7,603 matches
-
niște pachete de biscuiți, mai mult nu avea ce, o să vină și poimîine cînd o să primească un pui, i-a promis cineva că-i face rost de unul. Sau poate niște carne de porc. Mi-a adus un trening de bumbac, ca să nu Îngheț de frig În spital. Și niște cărți, să nu mă plictisesc. Cercetează pijamaua uzată pe care am primit-o la internare. Nu pot să o Întreb nimic despre ce se Întîmplă la Timișoara. Probabil că nici nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care pîlpîie o mînă de stele. Latră foarte mulți cîini, asta e clar. Îi pasez un sandvici lui Moise, care mă Întreabă dacă am aflat ceva. Întreabă șovăielnic, probabil că nu așteaptă un răspuns. Mă fudulesc cu treningul meu de bumbac. E roz-neon și are un imprimeu cauciucat, care spune cu litere albastru-neon, clare, fără Înflorituri, fără dubii: NEON. Pantalonii sînt gri și au În total vreo zece buzunare - sînt șase doar de la brîu pînă la genunchi. E o marfă rară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce-i accentuau mijlocul subțire. Iarna, purta costume ușoare, fine, de tweed, peste bluze viu colorate, cu eșarfe elegante, chiar mai mătăsoase decât cravatele lui Greg. Rochiile de vară erau confecționate din acel poliester ușor ca fulgul, cum ar fi bumbacul înălțat la ceruri. Tom își trecu degetele peste câteva dintre rochii și oftă. Își spuse că aceste superbe toalete nu reprezintă, desigur, decât colecția de calitatea a doua a lui Greg și a lui Judy. Cea de calitatea întâi bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pernă. Îl credeau mort. Apoi, el a deschis ochii. Sângele îi curgea abundent din buza zdrențuită, înroșindu-i cămașa. Era fără pălărie și fără cravată, cu cunoscuta sa haină albastră, sfâșiată, și având una din mâneci aproape smulsă. Ciorapii de bumbac cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în ziua precedentă mai era încă temut și adulat. Văzând că rănitul se chinuia să-și oprească sângele cu o mică pungă de piele, etui-ul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de mile pe oră, în linie dreaptă. Drumul e plicticos, monoton, dar mai rapid. În șase ore vom fi la San Francisco. Nu trecem prin nici o localitate. De o parte și de alta a autostrăzii, se înșiră continuu plantații de bumbac, alternate cu terenuri pustii, aride. Nu văd pe nimeni lucrând. Desigur, fiindcă duminecă. Pe cerul perfect senin (ploile, în California, vin, de obicei, când la noi e iarnă) soarele arde ciudat. "E o lumină neurastenică", zic, după care Dan se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
1871] 2290 Ușurința cu care-am trimis-o se poate compara numai cu tremurul inimei mele cu care aștept răspunsul. Amîndouă-s mari. Și la ce? Stoic și mândrii. {EminescuOpXVI 291} {EminescuOpXVI 292} {EminescuOpXVI 293} {EminescuOpXVI 294} {EminescuOpXVI 295} [ ION (IONIȚĂ) BUMBAC] [Viena, în [noiembrie] 1871] Domnule Președinte! Pentru că d-ta, aducând prin ținuta d-tale personală neparlamentarismul în dezbaterea comitetului prin o revenire asupra votului - pe care eu ca persoană o privesc ca o neconsecință; pentru că o neconsecință e necompatibilă cu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
din 1909 în comerțul cu cereale, pentru ca in 1938 la vârsta maturității depline (69 de ani ), să-l întâlnim acționar al firmei “Filsar”S.A.R., cu sediul în București,str. Verzișori 14, pentru producția de fire de vigogne și țesături de bumbac. Aronescu Samoil care în 1901 vindea cherestea în 1905 vinde și mașini agricole. Și exemplele pot continua. Din cele prezentate legat de negustorii evrei se evidențiază amploarea foarte mare a afacerilor unor comercianți că: Feslau Leibu, Kamerling Mendel și alți
