li s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre matca acestor ultime zile, să observăm că dramele periodice, consumate în confruntarea cu natura, par să reproducă, la scară mică, istoria mare. În sensul aceleiași implacabile indolențe. Deopotrivă a structurilor instituționale, dar și a indivizilor/micilor colectivități. Sîntem parcă blestemați, așa cum nu putem, nu avem înțelepciunea de a ne despărți radical de comunism, de perfidele lui forme reziduale, tot așa, să nu fim în stare a preveni dezastrele naturale (dar și cele datorate indolenței noastre). Cînd credeam că, în sfîrșit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eterne. Dezordinea se moștenește. Uitați-vă (uitați, cum zic teleaștii sudiști, ca și cum ne-ar îndemna să uităm), uitați-vă la ce se întîmplă acum în România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă prin adeziunea ignară a populației urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțin două motive: 1. interlocutorul (plastic) ținîndu-se, din instinct, departe de capcana literară; 2. același interlocutor avînd, nativ, precaute rețineri culturale. Dacă în ce mă privește situației îi mai atașez și cealaltă componentă... narativă, cea contaminată oarecum politic, de care, blestemat, nu mă pot desprinde (narațiile politicale ale momentului zgîndărindu-mă continuu), atunci statutul meu de pictor nu are decît de pierdut. Asta, evident, într-o paradigmă autohtonă acceptată încă din vremea lui Grigorescu, geniu suficient și taciturn și perpetuată, în mare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
română/ din română în arabă același lugubru capitol.) Vrînd-nevrînd, scenariul postbelic îl conține și pe mereu actualul Iliescu. Descendent prin multiple date al celor ce l-au precedat, într-o Românie care, oricum, își pierduse identitatea. E parcă în firea (blestemată) a lucrurilor ca această țară, atît de brutal scoasă din legitimul ei context european, să nu-și poată decide tranșant firescu-i statut. Să nu poată ieși de sub dubioasele servituți ale unei istorii impuse prin invazie. Să nu-și poată recupera
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe la șase fix. Îngăduiți-i consecventului dumneavoastră servitor din acest colț de pagină (Ziarul de Iași) pe care-l slujește de paisprezece ani să-și încalce, o secundă, statutul de gazetar și să se refere la pictorul din gazetar. Cel blestemat a-și împărți ca un condamnat Ianus Bifrons inima (fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu-vă, cu toții, invitații mei diseară, pe la șase, la Palatul Culturii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
profitului propagandistic. Supus și unor inimaginabile tertipuri... de palat, demnul Tăriceanu a fost nevoit, pînă la urmă, să-și modifice tonul maximal al reformei și să-și înmoaie gesturile în cu adevărat sincera îngrijorare privind tragedia apărută dintr-o meteorologie blestemată. Totul pare acum o mare apă în retragere. Pare. Eșaloanele pesedismului se văd lăsate fortuit să puiască în continuare în băncile parlamentului, dar și în năclăitele conflicte de interese ale justiției, scoaterea panicată de la naftalina mineriadelor a înrăitului Iliescu nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
generoasele ei date istorice. Trecută, și ea, alături de suratele estice, la fel de condamnate, prin proba purgatoriului moscovit, încercînd acum, dramatic, să se redreseze, să-și regăsească fibra profundă. Alterată, de data asta, nu de la distanța miilor de kilometri transoceanici, dimpotrivă, de blestemata vecinătate a stepei kalmuce, prin invazia tancurilor. În trena cărora, lepădăturile autohtone, disponibile, au decimat, înainte de toate, în cel mai pur stil stalinist, elitele, cele atît de incomode la impunerea odiosului proiect leninist. României, iată, îi trebuie mult mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
precum un trăsnet ce țîșnește dintr-un noian în altul, 150 Tare, puternic, se auzi un geamăt universal al morții, mai tare Decît stihiile nimicitoare 115 toate, si asurzit și sfîșiat mai rău Decît Urizen însuși și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în jur Cu blestematul lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cartea-i de fier193 ținînd-o pe genunchi, scrise grozavnicele litere 30 În vreme ce zăpezile-i cădeau și vijeliile-i vuiau pentru a ostoi văpăile lui Orc Veac după Veac, pînă ce sub călcîiul sau mortală rădăcina Prin stîncă răzbătu, rădăcina Tainei blestemate dînd Ramuri în cerul lui Los: acestea, precum niște canale întocmite, jos aplecîndu-se Prind iarăși rădăcina oriunde ar atinge, dînd iarăși ramuri 194 35 În încîlcite Labirinturi cuprinzînd multe adîncimi grozave. Uimit tresari Urizen cînd se văzu împresurat în jur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să ți-l smulgi și furios să urli Și-n beznă ca să uiți de chinul tot și părăsit de orișice nădejde repaosul să-l afli. Au temelia bucuriei ți-este chinul pe care alții pentru tine-ndură196?" Orc răspunse: "Fie-ți blestemate căruntele sprincene! Ce cauți în acest străfund? 70 Disprețuiesc a ta-Îndurare. Împrăștie-ți zăpezile aiure. De furie turbat sînt în adînc, fiindcă, Iată, picioarele și mîinile mi-s pironite de învăpăiata stîncă, Dar focurile-mi crunte mai bune sînt decît
