2,653 matches
-
punct de vedere al stării lor, țăranilor dependenți. Spre această ipoteză conduce o prevedere din contractul de arendă a moșiei Umbrărești pe anii 1829-1832, în care la punctul 2 scrie: „Toți lăcuitorii de pe acea moșie au să ni lucreze zilili boierescului după cum ne vom putea învoi cu dânșii [...] și câte case de țigani vor fi pe moșie au să ni lucreze câte doauăzăci zili boierescul, având de arat și de cosit îndestul pentru trebuința lor, fără a fi supărați de dijmă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în care la punctul 2 scrie: „Toți lăcuitorii de pe acea moșie au să ni lucreze zilili boierescului după cum ne vom putea învoi cu dânșii [...] și câte case de țigani vor fi pe moșie au să ni lucreze câte doauăzăci zili boierescul, având de arat și de cosit îndestul pentru trebuința lor, fără a fi supărați de dijmă”, obligație de care nu erau scutiți țăranii clăcași. Târziu și sporadic ne este semnalată documentar prezența robilor țigani și la Torcești, cum ar fi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Torceștii și Țigănei la Tecuci, pe apa Bârladului, cu mori [...]”, la urmă înscrie și „12 sălașe țâgani de vatră”, adică șezători pe moșie. Este vorba de țiganii din categoria numită vătrași, cu așezări stabile pe vatra satului sau în jurul curților boierești unde practicau meseriile de vizitii, fierari, bucătari, cojocari, lăutari etc. Ei se deosebeau de categoria țiganilor numiți șetrari, adică acei care umblau din loc în loc, cu șatra, sub conducerea unui vătaf de țigani, om de încredere al boierului stăpân, deci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
O evidență mai aproape de realitate în privința numărului de țigani robi de la Torcești ne-o oferă documentul intitulat Catagrafia robilor dumisale Panaite Balș de pe moșia Torcești, evidență întocmită în anul 1854, cu prilejul actului de eliberare a robilor țigani de pe moșiile boierești. Căci, dacă mulți boieri, după cum afirmă M. Kogălniceanu, „au respins orice despăgubire acordată lor de legiuirea emancipatoare”, Panaite Balș, proprietarul Torceștilor și al Blăjărilor în acest timp, întocmește o strictă evidență în vederea obținerii despăgubirii preconizată de lege. Aflăm că la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
munci reglementate prin obicei (legea nescrisă), să asigure locuitorilor pământul necesar pentru arătură, imaș, fâneață, lemne din pădure etc., plus protecția sa față de eventuale oprimări. Și aceasta a fost situația majorității satelor din partea de sud a Moldovei intrate în stăpânire boierească ori mănăstirească. Că o astfel de stăpânire și dreptul de folosință decurgeau din obligația de a plăti prin dijmă, ne convingem urmărind surse documentare ce oglindesc asemenea situații. Sunt cazuri când chiar dregători în funcție nu se pot sustrage de la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
exceptat în cazul de față, aceasta fiind regula stabilită din străvechime. Se poate constata de aici și faptul că oamenii obligați la dijmă, în schimbul dreptului de folosință, nu pot fi asimilați categoriei vecinilor. Iar cele mai multe sate dependente de o stăpânire boierească sau mănăstirească din Moldova nu au fost populate cu vecini, situația fiind aceasta și pentru satele de pe teritoriul comunei Umbrărești. Ele, satele, înstrăinindu-și dreptul lor de autoconducere prin obște în schimbul unei sume de bani sau altă înlesnire de la o autoritate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
exista între țăranii cu statut de vecini și țăranii dijmași din satele dependente o găsim definită clar în Anaforaoa Divanului Domnesc din 1775 în care citim: „în vremea trecută a fericițiilor și întru pomenire răposaților domni [...], toate monastirile și neamurile boierești aveau pe moșiile lor vecini dați danie și miluire împreună cu moșiile [...] și pe acești vecini îi stăpâneau din neam în neam, slujindu-se cu dânșii la toate trebuințele și în fieștecare vreme și loc întocmai ca și cu robii țigani
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
toate satele aservite. Condițiile de muncă și de viață ale acestora devin tot mai apăsătoare printr-o serie de zise așezăminte, cum rezultă, de exemplu, din Anaforaoa Divanului Domnesc menționată mai înainte. Din întregul ei conținut se constată dorința clasei boierești de a rezolva exclusiv în interes propriu problemele legate de activitatea de pe moșiile lor sub pretextul de „a așeza toate stările împregiur a acestei patrii după măsurile dreptății, într-o bună rânduială ce cade a /se/ păzi între stăpânii moșiilor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