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele făgărășene, pantaloni albi, strâmți, de bumbac, cămașa, tot de bumbac și fără guler, lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam să intru în vorbă cu nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele făgărășene, pantaloni albi, strâmți, de bumbac, cămașa, tot de bumbac și fără guler, lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam să intru în vorbă cu nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un aristocrat îmbrăcat țărănește, înalt, cum îl arata un tablou comandat de "unchiul George" la Cluj, unde bunicul se dusese să-și vadă fiul aflat la facultate, blond, cu o mustață stufoasă, îmbrăcat cu un cojocel înflorat peste cămașa de bumbac (era iarnă, probabil), cu cioareci și cizme, are o distincție de boier în redingotă. În copilăria mea, se vorbea despre el cu respect, ca despre un fost stâlp al satului, ce se bucurase de o mare autoritate. Mama îmi povestea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
său nas acvilin: "Nu compara, cumnate, școala din Lisa cu cele din București". Ideea că puteam răzbi singur nu-i convenea. Aceasta ar fi diminuat meritul său și, proporțional, recunoștința tatei. Într-o duminică după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu cămașă de bumbac și cu obiele curate în opinci, m-am supus ― e adevărat, fără nici o plăcere ― voinței tatei care m-a luat de mână, ducîndu-mă la "unchiul George" să mă examineze. Ne-a primit în verandă, așezat într-un fotoliu de răchită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
blasfemie putea atrage vreo nenorocire asupra casei noastre. După ce-și termina mătăniile, adormea mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să semene cu un vînător de bizoni, bineînțeles Însă nu și șapca de piele gen Buffalo Bill, numai lui Lastarria i-ar fi trecut prin minte să cumpere echipamentul complet de la New York; lui niciodată; el călărea semeț printre plantațiile de bumbac ale moșiei, cu pinteni de argint, vestonul de piele de căprioară și strunindu-l pe Jeu, calul preferat al lui Susan și ea Îl urmărea cu privirea cum se apropie sau se depărtează de conac, gîndindu-se, Dumnezeu știe de ce, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de aur, ușoare ca pana și aproape străvezii, lipite apoi peste nimburi, stele și sori în peisaje cu chiparoși și castele. În aceleași fabuloase vremi sclipirile din tapiserii se realizau tot cu fire de aur, împletite cu mătasea și cu bumbacul aduse din Colonii. Zulufii fecioarelor erau din șpan de aur și cornul de inorog avea cane lura din spire de sidef adevărat... Pentru povestirea de față mi-ar trebui și mie foarte, foarte mult aur. Mi-ar fi plăcut de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o autostradă interstatală? Nu pot să pricep de ce n-are încă prea mult succes. Mark asculta, cu gura deschisă. Karin închise ochii și savură o frumoasă mostră de inepție umană. —Trebuie să mă îmbrac în femeie-pionier. Am o rochie de bumbac lungă până la pământ! Și o bonetă tare frumoasă, cu un cioc mic. Tot tacâmul. Și trebuie să răspund la toate întrebările turiștilor de parcă aș fi de-acolo. Știi, ca și cum am fi acum o sută cincizeci de ani. V-ați mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o tachineze pe Sylvie, când avea s-o sune în acea seară. El coborî în hol și făcu cunoștință cu singura rudă apropiată a victimei. Era puțin trecută de treizeci de ani, îmbrăcată în pantaloni largi, cafenii, și bluză de bumbac roz, ceea ce Sylvie numea pașaport vestimentar universal. Costumul închis la culoare al lui Weber - ținuta lui obișnuită de călătorie - o zăpăci și o aduse în situația de a-și cere scuze din priviri înainte să apuce să-l salute. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vești de la ea. Mai ales azi. Îți spun eu: poate că existau lucruri în viața ei despre care pur și simplu n-aveam habar. Bonnie sosi direct de la slujba ei de la River Road Archway, purtând încă boneta și rochia de bumbac lungă până la glezne, de colonistă. Voia să se ducă la baie și să se schimbe în hainele obișnuite când Mark o opri. —Hei, de ce nu rămâi așa? Îmi place cum arăți așa. Arătă spre corsajul ei de pânză imprimată. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