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
minunile Viitorimii cu teamă groaznică de viitor. Grozav mă minii în străfunduri, căci iată că de stîncă tare picioarele și mîinile-mi Sînt pironite, altminteri vrăjmășia și-ura mi-ai simți În ale omului boli toate căzînd asupra frunții tale sure blestemate". 90 Urizen răspunse: Citește cărțile mele, și explorează Constelațiile-mi, Întreabă-mi Fiii și ei te-or învăța să porți Război. Întreabă-mi Fiicele, care-,n întunecatele-afunzimi, afurisite, Frămînta pîine-a Suferinței la aspră mea porunca; căci eu sînt Dumnezeul Acestei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și fericire. Tu esti Blestemul nostru, și cîtă vreme nu putea-voi s-aduc iubirea la lumină, Nicicînd nu mă voi despărți de marea mea mînie". Așa se jeli Tharmas furios; apoi pluti peste Adîncul de furtună bîntuit 260 Și blestemat-a cu mînie glasul care îl lua în rîs cu-acea speranța mincinoasă. Apoi ea se reîntoarce, iute că mălura pe mugurele ce-ncolțește, Urlînd în toate-accentele durerii să-i stăvilească furia, Călcînd colinele-n picioare, înaintînd anevoios ori înotînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Fiul al Pierzării, chip de groază, si părăsit de firea omenească, monstruos, Bărbat fără pereche femeiasca, vrăjmaș urlînd Căzut din Rai și-ostil chipurilor vieții, Si totusi tăinuind femeia-ntunecată, Vala, ca într-un chivot și între Perdele, Urît și blestemat, pururi murind o moarte Veșnică, 255 Fiind puzderii de Tirani uniți în blasfemie În contra chipului Divin, cîrduri de ticăloși ce laolaltă se-Adunară. Los zise către Enitharmon, "Fiindu-mi Milă am văzut." Fiindu-i milă, Mielul Domnului prin porțile Ierusalimului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, reinterpretate și devenite repere ale unui univers insolit. Câteva teme și obsesii se lasă lesne descoperite, asigurând coerența întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia blestemată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică și elan spre neființă. Spațiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
față de întâmplările comune ale vieții. Tristețea fără nume, rău atribuit mai degrabă condiției umane, generează și lirismul sumbru din prima lui carte de versuri, Cântecele tavernei (1922). Autorul își afirmă conștiința de poet damnat, care a scris într-o „carte blestemată” despre „adevărul vieții”. Împreună cu Al. Bibescu, semnează și o insignifiantă dramă în versuri, Ferdinand Catolicul (1929). Cea mai importantă fațetă a scrisului său - umorul - este ilustrată de proză, în mare parte apărută doar în periodice. Cu supratitlul Vacanțele unui trubadur
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a se fi stins din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine care Îi dau un aer de nabab, prin cupeul negru, căptușit cu saten de culoarea somonului, ci și prin fastul veșmintelor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
atenția Într-o frază de neuitat: „Nu devii Brummell. Ești sau nu ești”. Baudelairetc "Baudelaire" Charles-Pierre Baudelaire (1821-1867). Reconstituit din toate dicționarele, enciclopediile, biografiile, eseurile, de la Jean-Paul Sartre sau Roger Kempf până la Bernard-Henri Lévy și Raymond Poggenburg, dandysmul acestui „poet blestemat” este, Întâi de toate, o formă de sfidare: a propriei familii, a Parisului Îmburghezit, a lumii artistice sufocate de mediocritate. La 23 de ani, În 1844, după o copilărie și o adolescență trăite paroxistic, În nesupunere și continuă revoltă, după
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
persoane, iar acest soi de publicitate intimă și misterioasă i-a adus noroc. Oare vâlva stârnită acum Îi va fi la fel de favorabilă? Rumoarea, În ușurătatea ei, e ca femeile: vine tocmai când pare să fugă. Poate că, În lumea asta blestemată, cel mai sigur mijloc de a dobândi succesul este de a organiza suspansuri. Dar autorul nu avea atâta profunzime pe vremea când Își publica opusculul cu pricina. Pe atunci Îl interesau prea puțin poveștile și zarvele literare. Ah, desigur! Avea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
este un destin, nenorocirile sale par a fi efectul unei predestinări. Doar atunci asemănările Își capătă toată valoarea lor: ele fac din Poe un fel de imagine la trecut a lui Baudelaire, un fel de Ioan Botezătorul al acestui Crist blestemat. Baudelaire se apleacă asupra anilor adânci, asupra acelei Americi Îndepărtate și detestate, descoperindu-și deodată imaginea În apele cenușii ale trecutului. Iată ce este el. Dintr-o dată, existența sa este consacrată. Deosebit În această privință de Flaubert, el n-are
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]