1,837 matches
-
internat, treptele carierei... Credeam că știu exact încotro mă îndrept. Iar acum mă trezesc într-o cameră ciudată, undeva la țară. Iar cariera mea e făcută zdrențe. În plus... mai e ceva. Ceva ce nu-mi dă pace. O ultimă bucățică a puzzle-ului care încă lipsește din creierul meu. O să-mi aduc aminte despre ce e vorba în câteva clipe. Îmi lipesc fruntea de geamul rece și liniștitor, și mă uit la un bărbat din depărtare, care își plimbă câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cafea ? zic în pană de idei. — Poftim ? Eddie se uită la mine ca la o nebună. — Nu mai știam precis, murmur. Și n-am vrut să atrag atenția în public asupra cantității de zahăr pe care o consumați. — Da, o bucățică, spune Eddie agasat. Altceva ? — Păi... mai e și altceva. Se pare că sunteți pe punctul de a semna niște documente. — Așa. Se încruntă. Niște documente care mă privesc personal. — Evident ! Înghit în sec. Mă întrebam doar dacă aveți un avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
după care i-o ofer lui Guy. — Tu ai făcut astea ? Pare de-a dreptul siderat. Nu știam că știi să gătești. Păi nu știam. Am învățat. Deschid iar frigiderul și iau niște unt fără sare, din care rup o bucățică, pe care o arunc în spuma sosului de sparanghel. După care îi arunc o privire lui Guy, care stă în picioare lângă raftul cu ustensile de gătit. Ești drăguț să-mi dai un tel ? Guy se uită neajutorat la ustensile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eu. Îl găsesc eu cumva. — Păi. Fruntea paznicului se încruntă de concentrare. O să trebuiască să-mi consult registrul. Dispare în camera lui. Îl aud pe Dominic șoptind cu însuflețire în microfon, dar nu-mi pasă. — Poftim. Paznicul iese cu o bucățică de hârtie scrisă cu creionul. Mi-e teamă că până la Penzance trebuie să schimbi de șase ori. Și te costă o sută douăzeci de lire. Mai trebuie să aștepți ceva până vine trenul, adaugă. Peronul doi. — Mersi. Îmi ridic valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțîndu-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri. Promovare posibilă, după un an. Scrie negru pe alb. Arunc hîrtia pe birou, spre el, iar el o privește Încruntat. — Emma, partea asta din anunț se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe un drum pustiu, din apropierea pieții Smithfield, plin de depozite și clădiri de birouri, vacante. După care dăm colțul, apoi Încă unul, pînă cînd ajungem Într-o mică alee. — Așa, spune Lissy, stînd sub un felinar stradal și consultînd o bucățică de hîrtie. E ascuns, pe undeva pe aici. — Dar nu e nici o tăbliță, ceva ? — Nu. Toată ideea e ca nimeni, În afara membrilor, să nu știe unde se află locul. Trebuie să bați la ușa din dreapta și să Întrebi de Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
străduindu-mă să o spun cu aerul cel mai firesc din lume. Dacă vrei. Ce-ți trebuie ? — Vrei tu să faci asta ? spune Caroline recunoscătoare. Mulțumesc, Emma. Caut o reclamă antică din nu știu ce revistă defunctă. Uite datele... Îmi Întinde o bucățică de hîrtie și o iau, străbătută de un val subit de Încîntare. În clipa În care se Îndepărtează, ridic telefonul cu un aer sobru și formez numărul lui Connor. — Hei, Connor, spun cu un glas răgușit. Vino pînă la arhivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Scuze. Mă mai Îmbrățișează o dată strîns, după care se ridică. Hai, trebuie neapărat să bei ceva. Ne ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, cînd am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bînd schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde gîtlejul În mod absolut insuportabil, dar cinci secunde mai tîrziu, Îmi trimite o căldură blîndă și calmantă prin tot corpul. — Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înainte de lăsarea Întunericului. 