curs favorabil Anaforalei. Asta nu înseamnă că boierii nu vor reuși, până la urmă, să-și asigure un volum cât mai mare de munci agricole fără plată, introducând obligația ce s-a numit în vocabularul țăranilor și chiar în documentele timpului boierescul sau ponturile boierești. Un document în acest sens a fost emis pe timpul domnului Alexandru Moruzi (1792; 1802-1806). În el observăm prevederi care agravează situația țăranilor clăcași față de perioada precedentă. Deoarece obligația de „a face întâi știre stăpânului moșiei ca să trimită
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Asta nu înseamnă că boierii nu vor reuși, până la urmă, să-și asigure un volum cât mai mare de munci agricole fără plată, introducând obligația ce s-a numit în vocabularul țăranilor și chiar în documentele timpului boierescul sau ponturile boierești. Un document în acest sens a fost emis pe timpul domnului Alexandru Moruzi (1792; 1802-1806). În el observăm prevederi care agravează situația țăranilor clăcași față de perioada precedentă. Deoarece obligația de „a face întâi știre stăpânului moșiei ca să trimită să-și ia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe anul 1841, de pe moșia Torcești, cu abaterea de la obicei și comitere de abuz. Situația rezulta din reclamația locuitorilor Constantin și Toader Popa împotriva arendașului moșiei „dumisali Eni Mihail”. Țăranii se plâng că, după ce au lucrat „cu toți locuitorii zilele boierescului după ponturi, încă și mai mult numai pe ei arendașul i-a obligat și forțat să culeagă dijma în mijlocul păpușoilor noștri undi să faci o mulțime de stricăciune cu carul. Iară noi numai atâta am zis: ca să culegem dijma din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
moșiilor de către stăpâni „pe posesie”, cum erau Torceștii și Umbrăreștii în vremea din urmă. Iar arendașii aveau interesul ca, în termen cât mai scurt, să obțină maximum de câștig. În acest scop, ei recurg la încălcarea reglementărilor precizate prin ponturile boierești, ceea ce fusese înainte slujba obicinuită devenise acum caducă în concepția atât a stăpânilor, cât și a arendașilor, ei mărind numărul de zile și volumul muncilor pe moșie. Documente din care se vede încălcarea reglementărilor din numitele așezăminte fiind destul de numeroase
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1819. Acum, „locuitorii așezați cu șederea pe moșia dumnialui postelnicul Alecu Calimah” din partea vestică a apei Siretului, inclusiv partea moșiei Umbrăreștilor avută zestre de la Gavril Conachi, „am fost alcătuiți - scriu ei în jalbă - a face numai câte șase zile de boieresc pe an, iar orândarul ne pretinde opt zile cu mâinile și două cu carul cu boi”. Din exemplele de mai sus putem desprinde diversitatea de împrejurări și de situații în care erau implicați țăranii clăcași și care converg spre concluzia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
exclusiv celor cu avere. Includerea și participarea țărănimii clăcașe, prin reprezentanți proprii, în Adunările Ad-hoc din 1857, a însemnat o încurajare a luptei și aspirației lor spre zări mai senine. Lupta și speranța urmau să-și găsească împlinirea în desființarea boierescului, deci încetarea obligației de a face zile de clacă pe moșiile proprietarilor, în înfăptuirea unei reforme agrare prin care țăranul eliberat să devină proprietar al pământului muncit de el și de strămoșii lui generații de-a rândul. Era acesta un
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vedere al dreptului istoric. Acum, după ce am parcurs documentar traseul istoric urmat de satele umbrăreștene până aici, văzând cum au ajuns ele din obști sătești libere în sate aservite intereselor materiale ale unor stăpâni, avem posibilitatea să constatăm că stăpânirile boierești nu s-au întemeiat, în cazul satelor noastre, cel puțin, nici pe dreptul natural, firesc, nici pe cel istoric, ci a fost consecința unor împrejurări social-economice și politice favorabile acelora ce dețineau pârghiile puterii în stat, respectiv politică, militară și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
jalbe instanțelor în drept, respectiv Comisiilor de împroprietărire de la plasă și județ, mai apoi și Consiliului de Stat, aducând mărturii ale consătenilor drept probe că au efectuat zile de clacă, 22 de oameni au arătat că respectivii au „muncit ponturile boierescului mai bine de 25 de ani”. Rezoluțiile puse pe cererile lor tergiversează rezolvarea, ei revin plângându-se că „în loc să se modifice cererile de a ne împroprietări după drepturile ce posedăm, astăzi ne vedem depărtați chiar și din locuințele noastre cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
