4,786 matches
-
au concertat în prima jumătate a lunii decembrie în calitate de invitați ai Institutului Francez. Iar aceasta dat fiind faptul că Franța a deținut în anul trecut președinția Uniunii. Bach, Haendel, Telemann sunt autorii a căror lucrări au fost înscrise în programul bucureștean, program destinat a lumina valorile unei epoci ce a reprezentat - pe întreaga durată a secolului al XVII-lea, în prima jumătate a secolului următor - prima configurare a conștiinței pan-europene. Iar aceasta din Anglia și până în Sudul Italiei, la Neapole
Tineri muzicieni by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7715_a_9040]
-
din principalele noastre instituții de învățământ muzical. Au fost instruiți, pe partidele instrumentale ale ansamblului, de către tineri maeștri originari din țara noastră, muzicieni care ocupă actualmente poziții importante în câteva dintre marile colective simfonice europene. Dirijorul Cristian Mandeal, directorul Filarmonicii bucureștene, a condus repetițiile întregului ansamblu, a construit literalmente aparatul orchestral, a exercitat acea prețioasă muncă de formare, de educare a tinerilor muzicieni în spiritul muncii în ansamblu, a condus concertele susținute atât la Sinaia, în eleganta sală de spectacole a
Tineri muzicieni by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7715_a_9040]
-
care-i poartă pe aceiași bucureșteni spre mare. O problemă locală e transformată, așadar, prin forța de șoc a televiziunilor, într-un dezastru național. Dacă tot au ajuns în asemenea grad dependenți de munte și de mare, de ce nu fac bucureștenii presiuni asupra politicienilor să rezolve, în fine, chestiunea?! Răspunsul nu e prea complicat: din egoism și indiferență. O autostradă presupune o strategie la nivelul întregii țări, o abordare de ansablu a problemelor ridicate de dinamica economică și socială a întregului
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
dintre explicațiile faptului că un învățat de talia lui Scarlat Lambrino (1891-1964) - ca și eminentul latinist N.I. Herescu dealtfel - a ales exilul în Portugalia. S-a mai scris despre acest ilustru succesor al lui Vasile Pârvan la catedra de la Universitatea bucureșteană și la conducerea Muzeului Național de Antichități, dar restituirile personalității sale științifice sunt totuși abia la începuturile lor. Conducător al șantierului arheologic de la Histria și, ulterior, director al Școlii Române de la Roma, Scarlat Lambrino a împletit competența înaltă în studiul
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
care se înrudea așadar pe departe prin alianță, prin legătura fostului rege cu Zizi Lambrino. Au locuit, ce-i drept, în orașe diferite, dar apropiate: Carol al II-lea, în vremea domniei căruia Scarlat Lambrino fusese profesor titular la Universitatea bucureșteană, în stațiunea Estoril, la aproximativ 20 km de Lisabona, iar savantul chiar în capitala Portugaliei. Astăzi, memoria fostului rege al României nu este ocultată la Estoril, ci chiar dimpotrivă. Mergând la Centrul de turism al stațiunii, la întrebarea mea unde
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
lansarea cărții de povești Vrăjitoarea din vis, de Costin Bratu, apărută la Editura Didactică și Pedagogică. Albă ca Zăpada, lucrare muzicală în două acte scrisă de Cornel Trăilescu, care a și dirijat-o, a mai fost montată pe scena Operei bucureștene în urmă cu 22 de ani, de Doina Andronache, de astă dată baletul fiind pus în scenă de Francisc Valkay. Față de versiunea anterioară, cea datorată lui Francisc Valkay a renunțat la o serie de momente din primul act (dansul șarpelui
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
de Adriana Urmuzescu. Desigur, nu putem compara mere cu pere, adică versiunea contemporană a spectacolului Albă ca Zăpada, realizată de Angelin Preljocaj și prezentată de curând pe scena Teatrului Național București, cu cea clasică a lui Francisc Valkay de la Opera bucureșteană, pe aceasta din urmă putând-o aprecia numai în funcție de ceea ce și-a propus coregraful și de ceea ce a reușit să realizeze. Ceea ce diminuează valoarea acestei ultime versiuni sunt, în principal, greșelile de regie. Coregraful a renunțat la introducerea în povestea
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
vorbit în prealabil cu o parte din persoanele acestui grup și ei i-au trimis scrisoarea pe mail. Membrii grupului MISA au susținut că nu au intenția să denigreze, însă au spus că dacă nici în urma acestui material-avertisment situația ashramistului bucureștean nu se va ameliora, ei sunt gata să declare public tot ceea ce cunosc. Scrisoarea a fost publicată chiar în ziua în care a început tabăra organizată de secta porno la Costinești. Membrii MISA se plâng că minciuna a devenit adevărul