34. Mai călătorisem pe apă dar atunci, văzusem pământul de pe care plecasem și cel pe care trebuia să ajung. De data asta Însă, după ce a răsărit soarele și am privit de jur Împrejurul luntrei, nu am mai văzut nici o bucățică de uscat - Marea cea mare se Întindea cât vedeai cu ochii, unindu-se cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un altul.): Oh, săracu’ taică-meu, să fi trăit el să vadă toate astea... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecând spre BĂRBATUL CU ZIARUL.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Scoțând din buzunar un ghemotoc de hârtie unsuroasă.): Vreți o bucățică de halva? BĂRBATUL CU ZIARUL: Halva? N-am mai mâncat halva de nu știu când. BĂTRÎNUL CU BASTON: E-a-ntâia... (Molfăind.) Da’ văd că le toarnă bine... BĂRBATUL CU ZIARUL (Molfăind.): O s-avem apă-n pivniță, să vedeți... Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-l examineze detaliat. Guvernul Statelor Unite nici nu confirmă nici nu neagă că am fost un agent de-al lui. Oricum, faptul că nu neagă această posibilitate e cât de cât ceva. Cu toate că îmi răpește din farfurie și această singură bucățică bună, negând că un oarecare Frank Wirtanen ar fi fost vreodată în slujba guvernului în vreunul din organismele sale. Nimeni nu crede în el, în afară de mine. Așa că de-aici înainte mă voi referi adesea la el numindu-l Zâna-Mea-Bună. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să aibă un radio cu unde scurte, exista totuși o sursă de adevăr - una singură. Și în clipa aceea în întuneric s-au auzit pârâiturile și hârâitul paraziților de pe unde scurte, câteva cuvinte în franceză, o frântură în germană, o bucățică din Simfonia I de Brahms tremurată ca și cum sunetul ar fi venit printr-o membrană întinsă de cauciuc și apoi, tare și clar: Sunt Howard W. Campbell, Jr., unul dintre puținii americani liberi care au mai rămas și vă vorbesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că zăcuse nemângâiat prin cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele, ficații, splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nemângâiat prin cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele, ficații, splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rost să-i explic lucrul acesta. Iau totul, da? spusei apăsat, în timp ce tăiam fâșii de bandă izolantă portocalie, cu care îmbrăcam fiecare dintre costisitoarele și mult iubitele dispozitive pe care le aveam. Apoi am scris: „SAM. NU ATINGE!“ pe fiecare bucățică de bandă cu un marker negru. Să nu-mi spună că nu i-am avertizat. —Băieții de la teatru sunt foarte - disponibili, începu Sally. —Poftim? Sally vorbea engleză foarte bine, dar, din când în când, își cam dădea în petic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
m-aș mira să dai și peste șobolani pe acolo. Când și când se mai aude câte un râcâit. — Minunat. Parcă suntem în Quatemass and the Pit1. Cercelul se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să-l extragă cu o bucățică de sârmă, dar în zadar. Ridic capacu’, ca să slăbesc oleacă balamaua, îi zise el lui Marie. Tu o scoți cu asta, bine? Zis și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce trăgea cu greu la o parte capacul ruginit. — Mai cu viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Totuși, liniștea se duse imediat, pentru ca Ben urcă pe scenă și se duse întins la biroul ei, zicând: — Bravo, Louise! Eram în sală, prea departe ca să pot face ceva - dar ai fost minunată. — Pe bune? Louise se înecă cu o bucățică de măr, pe care reuși s-o înghită cu greu, după o repriză de tuse, părând extrem de jenată. Măcar putea să spună că acesta era motivul pentru care roșise, nu complimentul lui Ben. Era prima dată când o vedeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca să se prindă. Era o ușurare nemaipomenită. — Încep să devin post-modernă, zisei