1,263 matches
-
în mai multe ambrazuri ale cursivei: DEPRESURIZARE CRITICĂ! Soneria se auzi iară și mai stridentă, și mai motivată decât prima dată. Prin navă toate ușile blindate se închiseră imediat, prezervând la maxim etanșeitatea navei, începând cu secțiunea unde se găsea breșa. Parker și Ripley ar fi trebuit să se adăpostească în spatele unei uși ferecate... Din nefericire, cea care îi separa de vestibulul sasului era blocată de unul din containerele de metan. Vârtejul de aer continua s-o aspire spre sas în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
distanță respectabilă, deși glonțul nu-i rănise decât amorul propriu. Ca și la Superman, paznicul ruginit ghici cu greu identitatea personajelor. Erau soldații damnați ai lui Sven Hassel, iar mutilații, leproșii lui Papillon, Henri Charrière. Dacă s-a creat o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde, cineva? Adică, acolo e o bandă rulantă cu bagaje din toate timpurile și cad în golurile de vreme ca într-un anafor? Paznicul ruginit, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu care este Încălțată. Gorila a dispărut, s-a pierdut În vânzoleala orașului. Într-un târziu, mașina salvării, oprește pe linia de tramvai, la câțiva metri de locul unde zace femeia, blocând circulația mașinilor din zonă. Doi polițiști, fac o breșă În mulțimea excitată de curiozitate, pentru paramedicii care au coborât din salvare. Se Încearcă o resuscitare, dar fără nici un rezultat. O senzație de greață Îi urcă din stomac ca un vulcan care erupe, și Antoniu, are un moment de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de separare. Așa cum simțeam de câte ori treceam pe lângă vechea maternitate din Deva, o zonă rarefiată în aer, ca și cum acolo s-ar fi petrecut ceva important (pentru mine), așa simt acum, în spitalul ăsta cristalin din centrul Elveției, cum se deschide o breșă semnificativă în plictiseala apăsătoare, ca un cocon de vată, a ultimelor luni, un interval distinct care ne cuprinde pe toți trei și care se luminează semnificativ în jurul micului pat cu geamuri de sticlă prin care Dora mă privește ca pe
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
fiindcă ai luat prea multe droguri, părea îngrozitoare și șocantă. Dacă același lucru i s-ar fi întâmplat lui Mike sau lui Misty, de pildă, aș fi fost înfricoșată să văd cât de mult decăzuseră din cauza băuturii. Dar după asta, breșa s-a închis la loc, și ușurată, am revenit la perspectiva din interior, care beneficia și de informațiile contextuale. —A fost un accident, i-am atras atenția. N-a fost un accident. —Ba a fost. N-am avut de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știe cu precizie unde se afla Strugurel. Cu toții se bazau pe auz și așteptau un zgomot din partea celuilalt. Se lăsă în jos, și se sprijini cu mâinile de pământ, gata să se repeadă în direcția unde credea că se află breșa în lanțul format de tâlhari. Sub vârful degetelor simți o bucată de lemn rotundă, probabil o creangă ruptă dintr-unul din stejarii ce creșteau acolo. O apucă în mână și trase ușor de ea. Se rugă la Dumnezeu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
creadă tot mai mult că se înșelase. Fără discuție că situația era mult mai simplă și exista o explicație normală, pur și simplu, moșul știa că perimetrul de pe platou era păzit foarte bine de oamenii săi, așa încât profitase de singura breșă rămasă în dispozitivul de supraveghere. Peretele vertical era o barieră naturală, pe care el, Boris Godunov, o considerase de netrecut. Nu pusese pe nimeni de pază în partea aceea, așa încât, pe acolo venise Calistrat. Fără îndoială că se folosise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact de nefericiți se creă o breșă, ceea ce ne permise, mie și lui Maro, să ne apropiem cu pași repezi de ușă. Ieșirăm pentru totdeauna, bubuind ușa în nasul uluitoarelor și dureroaselor aventuri petrecute la cenaclul lui John Euripide. Ne-am rostogolit în stradă răcnind, fugind apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nădragii oribili ai lui Fielding (nu era vorba de pantaloni de tenis, lua-i-ar dracu: erau niște bermude strâmte, în carouri), șosete negre, tenișii mei plesniți și copți... New York-ul, așa cum cred că am mai spus-o, reprezintă o breșă în rușinoasa mea existență socială de funcționar mărunt. Dar am avut o presimțire rea - intensă, adolescentină. M-am dus la closet în vârful