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
Căloiu Oana Casa Eliad din Capitală a fost reintrodusă în circuitul bucureștean, după ce timp de un an s-au efectuat lucrări de consolidare și reabilitare, informează Mediafax. Anunțul a fost făcut în cadrul unui eveniment de miercuri seară la care invitații au putut asculta confesiuni ale actorului Lucrările de consolidare și reabilitare a
Casa Eliad a reintrat în circuitul bucureștean by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/81862_a_83187]
-
a Comunității Evreiești, Teatrul Evreiesc de Stat, Casa Raională de Cultură și, din 1975, a devenit Casa de Cultură a Sectorului 3. Casa de Cultură Eliad este un monument istoric de categoria A - monument cu valoare națională. Reintroducerea în circuitul bucureștean a clădirii-monument istoric Casa Eliad are loc la circa 150 de ani de când boierul Athanasie Eliad a reconstruit această clădire în forma actuală, după marele incediu din 1847. Restaurarea clădirii, care are o suprafață de 1.100 metri pătrați, s-
Casa Eliad a reintrat în circuitul bucureștean by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/81862_a_83187]
-
zilele noastre. Am apreciat faptul că muzica engleză a primei jumătăți a secolului trecut - Serenada pentru corzi de Elgar și captivantele Variațiuni pentru orchestra op. 10 de Britten - a constituit momentul de greutate al programului Orchestrei de Cameră a Filarmonicii bucureștene. Personal aș fi preferat ca o atenție egală să fi fost acordată muzicii românești. Sperăm ca o asemenea ocazie să existe în viitor. Lucrări enesciene relativ modeste, de tinerețe, muzica de atmosferă impresionistă, cele două Intermezzi pentru corzi op. 12
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
Bucureștiului și de aceea s-a mirat să constate că spune uneori și bazaconii. Iată în TIME OUT, o publicație altfel simpatică de informații culturale unde, în nr. 28/2007, susține rubricuța "S-a întâmplat aici". Aici, adică la hotelul bucureștean "Continental" unde, prin 1960-1961, ar fi avut loc "un mic eveniment monden" al cărui erou ar fi fost actorul Ion Iancovescu. După cum povestește Adrian Majuru (o "povestire șaizecistă"), acesta ar fi invitat la București o companie teatrală franceză, ceea ce nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
creator venit din chiar zona în care s-a plămădit forma cea mai complexă a spectacolului, la Vasily Medvedev, dansator, pedagog și coregraf rus, din Sankt Petersburg, asistat de conaționalul său Stanislav Feco. Aceștia au reușit să imprime dansatorilor Operei bucureștene stilul epocii și să-i mențină la nivelul tehnic solicitat de acest balet. Atât soliștii, cât și ansamblul companiei au dansat mult, și-au testat vituozitatea în tehnica baletului academic, trecând un fel de test al nivelului lor tehnic, pe
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
curățându-l de încărcătura obositoare de pantomimă sau remodelând, eventual, unele pasaje coregrafice? Oricum însă, corec-ti-tudinea execuției tuturor dansurilor de ansamblu și a variațiilor soliștilor a fost remarcabilă. Prima concluzie care decurge din acest fapt este aceea că Baletul Operei bucureștene are foarte mare nevoie, pentru a se menține la un nivel tehnic corespunzător exigențelor unei mari companii de dans, de maeștri pedagogi de nivelul celor invitați pentru această repunere în scenă a baletului Corsarul. Dacă nu se va lua în
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
care mi-a fost dat să le fac. Textul respectiv, intitulat Tragica viață a jocheului Stewer, l-am avut sub ochi (de altfel, ca și mulți alți cercetători) de nenumărate ori. L-am văzut întotdeauna cînd am parcurs colecția cotidianului bucureștean "Politica", acela care îl publica în toamna anului 1926. Prima dată se întîmpla aceasta acum aproape trei decenii, în momentul în care, preocupat fiind de anchetele literare din presa interbelică, transcriam demersurile întreprinse în ziarul respectiv și, în paralel, urmăream
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
să fie și altcumva decît apare și secunda - ca sub pseudonimul cu care este semnat, Petru de Lozia, să se ascundă Petru Comarnescu. Publicarea prozei cu pricina se înscria negreșit în "strategia" urmată de cotidianul proaspăt întemeiat pentru cucerirea publicului bucureștean, "strategie" care, pe lîngă asigurarea unor colaboratori cu prestigiu 4, presupunea și inserarea unor scrieri pseudoliterare sau la granița literaturii, dar extrem de atractive pentru cititorii de rînd. Începînd cu primul număr, "Politica" găzduise astfel un pretins "jurnal de bord" al
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