eu, pe jumătate adormită. Eu am ideea și-i pun pe alții să o facă. — Spre deosebire de un meșteșugar care insistă să facă cu mâna lui totul, până la ultima bucățică? — Mm. Deși să știi că pot, zisei eu, ridicându-mă din nou în capul oaselor. După ce am terminat școla de arte am intrat ucenică la un fierar, care m-a pus să fac cârlige din fier forjat vreo lună, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prin trapa de deasupra ei. După ce am sărit pe podeaua acoperită cu linoleum, m-am oprit un moment, scuturându-mă de praf și uitându-mă atent la cabina care se afla fix în fața mea. Pe ușa ei, era atârnată o bucățică de carton, înrămată, pe care scria: „Dra Hazel Duffy/ Helena“. Din impuls, am bătut la ușă. Intră, se auzi vocea lui Hazel. Am deschis ușa, mi-am vârât capul înăuntru și am spus, fără a fi complet nesinceră: Eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ales, despre torturi de ciocolată, ce să mai vorbim! Și cum dinspre magazie bătea un vânticel de iunie, balaurului îi veni pe la nas aromă de ciocolată. Mmm, zise el, la palat au făcut tort de ciocolată. Vreau și eu o bucățică. Și porni spre castel, urmând dâra aromată. Amețit de mirosul îmbietor, Balaurul ajunse în fața magaziei. Găsi ușa încuiată. Căută disperat o intrare și descoperi un ferestruică deschisă. Era însă o ferestruică foarte strâmtă. Încercă să se strecoare, însă nu izbuti
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
Că forțează oamenii să semneze contracte care îi bagă în datorii și totul de dragul unor case în care nu merită să locuiești. —Tipu’ e chiar o rază de soare, nu-i așa? a zis Hugo supărat. Alice a luat o bucățică dintr-un castron cu chipsuri vegetale. Până în clipa aia, Hugo crezuse că era un bol cu pot-pourri. Mă întreb dacă astea sunt organice, a meditat Alice cu voce tare. —N-aș prea crede. —Grozav, a zis Alice luând încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
despre ce voia Laura să discute cu atâta disperare. Ar fi făcut bine să treacă odată la subiect. Nu-și dădea seama că unii oameni aveau de lucru, că se întâlneau cu redactorii de la reviste celebre? Amanda a luat o bucățică de sushi de pe tăvița din bambus împletit și s-a decis s-o impulsioneze. Era vital să pună lucrurile în mișcare. Laura, în calitate de mamă care stă acasă, evident că avea la dispoziție tot timpul din lume. Sincer vorbind, habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Clopotul, de la Biserica cimitirului „ Eternitatea ” , bătea cu dangăt rar... Era dangăt de moarte... Bătea atât de rar, parcă ar fi numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul, cu totul înfrunzit, avea culoarea firului de iarbă abia încolțit. O mierlă fluiera undeva în frunzar, atât de frumos și fermecător ca într-o lume de nepătruns... de neînțeles pentru noi oamenii. Clopotul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
5 septembrie. Se făcea, că, prin somn Iorgu s-a auzit chemat, din spatele ușii, încet abia șoptit... ”-Gogu... Go-guuu!” ”-Da, Fata... da!.. ”, i-a răspuns el în somn. ”-Mi-efoame, Gogu! ” ” -Bine, Fata, bine... Ce vrei să mănânci?!” -As vrea o bucățică de șunculiță... te rog!” Și, se trezi murmurând: ”șunculiță pentru Fata... trebuie să mă duc să-i cumpăr șunculiță!”. In aceeași dimineață a cumpărat șunculiță și a dat de poamnă primului om sărman care i-a ieșit în cale. ...Două
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea ei (probabil că pentru supraveghere) pentru că, odată aruncate, nimeni nu se mai sinchisea de noi. Ni se dădea așa-zisa hrană rece: o bucățică de pâine, o așchie de slănină sărată, un cubuleț de marmeladă și, dacă nu ai putut să-ți iei o sticlă cu apă, puteai să plesnești de sete că nimeni nu răspundea la bătăile din ușă decât cel mult cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]