publică de la fanarioți încoace, de care nu știm dacă ne vom vindeca vreodată fără a aplica efectiv leacuri draconice, adică pe măsura bolii. Comparând cifrele din care rezultă suprafețele atribuite acum pentru împroprietărire cu cele ce fuseseră stabilite prin „ponturile boierescului” din Așezământul lui Alexandru Moruzi, observăm o diminuare a suprafețelor atribuite sătenilor față de suprafețele avute anterior în folosință și care erau: -4 fălcii pentru cosit, 4 fălcii pentru pășunat, patru fălcii pentru arătură și semănături fruntașilor; -câte 3 fălcii din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și locuitorii clăcași îndreptățiți să primească dreptul de proprietate, potrivit celor trei categorii, plus locuitorii săteni așezați pe moșie, dar care nu au făcut clacă. Pentru moșiile de de teritoriul comunei noastre s-au întocmit liste pe cele două proprietăți boierești, Umbrăreștii stăpâniți de Elenco Manu și Torceștii lui Panaite Balș. Pentru o bună documentare redăm capul și rubricile listei de clăcași aflați pe moșia Umbrărești: Tabela A de constatarea numărului clăcașilor, a categoriei lor și a sumei de despăgubire cuvenită
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
locuitori împroprietăriți. Diferența la procente reflectă aceeași situație. Altă prevedere a Legii din 1864, cea mai importantă prin consecințele sale sociale, a fost cea de la art. 10 prin care „Se desființează odată pentru totdeauna și în toată întinderea României, claca (boierescul), dijma, podvezile, zilele de meremet, carele de lemne, și alte asemenea sarcine, datorite stăpânilor de moșii sau în natură sau în bani...”, în schimbul unei despăgubiri după cum urmează: - 133 lei cel cu 4 boi și o vacă; - 100 lei și 24
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
2 fălcii și 70 prăjini codașii, suma răscumpărării rămâne aceeași ca și a acelora ce au primit suprafețe mai mici, adică raportat numai la numărul vitelor cu care locuitorii fuseseră obligați să efectueze și să rezolve sarcinile prevăzute în „ponturile boierești”. Că acestea reprezentau atunci împilarea și marea povară de care doreau țăranii să scape ne convingem și din pasajul jalbei țăranilor prezentată în Adunarea ad-hoc din Moldova care urmează: „suspinul, - durerea noastră di toate zilele, dorința cea mai mare pentru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
scape ne convingem și din pasajul jalbei țăranilor prezentată în Adunarea ad-hoc din Moldova care urmează: „suspinul, - durerea noastră di toate zilele, dorința cea mai mare pentru care ne rugăm zi și noapte lui Dumnezeu ca să să îndure, este căderea boierescului; de aceea vrem să răscumpărăm boierescul și toate acelea cu care suntem împovărați de către boierii de moșii. Vroim să scăpăm, să ne răscumpărăm de robia în care suntem”. Aceasta era chintesența jalbei lor ce-și va găsi rezolvarea abia în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
jalbei țăranilor prezentată în Adunarea ad-hoc din Moldova care urmează: „suspinul, - durerea noastră di toate zilele, dorința cea mai mare pentru care ne rugăm zi și noapte lui Dumnezeu ca să să îndure, este căderea boierescului; de aceea vrem să răscumpărăm boierescul și toate acelea cu care suntem împovărați de către boierii de moșii. Vroim să scăpăm, să ne răscumpărăm de robia în care suntem”. Aceasta era chintesența jalbei lor ce-și va găsi rezolvarea abia în 1864. Am insistat asupra problemei privind
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dețineau următoarele imobile funciare: - 2300 fălcii, ceea ce ar da circa 3.450 ha, familia fraților Suțu la Umbrărești, din Herătău până la Siret; - 5.148 ha măsura proprietatea familiei Balș la Torcești. Prin urmare, era o prea mare discrepanță între proprietățile boierești și cele țărănești. Se înțelege de ce reforma agrară din 1864, cu toate laturile sale benefice, a reprezentat, din punct de vedere economic și social, doar o rezolvare de scurt timp. Curând reapare din nou în discuție ceea ce s-a numit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
secolului al XIX-lea și începutul celui următor, creându-se adevărate trusturi arendășești. Sistemul a fost favorizat prin legile în domeniu ce preconizau învoielile sau tocmelile agricole, pe care țăranii le-au perceput și simțit la fel ca pe „ponturile boierești”, condițiile și obligațiile fiind unilaterale, numai pentru țărani forțați să le accepte din lipsa pământului necesar existenței lor. Acum, aceste condiții sunt specifice întregii țărănimi, clăcași și răzeși, ambele categorii resimțind nevoia de a se învoi cu proprietarul ori arendașul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se învoi cu proprietarul ori arendașul atotputernic prin avere și sprijin politic. Umbrăreștenii nu au rămas în afara acestei situații. Bătrânii satului vorbeau în perioada interbelică ca despre niște amintiri amare, cum ei au trăit și au muncit „înainte de război ponturile boierești” la arendașii moșiilor Umbrărești (Traian Cristescu) sau Torcești (C. Bușilă). Părinții și vecinii noștri, urmași de răzeși, relatau sărbătoarea când se adunau și își depănau amintirile și trăirile despre calvarul lucrului în „dijmă” la boieri. De pildă, trebuia să plece
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]