1,211 matches
-
cu salt mortal și dați declarație la morgă. M-am dus să-l recuperez pe Bumbu. Stătea pe ultima treaptă a scării, jucându-se cu o coadă de mătură pe peretele verzuliu din fața sa. Desena sau urmărea un traseu imaginar, bolborosind ceva despre încrengăturile neamurilor din familia Paleologilor. Lovea cu bățul într-o pată sângerie, furios: „Acolo s-a produs adulteru’, s-a stricat spița și a început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe prăbușită în ea, rezemată în coate. Apoi a coborât. A ridicat din umeri. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acel moment. De a trăi năuceala să nu mai știi chiar nimic despre tine, dacă mai ești, dacă doar te închipui, dacă nu cumva altul te imaginează chiar și, poate, dacă nu cumva însuși timpul prăbușit în tine se revarsă bolborosind iarăși în Lume. Orice hotărâre ai lua, știi că nu-ți mai aparține. Nu tu mai alegi în acea clipă. Nici nu mai ești ales. Știi doar că trebuie să pleci, să mergi cu pași care, poate ei, îți vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ternă. —A, da, mi-a zis. Vă referiți la asta? O felicitare, nu? O trase afară din buzunar și se uită la ea, apoi din nou la mine, cu buzele groase contorsionate în lupta lor de a reține chicotelile care bolboroseau vizibil în spatele lor. Nu numai că plicul era mototolit, ci se și umezise de la mănușa udă. Am văzut că majuscula „S“ era mânjită și difuză sub degetul mare al fetei. Pentru o clipă m-am gândit să merg mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pic. Și nu mâncare din aia de care vrei de fapt - doar un pic de mâncare din aia care nu te umple și nu te satisface și nu-ți dă sentimentu’ de care-ai nevoie. Da’ destul cât să-ți bolborosească în continuare bine-mersi nenorocita de dependență.“ Pricepi? Mda, nu m-am gândit niciodată la asta, Stacey. Ai dreptate. Tata și dacă miroase băutură - ca atunci când am primit de Crăciun bomboanele-alea cu lichior și s-a apucat iar câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul meu? Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate, murdare de noroi și își trase brusc picioarele sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-a stăpânit mai bine. Bolborosi cu fața strâmbată de impulsuri contradictorii: ― Nu, cu un taxi. Ce-i drept, până la Universitate am mers pe jos. Simt nevoie de puțină mișcare. La vârsta... Amuți cu ochii la doamna Miga. Melania Lupu își ascunse surâsul. În privire îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta am omis-o într-adevăr, rânji Scarlat trecîndu-și degetele prin părul cărunt. Avem și greșeli... ― O desconsiderare, nu-i așa... ― Dobitoc! scrâșni nevastă-sa și bătrânul amuți. Ioniță Dragu îi întinse brațul. Abia putea vorbi. ― Liniștește-te, Șerbănică. ― Oricum, bolborosi Miga încercînd să salveze un steag zdrențuit, oricum... Căruntul începu să râdă. ― Mai sânt întrebări? Melania Lupu ridică două degete. ― Aș vrea să-mi îngăduiți, domnule, să plec acasă. Nu mă simt deloc bine, iar medicul mi-a recomandat să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adunat în... Brusc, ceva negru, viu, le țâșni de sub picioare, sări peste ei cu un urlet lugubru apoi dispăru sub bufet. Doamna Miga scoase un țipăt și sări în picioare. Scarlat trase piedica revolverului. ― Ce s-a întîmplat? ― Doamne Dumnezeule! bolborosi Melania Lupu. Nu vă speriați, e prietenul nostru Mirciulică. Florence se prăbuși în scaun cu mâna la inimă. Ioniță Dragu își înghiți greu saliva. ― Ce caută aici? Melania își strânse jacheta ofensată. ― Am avertizat-o pe Florence că e gutunărit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia, domnule?! Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un laș mizerabil". Mașinile goneau lăsând în urmă ogrăzi pustii, mușcate râzând rural pe perdele croșetate, birturi fără mușterii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ecou bătrâna. Făcu un pas înainte. Ținea în mână un pachețel mic. Doru Matei se agăță de stinghia divanului. ― Ce vrei să faci? Eu nu sânt Moș Crăciun... Ce ai cu mine? Melania Lupu continua să se apropie. Zâmbea. ― Nu! bolborosi tânărul. Îți spun doar că eu nu sânt ― Ce importanță are? Veți muri ca și ceilalți. Ați văzut doar! Nu e deloc greu... Sculptorul se lipi de zid. Părea că vrea să îl despice. ― Ce ai acolo? ― Otravă. Ați uitat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vei vedea, cu acest țep te înțep, prin față și prin spate. Agitat, scăldat în sudoare, simțind că inima îi bătea să-i sară din piept, comisarul se deșteptă de țipetele soției medicului și de hohotele ministrului, Ce vis înspăimântător, bolborosi el în timp ce aprindea lumina, ce monstruozități e în stare să genereze creierul. Ceasul arăta șapte și jumătate. Socoti timpul de care avea nevoie ca să ajungă la postul militar șase-nord și aproape că-i veni să mulțumească coșmarului pentru că-l trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acum de-a binelea și le văd căzând în praful de pe jos - efemeride sărate, globulețe lucitoare care se întunecă o clipă, apoi dispar în pământ. — De ce-ai făcut-o? întreb. — Îmi pare rău, spune ea, ținându-mă strâns și bolborosindu-mi în cămașă. Tare, tare rău. Parcă am înebunit, unchiule Nat, și până să-mi dau seama ce fac, am și făcut-o. Mama mi-a povestit de Pamela. E o femeie rea și n-am vrut să merg acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
