1,250 matches
-
lupta. Tunarii ruși au reușit să distrugă o magazie de muniție franceză, făcând să le tacă tunurile. Englezii au reușit să echilibreze situația cucerind reduta Malakoff, ucigându-l pe amiralul Kornilov, reducând la tăcere cele mai multe tunuri rusești și deschizând o breșă în apărarea orașului. Anglo-francezii nu au exploatat succesul inițial prin executarea unui atac de amploare al infanteriei, ratând cucerirea fortificațiilor. În același timp, corăbiile aliate au bombardat apărarea rușilor, reușind mai multe distrugeri ale fortificațiilor, după care s-au retras
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
luptă cele mai bune trupe ale sale, „Nemuritorii” (un corp de elită de 10.000 de oameni), în al doilea atac al zilei. Cu toate acestea, Nemuritorii n-au izbutit o ispravă mai glorioasă decât mezii, nereușind să facă vreo breșă în zidul aliat. Se pare că spartanii au simulat o retragere și apoi s-au întors brusc și au nimicit trupele inamice care îi fugăreau. În ziua a doua, Xerxes și-a trimis din nou infanteria să atace trecătoarea, „crezând
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
în mare parte de obstacolul natural al râului Meuse. Tancurile puteau fi folosite doar limitat în apărarea pozițiilor de-a lungul cursului râului. În dreptul orașului Namur, cursul râului se schimba brusc spre est, apărând în zonă o zonă cunoscută drept „breșa 'Gembloux”, care era ideală pentru desfășurarea operațiunilor de luptă mecanizate. Gamelin a hotărât să își concentreze aici o jumătare din forțele blindate, fiind convins că greul atacului german se va da pe câmpiile belgiano-olandeze. Gamelin considera că dacă germanii ar
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
regimentul de infanterie de elită "Großdeutschland". În loc să aștepte aducerea unor unități de artilerie care să restabilească egalitatea din acest punct de vedere, germanii au preferat să își concentreze atacul celei mai mari părți a avioanelor de luptă pentru crearea unei breșe în cel mai îngust sector al francezilor. Hermann Göring îi promisese lui Guderian un sprijin aeriana extraordinar de puternic pe parcursul a opt ore de luptă, de dimineața până seara. "Luftwaffe" a executat cel mai intens bombardament de aviație din toate
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în anii 1598, 1658 și 1660. Reparațiile au devenit inevitabile cu precădere după asediul din 1660, când cazematele bastioanelor Aurit și Roșu au fost dărâmate împreună cu curtina dintre ele, iar în alt loc al bastionului turcii au spart o mare breșă. O reparație de mare amploare a fost făcută și după asediul austriac din 1692, deoarece latura nordică a Bastionului a fost grav avariată. Vârful Bastionului Bethlen (sud-vestic), în prim plan se vede urechea vestică, cea pe care în extremitatea exterioară
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
în anii 1598, 1658 și 1660. Reparațiile au devenit inevitabile, cu precădere după asediul din 1660, când, cazematele bastioanelor Aurit și Roșu au fost dărâmate împreună cu curtina dintre ele, iar în alt loc al bastionului turcii au făcut o mare breșă. O reparație de mare amploare a avut loc și după asediul austriac din 1692, deoarece latura nordică a Bastionului a fost grav avariată. Curtina dintre bastionul Aurit și Ciunt a fost construită în timpul primei domnii a lui Sigismund Báthory, în
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
se concentrază pe zona sudică a orașului, unde fortificația era cea mai bună. Au avut loc brutale ciocniri subterane. Datorită superiorității armurilor de cavaleri, vienezii ies învingători în această luptă. Cu toate acestea, turcii reușesc să facă o serie de breșe și spărturi în zidul de apărare, ceea ce a dus la lupte deosebit de înverșunate mai ales cu ienicerii.. La 12 octombrie turcii reușesc să spargă o breșă mare în zid, numit "Suleiman breșe", prin care vor să intre în oraș. În
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
învingători în această luptă. Cu toate acestea, turcii reușesc să facă o serie de breșe și spărturi în zidul de apărare, ceea ce a dus la lupte deosebit de înverșunate mai ales cu ienicerii.. La 12 octombrie turcii reușesc să spargă o breșă mare în zid, numit "Suleiman breșe", prin care vor să intre în oraș. În această luptă deosebit de crâncenă turcii pierd 1.200 de ieniceri, nereușind să străpungă apărarea. În seara zilei, Soliman ține în cortul lui un consiliu de război