11. Celor două obiective declarate în prefața Tragicei vieți... - primul de a împlini măcar în parte așteptările consumatorului de romane "în foileton" și ale amatorilor de sport, al doilea, de a se întrupa ca un roman realist, oglindind lumea hipodroamelor bucureștene, parte a lumii mai largi - trebuie să li se adauge un al treilea (fie că, fixat și el de la început, a fost trecut sub tăcere acolo ca fiind prea intim, fie că a fost adoptat pe parcurs), anume de a
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
de prozator. Dacă până în acest moment l-am fi putut lua în serios, felul în care el își certifică întâmplările nu ne mai lasă nici un dubiu. "O discuție, ceva mai lungă, am avut cu dna M., redactor la o editură bucureșteană. N-am apucat să vorbim despre text, nici acum n-am habar ce crede despre el. Când a auzit ce trufandale îmi circulă mie libere prin creier, cât era ea de doamnă, dna M. și-a făcut cruce. Cu stânga
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
Cronicar Ubicuitate Time Out e o revistă cu informații și recomandări pentru petrecerea timpului liber: spectacole, concerte, filme, expoziții, noutăți editoriale și discografice, cafenele, restaurante, cluburi... Adresate tineretului bucureștean "branșat", recomandările făcute de (mai mult sau mai puțin) avizați se vor amicale, vioi-simpatice, îmbietoare. Tonul e probabil impus de firma internațională, dar limbajul versiunii române, excesiv "globalizat", ajunge adesea un ghiveci snob, de prețioși ridicoli cu vocabular "de fițe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
în Parcul Carol, altfel în Parcul Ioanid." Implicit, altfel se iubește viața. Cișmigiul conduce detașat la sinucideri, pe cînd în Parcul Ioanid nu se omoară nimeni... Sau "Capșa știe tot, vede tot, hotărăște tot." Dar, în ciuda oracolelor lui intelectuale, administrația bucureșteană e de-a pururi neștiutoare de nimic: "De cele mai multe ori, iarna vine în București noaptea, și prin surprindere." Subscriem, doar că nu ne mai amuză. Săptămâna cărții, tradiție bucureșteană din anul '33 care, se-nțelege, n-a mai trăit mult
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
tot, vede tot, hotărăște tot." Dar, în ciuda oracolelor lui intelectuale, administrația bucureșteană e de-a pururi neștiutoare de nimic: "De cele mai multe ori, iarna vine în București noaptea, și prin surprindere." Subscriem, doar că nu ne mai amuză. Săptămâna cărții, tradiție bucureșteană din anul '33 care, se-nțelege, n-a mai trăit mult, face din scriitori, fără a-i obliga, ca mai încolo, la nici o concesie, vedete de stand. Minulescu își vinde propriile cărți, admonestîndu-i pe cititorii... la fața locului, niciodată cumpărători
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
mititei și cel de lupanar. Mi-a plăcut întrucîtva culoarea mahalalei politice, însă regizorul tinde să-i confere și un romantic, cînd nu e venal, aer de boemă cu iz de Șarpele roșu, pentru cei care cunosc vechiul fief actoricesc bucureștean. Poate că aici se inspiră mai mult din opera maestrului Dinu, care în romanele dumisale mai vechi strecura și aburi decadenți, estetizanți, cam capitaliști pe care-i risipea grabnic cu o sfîntă și sănătoasă de ideologie. Și care, iată, se
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
Adrian Lustig (n. 1953, București) absolvă cursurile Facultății de Automatică a Politehnicii din București, iar din 1989 este doctor în calculatoare electronice al Institutului Politehnic bucureștean. Formația sa tehnică se împacă bine nu doar cu vocația umanistă, ci și, după 1989, cu flerul omului de afaceri. Adrian Lustig debutează în presă în 1979, în revista Luceafărul, pentru ca trei ani mai târziu să-i apară primul volum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
națională, și nu cred că va putea fi Înlocuit, deoarece critica a pierdut teribil din prestanță & puterea de fascinație... Din generația lui, i-am mai cunoscut pe Strihan, Șelmaru, Tornea, Radu Popescu. Ultimul, scriind cronică des, cam la fiecare premieră bucureșteană. Acru. Cu carte, dar sec și uscat. Uneori, scăpa cîte-o intuiție surprinzătoare. Om de casă al lui Baranga, pe care-l tămîia indecent, În cronici. Și mai avea un obicei Îngrozitor : venea la premiere cu un pix În mînă, pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Ciulei (1972), a fost considerat de către un critic primul Tipătescu adevărat (greu de estimat cînd de nereali or fi fost ceilalți!...). La Teatrul Mic, În 1988, Tipătescu se relaxa... cîntînd la flaut. Peste doar unusprezece ani, și pe scena Naționalului bucureștean apare o muziciană - fata lui Pristanda, care cîntă la vioară (primește și un dolar de la Cațavencu, pe chestia asta!). Aici, bietul prefect este victima tuturor nebunilor, În frunte cu Zoe, căci doar deaia și recunoaște aceasta,”da, sunt nebună!”(drept care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]