misterul și să-i rezolve nedumerirea, chiar în imediata sa apropiere, o voce foarte cunoscută. Bidaru, tu te-ai deplasat cu viteza aceasta, care ți se pare uimitoare, nu sfera, iar acum nici măcar nu îți imaginezi unde te afli! Unde? bolborosi acesta cu o voce nesigură și tremurătoare. Simplu ca lumina zilei: în Galaxia Moluște. În situația în care se afla, se putea aștepta la orice minune. Basmele citite în copilărie le confunda de multe ori cu realitatea. O fi precum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți negri, tociți și afumați, amesteca conținutul care bolborosea și se umfla permanent, gata să dea pe dinafară. Ce fierbea acolo bătrâna aceea? l-a întrebat pe Grigore a doua zi. Bătrâna este străbunica mea și e cea mai pricepută doftoroaie din întreaga șatră: vindecă de deochi cu cărbuni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu cinci fermoare care stătea burdușită în fața lui, gata-gata să pocnească. Soția, care trecuse prin apropiere de mai multe ori, l-a surprins de fiecare dată bolborosind ceva neînțeles și chiar vorbind de unul singur. După părerea ei, deși cam agitat, dormise profund întreaga noapte fără a se trezi, iar acum, când dimineața era pe sfârșite, el încă se mai lupta cu somnul, încă se mai afla
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mâini"... Da... A da din mâini; un mic copilaș... Amintiri suprapuse... Mai multe în același tablou... Nu-i venea în minte ordinea lor. Care din ele să fi fost prima? În timp ce tatăl său dărâmase un perete cu tot cu geam și nervos bolborosea ceva într-o limbă necunoscută, el, ajuns sub masă într-o stare de anamneză, din covata în care se legăna singur mai mult decât trebuia, privea în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei dimineți geroase de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
privind la soția lui Bidaru, se recomandă: Marlena. Siona Bidaru. Vă cunoașteți? îl întrebă doamna Borza privindu-l fix în ochi, ca să nu poată minți. Cu privirea în jos, neștiind ce să răspundă, se prefăcu că-i întinde mâna și bolborosi: Bidaru Costică. După unu, două minute de liniște, fiecare întrebându-se ce va urma, atât gazdele cât și musafirii s-au așezat pe locurile lor, dinainte stabilite având în față și câte o ceașcă de cafea cu farfurioară, în timp ce, doamna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
greu te puteai înțelege, în acele grele momente, cu Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să telefoneze la numărul unic de urgență și să anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
După un timp, căută o piatră mare, o ridică cu amândouă mâinile și o lăsă să cadă în fundul lacului. Așa cum se aștepta, când ajunse jos, piatra sparse crusta arsă de soare și dispăru de îndată. Prin gaura făcută țâșni imediat, bolborosind, o masă păstoasă de culoare maro-deschis. Continuă să arunce pietre, la o distanță din ce în ce mai mare de marginea prăpăstioasă, până când, la vreo treizeci de metri, începură să salte fără să perforeze stratul de sare. Se aplecă în față, pe buza salinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Vrei apă? Caporalul Osman încuviință cu un gest. Targuí-ul se apropie, îl luă pe după umeri, îl târâi ca să-l sprijine de mașină, la umbră, și-i dădu bidonul, ajutându-l să bea. Văzu rana din piept, prin care sângele ieșea bolborosind, și clătină din cap. Cred că ai să mori, spuse. Ai nevoie de un doctor și nu e nici unul pe-aici pe aproape. Osman dădu din cap afirmativ și, cu greu, întrebă: — Tu ești Gacel, așa-i? Trebuia să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Vreau să-i spui din partea mea că dacă poimâine nu mi-a eliberat familia, chiar aici, pe locul unde te afli acum, o să-l omor pe președinte. Grăsanul îl privi complet uluit. Reacționă cu întârziere și, în cele din urmă, bolborosi prostește: — Ce-ai spus? Că o să-l omori pe președinte? — Exact, spuse și arătă cu degetul spre interiorul clădirii. Spune-i așa! Eu, Gacel Sayah, care l-am eliberat pe Abdul-el-Kebir și am ucis optsprezece soldați, o să-l omor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fugit, astfel, până a întâlnit o șatră de țigani. Ce-ai pățit, mă, de ești atât de căzut în sperietură? Vină la mama, să te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul lor pătimaș. Să fugi de ele, cât vei vedea cu ochii! Să fugi, și să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe Maiana din mâinile tatălui ei, pitoreasca soluție pe care le-o propunea era fără îndoială de o mie de ori mai de dorit decât s-o știe în fiecare noapte în brațele altui bărbat. —Păcat că nu ești văduva! bolborosi în cele din urmă Vetéa Pitó. Ai fi putut veni cu noi. Nu cred că ți-ar fi plăcut. Și nici mie. Îi observa apoi cu privirea aceea a ei, care promitea un paradis de sărutări și mângâieri. Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la cele ce-i spusese, cercetând valurile, ascultându-le ecoul, care acuma într-adevăr i se părea slab, ritmic și profund și, în cele din urmă, aprobă, cu aerul unuia care tocmai asistase la un surprinzător miracol: — Cred că da, bolborosi. Cred c-am înțeles. —Bine! Ai fi în stare să calculezi la ce distanță se află acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce se scarpină, comic, pe sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
daca oceanul s-ar fi solidificat, daca soarele ar fi pornit înapoi către est, nici căpitanul Mararei și nici oamenii lui n-ar fi rămas mai uluiți decât au rămas în acel moment. —Ce ai spus? reuși până la urmă să bolborosească Navigatorul-Căpitan. —Ți-am poruncit să mă duci înapoi lângă tatăl fiului meu. Acest copil trebuie să se nască pe insula pe care va fi rege. Se lasă o tăcere lungă și încordata, poate cea mai lungă și, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]