4,934 matches
-
cea cu părul lung. Să împărtășim iar lumea cu sânge de broască țestoasă, nu se mai poate. Și nici cu papagali roșii sau cu mai știu eu ce purici verzi nu mai putem tăia acum Copacul ăsta al abundenței. Iată, broasca-i moartă de cinci sute de ani, au omorât-o niște invadatori indo-europeni deghizați în răpitori de trupuri. Și carapacea au spart-o și au împărțit-o în bucăți. Și nici Dumnezeu n-o mai poate lipi acum, că-i
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
vegetali și-arată, Se topesc deja pe geamuri Florile de gheață mată; Gâzele încă plăpânde Dau timid din aripioare, Guralive și flămânde Vrăbiile stau la soare; Pe-un pietroi se-ntinde, cască Și se-ntoarce ca o turtă O caraghioasă broască, Ba pe spate, ba pe burtă; Ici și colo în grădină Flori firave-abia deschise... Dă târcoale o albină Unei tufe de narcise; Viorele și zambile În culori de acuarele Se dezvăluie fragile Printre ghiocei, lalele... Mii de aripi taie cerul
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
NONSENS? Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 487 din 01 mai 2012 Toate Articolele Autorului Ciufulită, obosită, cu hainele în dezordine și machiajul șters pe jumătate, cânta fals și tare ca un marinar matol, încercând să bage cheia în broască. -Ete, ai dracu' au mutat gaura cheii ! Bâjbâia, bombănind și mojmondind cheia. Îi tremura mâna. Ușa s-a deschis brusc. Un bărbat masiv cu părul zbârlit și ochii rotunzi ca două farfurioare s-a proțăpit cu mâinile încrucișate pe piept
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
acesta. Avea de gând la întoarcere să treacă pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile pepenilor, se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
la întoarcere să treacă pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile pepenilor, se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
vârsta mea, până pe la zece ani, am plecat la lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia cu noi. De fapt noi locuiam în casa ei, lăsată moștenire tatălui meu pentru că o îngrijea. Când au
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
am în mână, cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pești. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > EREZIA ORIZONTULUI DE LA GENUNCHIUL BROAȘTEI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1226 din 10 mai 2014 Toate Articolele Autorului Păi se observă și cu ochiul liber Occidentul ne vede când la micro scop când prin telescop O fi patria doar un capriciu al marilor
EREZIA ORIZONTULUI DE LA GENUNCHIUL BROAŞTEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350694_a_352023]
-
picaj mai ceva decât ciocârlia noastră folclorică De parcă ne-am fi născut în genunchi Murmurăm toată viața Tatăl nostru la gura beciului Ajunge domnilor Pe locuri fiți gata DEȘTEPTAREA Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: Erezia orizontului de la genunchiul broaștei / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1226, Anul IV, 10 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
EREZIA ORIZONTULUI DE LA GENUNCHIUL BROAŞTEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350694_a_352023]
-
unor tufișuri de soc, ale căror flori erau scuturate de mult, mirosul acestora rămânând doar în memoria sa, zări în vârful unui stâlp de telegraf o barză, a cărei salivă spulberată de vânt, se chinuia să scoată afară peștii și broaștele din gușă, hrănindu-și puii înainte de lăsarea întunericului. Imaginea aceea bucolică, pe care-o văzuse la intrarea-n sat, după ani de absență, îl făcu să-i dea lacrimile. Aceea avea să fie până la sfârșitul vieții singura tresărire sentimentală pornită
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
pornite sau oprite la semnu-n mine germinat de voia-Ți-faptă-n necreat, și-n tot Egiptul se-auzea cum bate vântul nimicirii, când peste trupul său slăbit de faraonica-ndârjire, s-au abătut în ritm sporit actori haini din piesa groazei: ba broaște, muște și lăcuste, ba piatră, foc, epidemii și-alte cu dichis năpaste. Veni la rând a zecea plagă cu moartea primului născut din om și din nevorbitor, când Însuși Tu ai coborât ca moartea să o odrăslești în casele neînsemnate
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
vârsta mea, până pe la zece ani, am plecat la lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia cu noi. De fapt noi locuiam în casa ei, lăsată moștenire tatălui meu pentru că o îngrijea. Când au
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
am în mână, cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pești. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
l-a urmărit până acasă, fixându-și bine în minte topografia locului, pentru a reveni în timpul nopții să-și încerce norocul. Pensionarul pleacă la gară, pierde trenul și se întoarce. La miezul noopții aude cum cineva încerarcă să-i forțeze broasca și sare speriat din pat. Își dă seama că în fața ușii se află un spărgător și începe să tremure de frică. Ce să facă el: să țipe? Să strige după ajutor? Că de luptat nu are cum să se lupte
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
mai facă ceva? Și nici una, nici două, plesnește zdravăn cu tigaia în ușă, măcar să-l sperii pe nenorocit și poate fuge. Și ce s-a întâmplat în fracțiunea următoare de secundă, este imposibil de aflat. Flaimuc transpirat și concentrat asupra broaștei care refuza să cedeze, nu și-a dat seama ce se întâmplă și nici nu a putut să înțeleagă. Un bubuit monstruos,amplificat de o teamă paroxisitcă, și care venea parcă din capul lui. Timpul se oprise în loc și el
