1,347 matches
-
ascunsă printre vechile ziduri romane. Urmele focurilor de mitralieră din zilele războiului erau presărate pe pereții exteriori ai bisericii. În acea dimineață, un grup de copii se jucau de-a soldații, străini de memoria pietrelor. O femeie tînără, cu părul brăzdat de șuvițe argintii, Îi contempla așezată pe o bancă, cu o carte Întredeschisă În mînă și cu un zîmbet rătăcit. Potrivit adresei, Nuria Monfort locuia Într-o clădire din capătul pieței. Data de construcție putea fi Încă citită pe arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu uita să mi le repete...Nici când ghioceii au înflorit pe tâmplele mele ea nu se sfiia să-mi repete: „Să nu uiți, dragul mamei...Să ai grijă”...Și lacrimile îi curgeau ca două râuri în miniatură pe chipul brăzdat de bătrânețe și ars de soare...Asta era mama...Și cred că toate mamele din lume sunt la fel... Cu pleoapele întredeschise - semn că este atent la cele spuse de mine - bătrânul clătina din cap a aprobare și a mirare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
doar că visez. Nu departe, la ieșirea din metrou, un aborigen cântă dintr-un fel de corn, un cântec gutural. Îl privesc. Din punctul de vedere al unui european poate fi un negru urât. Mă uit îndelung la el. Fața brăzdată de riduri, mușchii feței și ai trupului foarte fermi, mâinile frumoase, expresive, cântecul pătrunde în trupul meu ca o apă întunecată, mă așez pe banca din apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și își căuta consătenii, nu că i-ar fi fost dor de ei, dar avea nevoie să se știe în sat că ea a ajuns o doamnă. Se plimba printre cei care vindeau și cumpărau, oameni trudiți, cu fețele posomorâte, brăzdate de frig și de arșiță, dar mai ales de foame, se plimba întrebând țigăncile care vindeau flori de prețul acestora, doar-doar o s-o vadă cineva de la ei din sat cum se plimbă prin târg ca o regină, cu un braț
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe loc și în grabă, din mlada de răchită, mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare, care unduia, la contactul indirect, cu rotunjimile gigantice ale Pepenoaicei, râvnită de toți, cu ardoare, ca o atingere erogenă. Uite, cum se îndoaie năsălia, sub greutatea ei! se entuziasmară cei mai din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mătăsoasă, ea se opri la picioarele echipate într-un soi de sandale ale lui O'Piatră. Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
referire rezumativă la preistoricele umbre ale animismului, care acum i se conturau ca o încrustare într-o ordine matematică. Ca un tatuaj executat într-o ireproșabilă alcătuire, își sublinie Profesorul impresia și, încet-încet, degetele i se desfăcură de pe podul palmei, brăzdate de scrijelituri intenționate, făcute atunci, când de față se aflau Vânătorul și Fata lui mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se datora agitația din familia lui Takamori, își vedea liniștită de drum. A ancorat trei zile la Saigon pentru a încărca marfă, iar seara a ieșit iar în larg, ajungând la Manila după alte două zile, în amurg. Nori roșiatici brăzdau bolta cerească asemeni unor flăcări răzvrătite. Erau nori mari, nori mici, nori de toate formele și categoriile. Priveliștea pe care o ofereau era greu de descris în cuvinte. Pasagerii de pe punte, copleșiți de frumusețea amurgului, au rămas muți de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e-n toate mințile. — Ōkuma, de la birou... — Tipul acela care arată ca talpa piciorului meu... Takamori s-a ridicat, s-a întins și a ieșit în grădină, tropăind cu saboții lui. Privind la cerul înstelat, a văzut o stea căzătoare brăzdându-l. Și-a întors privirile de parcă era un semn de rău augur. A sunat telefonul. Tomoe s-a ridicat să răspundă. Era ceva ciudat în glasul ei. — Ginza?... Bine. A pus receptorul în furcă și l-a strigat pe fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
