3,579 matches
-
veni și mai aproape. - Poate că da... mi se pare... acum câteva zile... bâigui paznicul confuz, făcând Încă un pas Îndărăt. - Arată-mi unde se păstrează. Celălalt păru să cedeze. - Dar mai apoi va trebui să Îl anunț pe conducătorul breslei, scânci el intrând Într-o cămară de după ușă. Consultă grabnic un registru, iar apoi se Îndreptă prin curte până În cealaltă parte a porticului, urmat de Dante. Magazia era ticsită de mărfuri până la rafturile cele mai Înalte, din stejar masiv, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vorbit? Arnolfo rămase cu privirea ațintită În gol. - Poate că e vorba de un om care nu a existat niciodată. Ori poate că e vorba de sticlarul cel mai mare din toate timpurile, cine știe. O poveste istorisită printre membrii breslei noastre, un basm. - Care? - Acela despre cuptorul de pe Canal. Acolo a sosit un meșter pe nume Tinca, de la mama dracului, și s-a apucat să topească niște geamuri extraordinare. Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai bine de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la centură tăblița cerată și, cu bețișorul, schiță iute o copie a tatuajului. Nu Întâmpină prea multe dificultăți: de tânăr fusese un foarte bun desenator, iar cunoștințele sale despre amestecul culorilor Îl ajutase considerabil În momentul când se Înscrisese În breasla spițerilor. Ar fi putut să se dedice cu succes picturii, dacă ar fi vrut. Și prietenul său Giotto era convins de asta și Îl Încurajase În mai multe rânduri. Poate că Într-o zi, când va fi devenit altul decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că era una din etapele traseului său, după hanul Îngerului. Și după mlaștină. - Mlaștină? Ce vrei să spui, messer Alighieri? - Există un Styx mai aproape decât ai putea crede, afirmă poetul, Îndepărtându-se, sub privirea perplexă a celuilalt. La sediul breslei constructorilor Dante Îi Întinse lui Manoello, priorul breslei, foaia pe care Rigo schițase planul construcției incendiate. Omul ședea Îndărătul impunătorului său pupitru de scris, Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hanul Îngerului. Și după mlaștină. - Mlaștină? Ce vrei să spui, messer Alighieri? - Există un Styx mai aproape decât ai putea crede, afirmă poetul, Îndepărtându-se, sub privirea perplexă a celuilalt. La sediul breslei constructorilor Dante Îi Întinse lui Manoello, priorul breslei, foaia pe care Rigo schițase planul construcției incendiate. Omul ședea Îndărătul impunătorului său pupitru de scris, Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă câteva clipe, cu un aer peste măsură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
desene? Sau cărei funcțiuni i-ar putea fi menită o asemenea lucrare? - De ce vrei să știi? Dante se Întunecă la față. Făcu un pas spre pupitru, strângând din pumni. Cunoștea prea bine vălul de confidențialitate care acoperea orice activitate a breslei constructorilor și interdicția absolută de a se da În vileag ceva străinilor. Însă, acum, Comuna Florenței era cea care vorbea prin gura lui. - Pentru că am motive să cred că acest edificiu este legat de o crimă. Și e de datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată-l! Ochii Îmi sunt obosiți, Însă memoria mea e Încă neatinsă. Știam că trebuiau să fie aici. Le Întinse filele sub ochi. - O copie făcută de mine Însumi, pe când am fost coleg de breaslă cu Bigarelli. Pe ascuns, adăugă el cu un fior, de parcă s-ar fi temut că vechiul maestru se mai putea Încă răzbuna. Dante se aplecă peste desene. Așadar, ceea ce avea sub ochi era proiectul capodoperei lui Frederic, lucrarea despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Așa l-a gândit maestrul. Fără ferestrele care au fost adăugate după aceea. Precum vezi, nivelul de jos e o fugă continuă, fără nici o Întrerupere, fără acele despărțituri pe care cineva le-a clădit ulterior ca să obțină alte Încăperi. Priorul breslei aprobă cu un semn din cap. - E așa cu siguranță. Cu mult mai solidă și mai bine apărată ar fi fost fortăreața, fără acele deschideri. Mai rezistent ar fi fost zidul În a-i ține pe dușmani pe dinafară. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încuviință. Am nevoie de o ultimă favoare din partea dumitale, mai zise Dante. O schemă rapidă a planului castelului lui Frederic În Înfățișarea sa originală, așa cum ți-a rămas domniei tale În amintire. Maestrul Matteo schimbă o privire iute cu priorul breslei, ca pentru a-i cere autorizația. Acesta făcu un semn scurt de confirmare, iar bătrânul se așeză lângă una din mesele cele mari. Luă o bucată lată de pergament și Începu să traseze o serie de linii, cu ochii mijiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