picioarelor. Pantofii mă strângeau de-mi venea rău: pesemne că picioarele îmi erau încă umflate de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e că permitem banilor să ni se bage în felul ăsta pe sub piele... În noaptea asta, prin cvartalele de locuințe sociale (parcă tranzistorul lui Dumnezeu, uitat deschis, s-ar auzi peste tot orașul), prinde contur un experiment, se încearcă o breșă în vandalism. Dintr-o dată, copiii găsesc o mare plăcere să ducă ponei cu liftul la etajele de sus și să-i călărească pe coridoarele și gangurile blocurilor de locuințe sociale, având ușile de la intrare și ferestrele de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se apropia și fugea din nou. Calul meu și-a păstrat poziția. Era blocaj, diversiune, barieră: toate aceste mutări înșelătoare se pare că i-au deschis un câmp rege-tură. Ceasul ticăia. M-am aventurat chiar cu calul meu, producând o breșă inofensivă între tura și pionul lui. — Splendid, spuse el, și făcu o mutare de expectativă cu regele. M-am uitat lacom la tablă. Tura lui era numai bună de luat. Schimbul, apoi blocarea pionilor: remiză. S-a terminat. Cred chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strigau, chiar de la primii pași, celor de afară: „Da, este aer suficient! Se simte cum circulă! În mod sigur, mai există cel puțin o ieșire!” „Să pipăiți tot timpul pereții!” îi încurajau cei rămași. „Undeva trebuie să dați de o breșă!” Și unii, și alții erau convinși că, din loc în loc, din vreme în vreme, în pereții de sticlă se deschid spre exterior uși, dar mereu în altă parte. Trebuia deci să alergi, să surprinzi! Ce mai, aici era totul: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
țări central și est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Appendix: Avangarda belgiană și Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Capitolul XII. Receptarea avangardei românești de către critica modernistă. Breșe interbelice Capitolul XIII. Efectul Urmuz și mitul precursorului avangardist. Aventurile receptării. De la „centrul marginii” la „periferia Centrului”. Un studiu de caz privind canonizarea critică a avangardei românești Post-scriptum Bibliografie Capitolul I. De la estetism la preavangardism Astfel mă întorceam, în nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția ideologiei literare, cap. VII, C. Ciopraga, Literatura română între 1900 și 1918, Editura Junimea, Iași, 1970, D. Micu, Modernismul românesc I. De la Macedonski la Bacovia, Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1984). Breșele create în frontul conservator au facilitat, cu timpul, asimilarea inovației moderniste. O a treia ruptură literară, după cea macedonskiană de la 1890 și cea din 1908, are loc chiar în interiorul „simbolismului”, ca refuz al academizării acestuia prin intermediul lui Ovid Densusianu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stele cu lanțuri la animale/.../cu nisipul ce mai furnică în CREIER/fiindcă sînt foarte inteligent/ și în întuneric” („În gropi fierbe viața roșie“). Ca și în cazul lui Vinea („Dintr-o vară“, „Dicteu“, „Tuzla“ ș.a.), tînărul Tzara descoperă, prin breșele discursului simbolist, tranzitivitatea realului. În substanțialul său studiu despre dimensiunea tranzitivă a poeziei moderne, Gheorghe Crăciun făcea următoarea observație: „Chiar și atunci cînd Tzara își ia în serios vocația de disident al logicii gramaticale, lumea din care el pleacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Charlot învinge totul pentru că scapă din orice, respinge orice asociație și nu investește niciodată în om decît omul, numai omul. Anarhia lui (...) reprezintă, poate, în artă, forma cea mai eficace a revoluției”. Capitolul XIII. Receptarea avangardei românești de către critica modernistă. Breșe interbelice O discuție despre începutul asimilării avangardei literare de către critica românească interbelică ar presupune, ea singură, un studiu amplu. Cîteva lucrări apărute în ultimii ani prefigurează deja un asemenea demers. Mă refer în special la capitolul „Șansa (ratată) de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autoare a unui presupus plan de subminare a valorilor fundamentale ce constituie identitatea autohtonă (ortodoxia, românitatea, ruralitatea ș.a.), bîntuie mințile naționaliștilor (ostili din principiu cosmopolitismului anarhic al avangardei). Fapt este că, dincolo de orice considerații colaterale, apariția