face rana de la cap? — Bine. Nu mă mai doare. În autobuzul care i-a dus de la Hibiya la Kyōdō, Gaston a stat între Takamori și Tomoe, care se purtau cu el de parcă ar fi fost o personalitate. Cerul nocturn era brăzdat de un curcubeu de lumini de neon. În fața lor stăteau în picioare, agățate de bara de sus, două fete, aparent eleve de liceu, care se întorceau de la un concert ce avusese loc în sala Hibiya. Încă sub vraja muzicii, discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca ceața uda străzile orașului. Pentru că orașul fusese cruțat de raidurile aeriene din timpul războiului, multe dintre case mai păstrau încă aerul vechilor conace. Gaston se plimba prin ploaie, pe una din străzile dosnice ale orașului. Liniștea din jur era brăzdată doar de melodii populare transmise la radio. Foarte puține case erau acoperite cu țigle. Majoritatea acoperișurilor erau din tablă de zinc sau chiar pietre ansamblate în stil vechi. Sărăcia apăsătoare a regiunii Tōhoku era impresionantă. Dar chiar și căsuțele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să nu mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut? Azi s-au scuturat azaleele, săptămâna viitoare o să se deschidă cactusul uriaș, ca un sex de femeie. Agavele, după treizeci de ani, vor face boboci plini, cu pielița cenușie, brăzdată de nervuri... Dacă vrei, îți dau leacul... Eu știu leacul... Atunci trebuie să le smulgi puii, noaptea, să-i duci în pat umed, unde respiră. Numai atunci... Trebuie să le vorbești... Să nu râzi, chiar trebuie să le vorbești! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În apă călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări grăunțele pe care le Înghițea fără a le mesteca și care i se acumulau În pipota străvezie, brăzdată de vinișoare subțiri. Avea o pipotă cât vârful degetului mic și toate boabele Îngurgitate erau imediat eliminate fără a fi digerate, pentru a putea Înghiți altele la loc. Era suficient să repeți acest procedeu pentru ca puiul de canar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
frunte, îmi sărutai mâinile, îmi mângâiai părul. Acum sunt fată mare, mulțumesc, iubitule drag, că m-ai așteptat. Vedeți, Dumnezeu a fost drept cu noi până la urmă. Domnișoara Cătălina a izbucnit în plâns incontrolabil, convulsiv, isteric; ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure răvășită pe timp de furtună; stânci despicate de trăsnet, buzele; fântâni săpate în soare, ochii; tot corpul îi ardea ca un munte cu venele înfundate de lavă. Cătălina a luat tămâie și cărbune în podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au înverzit sângele printre frunze. Ating. Pot să număr câte vieți au atârnat de umbrele lui răcoroase, câte morți au înmugurit la capătul funiei. Ating, apoi îmi privesc palmele: nicio urmă de pământ, de cer, ceva rece și alunecos îmi brăzdează palma. În fiecare ramură de pom bătrân moare câte un șarpe. Crește în mine veninul, precum vinul peste drojdie în butoaie primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fereastra băii, care avea cea mai bună priveliște dintre toate: asupra văii și a unui pâlc de copaci în apropiere. — Treron phoenicoptera phoenicoptera, murmură pentru sine ca o mantră. Dar în dimineața aceea nici măcar o cioară sau o vrabie nu brăzda întinderea neșfârșită a cerului. Dezamăgit, coborî binoclul și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop. UnuDoiTreiPatru. Hop. CincișaseșapteOpt. Hop. NouăZeceUnsprezeceDoisprezece. Era foarte bine, reflectă el, gândindu-se din nou la evenimentele acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