După un moment de reflecție, mai adăugă și alte amănunte, apoi Împrăștie peste hârtie niște praf absorbant și i-o Înmână lui Dante. - Asta am văzut eu, cu mai bine de cincizeci de ani În urmă. Priorul ieși din sediul breslei cu puține certitudini În plus. Sau poate cu nici una. Cel puțin acum știa că povestea de care se ocupa era legată de misteriosul castel al Frederic. Și de Încă și mai ciudata construcție incendiată. Își ridică ochii spre cer, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu seamă, activitățile ce se desfășoară aici, cine le Îndeplinește și unde. Celălalt Își miji ochii, cu o imperceptibilă grimasă de mulțumire. Apoi se feri printr-un zâmbet ușor. - Ești prea generos În a-mi lăuda umilele Însușiri. Mai curând breslele, cu registrele lor de zonă, sunt cele care țin socoteala precisă a activităților desfășurate de membri, În diferitele lor domenii. Deși e adevărat că În biroul meu se păstrează un soi de informare generală despre toate... pentru a putea da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
actul... auzi răsunându-i În urechi. Unul dintre priori se apropiase și Îi Întindea o călimară și o pană. - N-am timp de hârtiile voastre! exclamă. - Dar e darea de seamă a administrației pe ultimele două luni, bâigui Antonio, din breasla de pe Calimala, de pe partea cealaltă a mesei. Ca membru al consfătuirii noastre este de datoria dumitale să o semnezi,. Fără avizul domniei tale, nu putem avansa dosarul către următorii priori... Lapo Salterello Împinse Încă o dată călimara spre el cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scris și netezi hârtia În lumină. Un octogon mare, În ale cărui vârfuri se articulau alte octogoane mai mici. Castel del Monte, cu coroana sa de turnuri. Dar era ceva În plus față de hărțile pe care le văzuse la sediul breslei constructorilor. Schema camerelor și a coridoarelor era Îmbogățită cu semne diverse: opt trăsături de sanguină În fiecare dintre cele opt săli, fiecare marcată de o frază, „lucis imago repercussa”, și de o măsură unghiulară. O trăsătură subțire de cerneală lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a avut dreptate, nu puteam fi bun, în orice caz nu în sensul dat de Esrig , așa că nu am pus la inimă, am mers mai departe, în cea mai stranie relație pe care am avut-o cu un coleg de breaslă, eu care nu am lăsat prea mulți să-mi treacă pe dinainte. ― Îți place dulceața? mă întreabă Berechet după ce mă opresc din povestit. ― Îmhî, mormăi eu, cu lingurița tocmai în gură. Se lasă o tăcere de pluș, de dincolo de geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de teatru știu ce înseamnă asta, trec toți prin așa ceva și o consideră un fel de botez al focului. Nimănui nu-i place să vorbească despre astfel de întâmplări, dar ele se petrec atunci când ți-e lumea mai dragă, iar breasla le iartă și le trece în răbojul întâmplărilor de care nu scapi și peste care e bine să fie cine să te ajute să treci. Pompi, regizorul tehnic Pompiliu Rădulescu, a fost magnific în seara aceea. Merci, Pompi! Era prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dracu’ știe, poate tocmai de aceea, eram cu desăvârșire prost. Ne-a ajutat să înțelegem, ne-a așteptat, nu s-a enervat deloc. Un profesor desăvârșit, un imens profesor ce și-a închinat propria viață numai continuității, vieții speciale a breslei, pentru care era un adevărat maestru. Enorm de multe lucruri am învățat de la el, lucruri care mi-au folosit apoi în propria experiență de profesor. Nu știu dacă m-a apreciat sau nu, probabil că da, pentru că, intrând pe site
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