Anarhismului... a reprezentat o breșă: dat afară pe ușă din citadela universitară, „anarhismul” avangardist intra timid pe fereastră. Abordarea de tip „clasificator” se asociază, în studiul semnat de Const. I. Emilian, cu o aplicare polemică și procustiană a grilei ideo-estetice. Conservatorismul autorului este - faptul merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pot pune contra valului. Începe jocul, tinerii aleargă ca niște ogari, se cunosc bine între ei, fiecare joacă pe postul lui, se vede că fac fotbal de performanță, dar lovitură de teatru. Laur aleargă după o minge, insistă, vede o breșă în poarta lor și înscrie întâmplare, își zic tinerii. Doar el rămâne în față și după o serie de driblinguri iar le dă gol. Se îngroașă gluma, pun pe unul să îl țină sub observație însă este de neoprit. Se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
arhitect Antonio Gaudi. Danci Bianca-Mihaela, clasa: a VI-a Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Vis Stătea întins pe pat când... Era negură... dintr-o dată se limpezește totul. Da, „copilul” era cufundat într-un vis. Printr-o breșă se vedea foarte deslușit Tărâmul Copiilor. Pruncul a picat în visul cel bun. O dată-n viață va fi, cum se zice, „în centrul atenției”. Pe chipul său este zugrăvit un zâmbet larg. Înțelegea de ce animalele săltau în jurul lui, sirene îl
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai mici amănunte. Și conversația continuă în ritmul ăsta, de fapt mai mult ea vorbește, este la curent cu noile apariții de carte și cu problemele mele curente de la serviciu. Prin urmare, memoria mea pare să fie intactă, cu excepția unei breșe mici și ascunse în care se adăpostea ea, cu chipul ei frumos, atât de drag și familiar. Și tocmai pentru că-mi era atât de apropiată, ar fi trebuit să-i vorbesc deschis despre această lacună abominabilă a memoriei mele, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uscat și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei și se prăvălesc pe firul apei. Se opresc în breșele săpate de apă în stâncă sau se aștern ca nestematele la baza cascadei, dând acestui loc o strălucire remarcabilă. Cascada este înconjurată de o vegetație abundentă ce-l ecranează complet pe scăldător de restul lumii. Prin acest stufăriș întunecos, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care cădeau În abisul ce li se deschisese sub picioare acoperiră, pentru câteva momente, huruitul prăbușirii, iar apoi Întreaga parte superioară a edificiului se nărui peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea porții. Un nor imens de praf se ridică, acoperind dărâmăturile, În vreme ce un al doilea proiectil cobora, cu șuieratul său infernal, dispărând sub stratul cenușiu. De această dată, nici o bubuitură nu Însoți sosirea pietroiului, ci doar un vuiet atenuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
linie de tragere. Cel mai vârstnic se opri o clipă, urmărind scena cu atenție. — Vor să lovească portul. Să ne grăbim. Totul se precipita Într-un haos de strigăte, comenzi și Înjurături. Grupuri jigărite de oameni Înarmați dădeau năvală spre breșă, În timp ce, În sensul opus, bărbați, femei și copii, panicați, se agitau Încoace și Încolo, Încovoiați sub desagi și provizii, căutând o scăpare imposibilă. Între timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
porunca lui, gata să ne muște mâna. Sau ne va sili să căutăm alții. Gândiți-vă la muntele de florini pe care va trebui să Îi scoatem din sipetele noastre ca să angajăm soldați mercenari de la Genova. Această observație deschise probabil breșa. Chiar și Lapo Salterello, cu toate că Îl fixa În continuare chiorâș, părea să ia seama la cuvintele sale. Poate că e mai bine să mai reflectăm... Nu e cazul să ne grăbim, murmură messer Pietro. Deja era ceva, se gândi Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i-l sărute. Dante sărise și el În picioare, cu mâinile Întinse spre grumazul celuilalt, care Își retrăsese instinctiv capul Între umerii masivi, ca o broască țestoasă care se apără de un corb. Degetele priorului nu izbuteau să deschidă o breșă printre pliurile cărnii, În timp ce prințul Bisericii, depășind stupoarea inițială, Începuse să-și tragă suflarea ca să cheme ajutor, cu ochii sticloși de groază. Poetul Își slăbi prada cu mâna dreaptă, bâjbâind pe birou după o sfeșnic cu care să Îl lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]