încordare. Pentru aceasta, va fi nevoie să fie eliminați de la putere cei care se confundă cu ea. Secoh se hotărî să facă o ceremonie impozantă. Trei ore mai târziu, rânduri de avioane încărcate de trupe și preoți veniți din capitală brăzdau cerul deasupra drumului de munte care ducea la Templul Zeului Adormit. Gosseyn-Ashargin spera să facă acest drum cu ajutorul distorsorului din apartamentul lui Crang și al Patriciei. Acest lucru nefiind posibil, ceru ca Crang să fie în același aparat cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ducea într-o zonă împădurită. Am oprit mașina și m-am uitat în jur. Kindermann moțăia ușor. Mi-am aprins o țigară cu mâna tremurândă și am coborât. Bătea acum un vânt puternic și cerul negru, zguduit de tunete, era brăzdat de fulgerele argintii ale furtunii. Poate că erau pentru Kindermann. După câteva minute, m-am aplecat înăuntru peste scaunul din față și mi-am luat arma. Apoi am deschis portiera din spate și l-am zgâlțâit pe Kindermann de umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acoperi pubisul cu mâinile. — Sunt prea urâtă, te rog... I-am prins mâinile și i le-am ridicat deasupra capului, deasupra părului împrăștiat pe cuvertura de pluș. — Nu te mișca. Mi-am plimbat încet privirea pe corpul ei, l-am brăzdat bucată cu bucată. Apoi m-am dezbrăcat și eu complet, cum n-o făcusem niciodată în fața ei. Și nici eu nu eram frumos, aveam brațele prea subțiri, puțină burtă și bățul acela atârnând pieziș printre firele de păr. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de carne crudă. De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura dintre pulpă și mușchiul femurului, unde pielea e mai albă, brăzdată de o venă subțire, albastră. Personajele capătă încet-încet consistență, prin acumularea de detalii minuțioase și de gesturi precise, dar și de replici, frânturi de conversație, ca atunci când bătrânul Hunder spune: „Cel de anul ăsta nu te face să-ți sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Emmy? întrebă Leigh. Uitând de-a binelea de moartea ei iminentă din cauza bolii sau a unei crime, deschise larg ușa și o găsi pe Emmy așezată pe jos, legănându-se înainte și înapoi, cu genunchii strânși la piept și obrajii brăzdați de lacrimi. Domnișoară, vă mai pot ajuta cu ceva? Să mai... — Mulțumesc pentru ajutor, Gerard. Acum e în regulă, spuse Leigh închizând clapeta telefonului mobil și vârându-l în buzunarul hanoracului. Se lăsă în genunchi fără să mai stea gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aici. Cu mâinile împreunate pe genunchi, aștepta. Rieux nici măcar nu era sigur că el era cel pe care ea îl aștepta. Totuși, ceva se schimba pe obrazul ei atunci când apărea el. Întreaga tăcere pe care o viață de trudă o brăzdase pe acest obraz, părea atunci să se însuflețească. Apoi, recădea în tăcere. În seara asta privea pe geam, în strada acum pustie. Iluminatul de noapte fusese redus cu două treimi. Și, din loc în loc, o lampă foarte slabă își arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a spus doar atât: "șase", apoi a ieșit. Tarrou l-a privit pe ziarist și i-a arătat fișele pe care le-a desfăcut în evantai. \ Frumoase fișe, ai ? Ei bine! nu, sunt morți. Morții de peste noapte. Fruntea i se brăzdase. A strâns la loc pachetul de fișe. \ Singurul lucru care ne rămâne de făcut este contabilitatea. Tarrou s-a ridicat sprijinindu-se de masă. \ O să pleci curând ? \ Astă-seară, la miezul nopții. Tarrou a spus că asta îi făcea plăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în mijlocul jubilării generale. Dar aceste excepții nu scădeau cu nimic satisfacția celorlalți. Fără îndoială, ciuma încă nu se sfârșise și avea s-o dovedească. Totuși, în imaginația tuturor, trenurile plecau, cu săptămâni înainte, șuierând pe șine fără sfârșit și vapoarele brăzdau mări luminoase. A doua zi, spiritele aveau să fie mai liniștite și îndoielile aveau să renască. Dar, pentru moment, întregul oraș se urnea, părăsea locurile închise, întunecate și nemișcate în care își înfipsese rădăcinile de piatră și se punea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spus. —OK, îți urez să te simți mai bine. Sună-mă de-ndată ce te-ntorci. Te iubesc, hai, pa. Câteva minute mai târziu, Daphne dădu peste mine, eram prăbușită pe o banchetă în fața toaletei. Când mi-a zărit fața brăzdată de lacrimi, m-a întrebat: —Dumnezeule, ce s-a-ntâmplat? Bradley a fost cumva răutăcios cu tine?“ — Nu, nu. Zach... nu mi-a dat un inel de logodnă și Betthina m-a întrebat unde e și... nu știu... mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]