două reprezentații de operă sunt discutate de grupuri de experți în materie, se rostesc nume ca Bippo di Stefano și Ettore Bastianini, de care Rainer n‑a auzit. Anna a auzit totuși de Friedrich Gulda și de colegii acestuia de breaslă. Tatăl invalid al lui Rainer a sosit împreună cu mama care‑l sprijină. O colegă de‑ale lui Rainer îi oferă cu precauție (ca să nu‑l urâțească și mai mult pe olog) un ceai. Tata spune că el nu mănâncă pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Și dacă Hitler obține războiul pe care îl vrea, s-ar putea să fim nevoiți să trăim destul de mult timp din această mică amintire. Multe baruri din Nürnberg aveau înfățișarea unor locuri care ar fi putut să fie sediile unor bresle mai mici. Erau pline de colecții de obiecte militare și alte relicve din trecut, iar pereții erau adesea împodobiți cu poze vechi și suvenire curioase colecționate de generații de proprietari, care nu prezentau mai mult interes pentru noi decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai multe ori cu îmbălsămate cununi de trandafiri. Adesea, trandafirii de la mâneca odăjdiei ștergeau spinii caracterelor algebrice de pe tablă, încît totul s-a cufundat, până la urmă, într-un aburos mister. Adesea, în trenuri, un capabil reprezentant de comerț, cu indiscreția breslei, îl întreabă: - În ce branșă voiajați? - Eu voiajez în matematice, răspunde d. Blaschke. Conversația îngheață totdeauna aici. Câteva probe de țesături ideale, hamburgice, vor putea fi considerate astă-seară, luni, la Societatea română de matematice, unde d. Blaschke va vorbi din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
1862, Hilbert descindea dintr-o familie de meșteri curelari saxoni, stabiliți în jurul orașului Freiberg. Cea dintâi abatere, de la dreapta linie a unui aspru destin meșteșugăresc, o găsim în străbunicul său, Christian David, care era bărbier. Enciclopedist, ca toți membrii acestei bresle, după ce epuizează posibilitățile de bărbier și mamoș, Christian David se alătură, în calitate de chirurg, armatelor lui Frederic cel Mare, iar după încheierea păcii se fixează la Königsberg, unde dă naștere unei descendențe de doctori și juriști. Otto Hilbert, tatăl marelui David
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ani ea a fost inhibată de modul în care, conducătorii pe care i-am avut, au descurajat-o exact în măsura în care și-au văzut doar de interesul lor propriu. De acord, de asemenea și cu ideea de „redobândire a demnității de breaslă”, dar trebuie iarăși să subliniez că tot dincolo avem exemplul cel mai apropiat, chiar dacă viața scriitoricească nu atinge valorile celei din occident. Fapt pentru care, mă angajez ca, prin programul meu de candidatură, să urmăresc asemenea scopuri ajutându-mă cu
PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364380_a_365709]
-
a livrat vieții culturale vrâncene numeroase proiecte calofile și laborioase menite să înavuțească viața culturală vrânceană și să regrupeze scriitorii acestui areal geografic binecuvântat de Dumnezeu, dar nu toate au fost susținute de autoritățile locale, sau chiar de confrații de breaslă, așa că multe s-au stins înainte de a produce toate consecințele așteptate. Nu s-au prelungit în tradiție și nu s-au impus ca manifestări de referință în devenirea spiritului vrâncean. Invidia, gelozia meschină și demolantă funcționează încă și prin lumea
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
scrie, cu exactitate, de pe poziții nepartizane, sine ira et studio, și despre toate aceste lucruri grave care s-au petrecut în țara noastră, îndreptate împotriva unor mari scriitori, vinovați doar că acceptaseră diverse poziții în conducerea unor reviste sau a breslei lor, pentru a nu le lăsa abandonate după poftele unor grafomani și ariviști mărunți și complet lipsiți de har și talent. [7] Exista pe vremuri, la Cluj-Napoca, o zicere, mult gustată de public: Până aici democrația, de-aici încolo Mănășturul
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
cinzeci de ani, cu părul grizonat și privire sinceră, la care nu se așteptase în niciun fel, i-a dat speranțe multiple și mult curaj în a înfrunta viitorul. L-a cunoscut tot la restaurant. Venea adesea, cu prieteni de breaslă, sa mănânce și să discute despre ale lor. Fiind curată, operativă, atentă, discretă și foarte plăcută la înfățișare, Mariana era favorita grupului. Întâmplător, nici nu mai știa cum și când, a venit vorba de studiile ei și de împrejurările care
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
o fi primit spre publicare o editură al cărei director, conf.univ. Radu Stancu - eminent om deștiință când, pentru întreaga lucrare nu oferă decât o singură sursă, cea de la pagina 46 și aceea greșită !? Nu numai că este încălcată grosolan deontologia breslei editorilor și a instituției ca atare ci și legea nescrisă a colegialității și a meseriei de monograf, perpetuând prin publicare și protejând în acest fel o stare nefirească delucruri! Pentru a nu mai vorbi de compromiterea ideii de originalitate și
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]