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
acestea, turcii reușesc să facă o serie de breșe și spărturi în zidul de apărare, ceea ce a dus la lupte deosebit de înverșunate mai ales cu ienicerii.. La 12 octombrie turcii reușesc să spargă o breșă mare în zid, numit "Suleiman breșe", prin care vor să intre în oraș. În această luptă deosebit de crâncenă turcii pierd 1.200 de ieniceri, nereușind să străpungă apărarea. În seara zilei, Soliman ține în cortul lui un consiliu de război, deoarece în acest timp asigurarea turcilor
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
și-au exprimat dezaprobarea față de modul de aprovizionare. Sultanul le-a promis că, în cazul victoriei, vor primi o recompensă bogată, fapt care i-a convins să pornească la un nou atac. La 14 octombrie, turcii reușesc să facă o breșă în "Poarta Kernten", însă din cauza pericolului de surpare, la care esau supuși atacatorii, apărătorii reușesc din nou să închidă spărtura din zid prin construirea de palisade, astfel că atacul eșuează. Ienicerii refuză să continue asediul, întorcându-se în tabără. În
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
palat, care voiau să-și plaseze pe tronul imperiului propriul candidat. Dar datorită faptului ca decembriștii doreau și punerea în practică a unui program politic liberal, revolta lor a fost considerată începutul unei mișcări revoluționare. Revolta decembristă a fost prima breșă dintre guvernare și elementele liberale, ruptură care se va lărgi în mod constant. Nicolai I Pavlovici (Николай I Павлович, 6 iulie (25 iunie, stil vechi) 1796 - 2 martie (18 februarie, stil vechi) 1855) a fost împăratul Rusiei din 1825 până la
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
mișcării. De aceea pătrunderea efectivă și reală în cadrul ei îi este refuzată personajului nostru, pentru că ochiul său, adecvat vitezei de deplasare a artificialului, nu-și poate el însuși încetini mișcarea la rândul său pentru a percepe cu adevărat lucrurile, fără breșe temporale, nefiltrată și apoi reconvertită prin sincronizarea mișcării. Martor al desfășurării unei crime, personajul, așa cum deja am notat, nu observă absolut nimic decât în momentul developării pozelor. Prin această operațiune obține el de fapt accesul la realitate (de unde imposibilitatea acelui
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
originară din Franța. Mănăstirea a fost întemeiată ca abație-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny, fiind locuită inițial de călugări veniți tot din Franța. Numele maghiar atribuit mănăstirii și ulterior localității este derivat de la "eg", „cer, rai” și "res", „deschizătură, breșă”, cu înțelesul de „Poarta Cerului” sau „Poarta Raiului”. Prin etimologie populară a fost pus în legătură cu cuvântul agrișă. Aici s-a aflat nucleul primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
generală era de a folosi tancuri de infanterie (grele) împreună cu infanteria pentru a efectua ruperi de front, supraviețuind focului antitanc inamic datorită blindajului greu. O dată ce această forță combinată distrugea linia de apărare inamică, se trimiteau grupuri de tancuri mijlocii prin breșa deschisă, atacând prin spate liniile de aprovizionare și unitățile de comandament. Această tactică de lovitură în două faze a fost filozofia britanică de luptă a formațiunilor de tancuri britanice și a fost adoptată de germani ca un element special din
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
riscul de a fi detectat cu mijloace de radiolocație sau cu senzori în infraroșu. Avea sarcina de a căuta și distruge ținte de importanță maximă precum rachetele balistice sovietice mobile (SS-25), centre de comandă și control, precum și de a crea breșe de mari dimensiuni în sistemul de apărare antiaeriană sovietic. Astfel, bombardierele ușor detectabile B-52 și B-1 ar fi primit culoar liber pentru a ataca ținte strategice, de care nu s-ar fi putut apropia în alte condiții. Caietul de sarcini
Northrop Grumman B-2 Spirit () [Corola-website/Science/304211_a_305540]
-
Attila preferase proprii războinici în centru, flancați în dreapta de trupele gepide și în stânga de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Attila preferase proprii războinici în centru, flancați în dreapta de trupele gepide și în stânga de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