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
pe o bancă, unde se află un om mai în vârstă și încep, firesc, să vorbească despre țara, guvern, despre legiuitori și cei asemenea lor. - Domnul îi spune tânărului: - Eu îi compar pe parlamentari și pe alții asemenea cu o broască țestoasă așezată pe un stâlp. Intrigat, tânărul îi spuse: - Eu nu înțeleg această analogie ... Ce vreți să spuneți, domnule? Domnul a explicat: - Dacă te plimbi prin țară și vezi cumva o broască țestoasă stând în echilibru pe capătul de sus
PILDE POPULARE DE ACTUALITATE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360544_a_361873]
-
pe parlamentari și pe alții asemenea cu o broască țestoasă așezată pe un stâlp. Intrigat, tânărul îi spuse: - Eu nu înțeleg această analogie ... Ce vreți să spuneți, domnule? Domnul a explicat: - Dacă te plimbi prin țară și vezi cumva o broască țestoasă stând în echilibru pe capătul de sus al unui stâlp de gard, ce poți să te-ntrebi? Văzând nedumerirea de pe fața tânărului, continuă cu explicația: - În primul rând: Nu înțelegi cum A AJUNS acolo. - În al doilea rând: Nu
PILDE POPULARE DE ACTUALITATE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360544_a_361873]
-
mamă ta.Daca ai avea puțină răbdare ai observa că în spatele plantelor se află ceva.Cauta,doar așa îți vei merită cadoul. Față dădu trandafiri și plantele agățătoare la o parte cu speranța că măcar nu va da de vreo broască pe acolo.Reactia ei fu contrară așteptărilor. -Uau!Ce ar trebui să fie locul acesta? Karon privea acum la un colț de rai.In spatele plantelor se află un fel de grădină de care nu știuse,cu o fântână arteziana
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
din 08 martie 2013 Toate Articolele Autorului Poetul se compune probabil și dintr-o grădină Prevăzută în față cu șuruburi și flori de câmp Cu iarbă care ruginește de la prima oră Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaștei Dar domină toate înălțimile posibile la acea oră În negru și-n alb abis lângă abis Un Turn Babel în toate direcțiile De la mansardă pândesc c-un binoclu în infraroșu Cum omul coboară din ce în ce mai des din maimuță și uită fereastra
AUTOPORTRET ÎN ALB de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360028_a_361357]
-
lup, urs, oaie, berbec, bou, vacă, leu, veveriță, porc, iepure, nurcă și lucruri cu dinți: ferăstrău, furcă, pieptene etc. • a lovi, a izbi, a merge, picior, cracă, Crăciun, talpă, pulpă, drum, uliță, călător, a sări, a țopăi, hop!, purice, lăcustă, broască, a veni. • a râde, a zâmbi, bucuros, a spera, speranță, a salva, a ajuta, a munci, rob, slugă, sclav etc. • a mușca, muscă, a pișca. • soarele e sus, înalt, a crește, bătrân ↔ nou, a comanda, a conduce, rege, împărat, moș
CUVINTE CE PROVIN DE LA „SOARE“ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360058_a_361387]
-
își învață puii să înoate. Deodată, o cioară plonjează către pufurile negricioase. Cele două găinușe chirăie și se reped la cioară, atacând-o sincron, până o pun pe fugă. Pe malul nostru, un șarpe de apă prinde în gură o broască, apucând-o de picior. Cătălin apucă șarpele de coadă și îl ridică în aer. Acesta scapă broasca și, furios, se răsucește să îl muște. Nu reușește și se pare că a fost un mare noroc pentru că, așa cum am aflat ulterior
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
se reped la cioară, atacând-o sincron, până o pun pe fugă. Pe malul nostru, un șarpe de apă prinde în gură o broască, apucând-o de picior. Cătălin apucă șarpele de coadă și îl ridică în aer. Acesta scapă broasca și, furios, se răsucește să îl muște. Nu reușește și se pare că a fost un mare noroc pentru că, așa cum am aflat ulterior de la un pescar care o pățise, deși nu au venin, mușcătura șerpilor de apă poate provoca febră
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
cine îi mai trebuiește?/ Le e destin să plângă până mor/ Săraci, stingheri și hăituiți câinește// Iar cât trăiesc se-ntâmplă tuturor/ Ca tot netotu-n voie să-i rănească/ Rânjindu-și nimicia-n duhul lor/ Și strălucindu-și balele de broască”. Inclusiv din aceste versuri rezultă a doua remarcă necesară: de la idealismul omniprezent în primele cărți, la o repliere tot mai decisă în atitudini civice tranșante. Civismul pătrunde chiar și în poemele extincției, străbătându-le ca o lumină a misiunii împlinite
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
și la recepție într-o încăpere mare se puteau așeza pe fotolii și să se uite la televizor. Radu stătea acolo ore bune până începea să moțăiască, apoi se scula încet și pleca, mergând agale pe malul Dunării, ascultând cântecul broaștelor ce venea de prin stufărișiul în care acestea viețuiau. Ajuns apoi la pontonul dormitor, se culca în cabina sa dormind dus legănat fiind de valurile Dunării, și asta atunci când putea să doarmă, erau și nopți când stătea ore în șir
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
și nopțile de singurătate din cabina sa de pe acel ponton dormitor din baltă. Iar atunci când nu putea să doarmă se scula și fuma în noapte, privind bolta cerească, și stufărișiul bălții, ce înfășurat în bezna nopții cu acel cântec al broaștelor ce nu îi plăcea deloc îi adâncea și mai mult convingerea că era singur pe lume. Și Radu oftă prelung, privind cu tristețe în zare Dunărea, având perfecta convingere că absolut totul în lume este trecător și plin de deșertăciune
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]