opri în fața lor, cu geamurile deschise. Banchetele erau ticsite cu lucruri - cutii pline cu haine, mormane de vase, cărți, unelte, chiar și un buchet de flori din plastic. În spate zăcea o saltea gonflabilă, acoperită cu o pătură soioasă de bumbac. Un bărbat de șaptezeci de ani, cu trăsături pronunțate și fața stacojie, fără îndoială Winnebago, se aplecă peste scaunul din dreapta. —Probleme cu mașina? Oarecum, răspunse Mark. Aveți nevoie de ajutor? Am nevoie de ceva. Bărbatul Winnebago deschise ușa pasagerului. Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viață. Nu spusese aproape nimic în cele câteva minute pe care le petrecuseră efectiv unul cu celălalt. Și totuși știa ceva despre Mark, ceva după care el bâjbâia. O vedea, îmbrăcată în pantaloni verzi de stambă și cămașă albă de bumbac, urcând o scară de lemn. Scara era sprijinită de o casă albă din Cape Cod, de lângă ocean. Întindea mâna spre streașină. Ce știa despre ea? Absolut nimic. Nimic în afară de ceea ce cortexul lui prefrontal aduna de te miri unde și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
află un CD player portabil și căști de urechi. Lângă player, un mic teanc de discuri. Îl ia pe primul - Monteverdi. Ea alege tocmai acest moment ca să iasă prea repede din dormitor, încheindu-se în grabă la nasturii bluzei de bumbac albastru-cobalt. Îl vede umblând cu discul. A prins-o; sprâncenele ei se încruntă, cu un aer vinovat. —Vecerniile din 1610. Dar, pentru tine, 1595. El întinde discul spre ea, acuzator. —M-ai dus de nas. Nu! L-am cumpărat... după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de stropi de apă și sclipiri de soare, un văl strălucitor de voie bună. Am respirat adînc. Mi-am scos pantofii. Și șosetele. I-am lăsat în urma mea pe nisip și, îmbrăcat în pantalonii mei scurți și în cămașa de bumbac, am mers încetișor către apă. În momentul acela, în memoria mea, tot zgomotul a încetat pentru o clipă. Nici un copil țipînd sau urlînd, nici o mamă chemînd. Un moment solemn. Ca într-o prismă de liniște, am intrat în apă. Un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
e un miracol și orașul, orașul meu, mi-e aliat în noaptea asta. Mi-am făcut valiza. N-am făcut mare lucru și n-am avut nevoie de cine știe ce, în ultimele luni. Cîteva haine, scrobite și călcate, o cămașă de bumbac pe care n-am purtat-o de cinci ani. Cărțile albastre cu clopotul negru și auriu pe copertă, cărți de exerciții cu calcule. Și două greutăți cîndva roșii, acum complet decolorate. Mi-am închis valiza și mi-am plătit nota
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
plouase toată noaptea mărunt și monstruos, cerul mai părea încă un burete violaceu, îmbibat cu apă, eram ud leoarcă dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi devenise egal, iar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima. Ar fi vrut să plângă, să moară, să termine odată... „Ieși afară !...“, o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea calmă, cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o tonalitate vădit maghrebiană 14 cartierului, care o va păstra pînă în anii 1990. Apoi cîteva cafenele berbere au cedat locul unor restaurante africane. Negustorii de țesături au înlocuit treptat materialele cu fire aur și argint cu țesăturile tradiționale din bumbac și jacard ale Africii negre. Această concurență inter-africană se confruntă astăzi cu noi valuri de imigranți provenind din Asia și Europa de Est. Aceste mișcări de populație, plasate la scara istoriei, nu fac la urma urmei decît să continue neîncetata modelare a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]