din Nassau, comandate de Prințul de Saxa-Weimar, să evacueze poziția. Dar cuirasierii Corpului IV, dispuși pe flancurile Corpului I, nu exploatează ocazia. Astfel, Wellington are timp să îi ordone lui Picton să își folosească rezerva de infanterie pentru a închide breșa pe care francezii reușiseră să o realizeze. Contraatacul de infanterie este violent și a avut succes dar generalul Picton a fost împușcat în cap în timp ce își comanda din prima linie divizia, murind încă de la primele schimburi de focuri. Elanul francezilor
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
efectivă a armatei mareșalului prinț de Moscova. La fel ca întotdeauna, Ney este omul reacțiilor impulsive: interpretează o repliere tactică a unor regimente britanice din centru drept o mișcare generală de retragere și deci dorește să exploateze imediat această aparentă breșă și să îl bată în sfârșit pe cel care l-a învins în Portugalia și l-a ținut în șah cu 2 zile în urmă la Quatre Bras. Toate rezervele de infanterie, cu excepția aceleia a Gărzii, fiind deja angajate, mareșalul
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
numeroase. Disciplinați, fără să intre în panică, englezii păstrează formația și deschid focul la mică distanță, nimerind în plin. Cu prima linie în genunchi, ei formează ziduri de baionete de formă pătrată: ei nu expun nici un flanc, nu lasă nici o breșă și nimeni nu o ia la fugă. În mod evident, caii refuză să se arunce într-o masă de baionete, astfel încât atacul francez se frânge: regimentele și escadroanele se împrăștie și suferă pierderi semnificative. Reorganizați, ei își reiau șarjele de
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
și linia de grenadieri austrieci din rezervă, adică în apropierea localității Süssenbrunn. Totuși, șarja de cavalerie nu putea decât să câștige timp și în plus nu rezolva o problemă serioasă: deplasarea Corpului lui Masséna spre sud însemna deschiderea unei enorme breșe în linia franceză. Napoleon dispunea de întăriri proaspăt sosite pe câmpul de bătălie, Corpul lui Marmont și divizia bavareză a lui de Wrede, pe lângă infanteria Gărzii Imperiale. Dar Împăratul nu voia să arunce în luptă această valoroasă rezervă și astfel
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
proaspăt sosite pe câmpul de bătălie, Corpul lui Marmont și divizia bavareză a lui de Wrede, pe lângă infanteria Gărzii Imperiale. Dar Împăratul nu voia să arunce în luptă această valoroasă rezervă și astfel alege o soluție extrem de neobișnuită: în loc să închidă breșa din propria linie cu infanterie, decide formarea unei Mari Baterii de 100-112 piese de artilerie, care să țină în șah orice mișcare a inamicului în acest sector. În jurul orei 11, Bessières a considerat că o șarjă imediată este necesară dar
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de mică înălțime dar antrenați pentru tir, care deci puteau lupta ca franctirori. Cavaleria era folosită datorită capacității sale de a „lua” o poziție și grație forței de impact impresionante pe care o au călăreții în galop, aceștia putând produce breșe în liniile inamice (acțiuni de șoc). Odată ce cavaleria cucerea o poziție, era esențial ca infanteria să fie rapid dispusă pe acea poziție, deoarece cavaleria era mult mai puțin capabilă să mențină sau să apere acea poziție. Principala armă de cavalerie
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
dacă trupele erau mai puțin experimentate. Vulnerabilitatea „liniei” rezidă în slaba sa manevrabilitate: era greu să faci soldații să manevreze, să întoarcă și chiar să înainteze, păstrând o dispunere perfectă în linie: unii rămâneau în urmă, sau se depărtau, creând breșe în dispozitiv, soldații tindeau să rupă rândurile mai repede decât într-o formație strânsă, unde mișcarea este împiedicată de soldații din jur. Mai presus decât orice, „linia” era vulnerabilă la flancare, dar nu era atât de vulnerabiă în fața focului de
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
20 m și o lungime la coronament de 72 m. Pe lângă deversorul peste baraj, controlat de 4 stavile segment de 16 m deschidere, asemănătoare cu cele de la Bascov, pentru descărcarea apelor mari extraordinare a fost prevăzută, pe malul stâng, o breșă de descărcare a debitelor care depășesc 2300 m³/s. Ca și la acumularea precedentă, suprafața inundată de lacul de acumulare este limitată de diguri longitudinale, cel de pe malul stâng având o lungime de 2390 m, iar cel de pe malul drept
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]