2,586 matches
-
discipol al lui Freud, carte apărută în 1919, este el singur un program: Contribuție la psihologia revoluției: societatea fără tată. Autorul susține că o structură autoritară și patriarhală, care se recunoaște pînă și în partide socialiste, menține în funcțiune societatea burgheză. Dacă această structură, perpetuată în noi prin familie, nu se dezagregă, ne putem îndoi de șansele unei revoluții veritabile. Lucrarea este o pledoarie în favoarea consiliilor muncitorești, cu alte cuvinte a "sovietelor", care creează o nouă etică a fraților și surorilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
e teamă de explicațiile pe care vi le voi prezenta sprijinindu-mă pe această formulă vă vor decepționa. Ele lasă cu totul în urmă condițiile istorice și economice ale maselor. Ele neglijează apartenența acestora la o clasă socială, muncitorească sau burgheză, rurală sau citadină. Ele presupun observații care n-au fost niciodată întreprinse într-un mod riguros. Aceste slăbiciuni subminează tot ceea ce am descris pînă aici și voi spune mai departe. Atunci la ce bun să continuăm? La ce bun să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și al țarilor, în toate cele cu excepția faptului că puterea sa nu este de natură ereditară. El dizolvă progresiv toate legăturile de egalitate și le condamnă declarînd că "egalizarea în domeniul necesității și a vieții individuale este o absurditate mic burgheză". Înainte de toate, el restabilește autoritatea împotriva căreia se răzvrătiseră el și tovarășii lui. El preia locul lui Dumnezeu-tatăl și o întreagă ierarhie se dispune sub el. Fiecare își are propria funcție și nu se poate abate de la ea. Membrii din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
polemizeze cu el.”1 Din această rațiune tare se naște denunțul gândirii slabe, capabilă doar să colporteze sloganuri și să confecționeze adjective, în decorul indiferenței și indiferențierii. Pentru a fi un veritabil scandal, teologia are nevoie nu de proba dialecticii burgheze, ci de retorica ascetică a Crucii. Contrar aparențelor, răstignirea patimilor nu conduce la mortificarea inteligenței, care prin recursul la alegorie recâștigă unitatea pierdută a contemplației originare. Nutrită din Scripturi, teologia descoperă în istoria lumii articulațiile mistice ale unei imense parabole
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu direct de o confesiune. Spre deosebire de societățile arhaice din alte emisfere, interdicțiile care-i delimitează sfera nu fac din eros un subiect cu totul tabu pentru europeni. Chiar și atunci când este îngropat (precum soarta nebunului sau a criminalilor) în tăcerea burgheză, subiectul eros stârnește anxietăți și solicită confesiunea. Convingerea lui Michel Foucault este că nici o configurație etică nu poate elimina complet memoria secolelor lungi de cultură creștină în istoria bătrânului continent. Acestea au învestit statura civică a omului european cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
marxist. Dacă pentru Hegel răspunsul la scandalul violenței ținea de reconcilierea speculativă a tezei cu antiteza printr-o formulă de extracție gnostică 1, pentru Marx era evident că numai lupta de clasă reprezenta șansa ieșirii din contradicțiile inerente ale societății burgheze. Revoluționarii dintotdeauna și de pretutindeni vor atribui proletariatului (sau, după caz, minorităților) șansa de a pune capăt infinitului rău al existenței, actualizat în dialectica „stăpân” versus „sclav”. Orice grup de presiune are însă nevoie de consultarea oracolului cu ajutorul experților care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
limitat spiritualicește, prizonier al „codurilor de maniere”, ar Însemna o gravă abdicare de la Însăși etica scrisului. Imaginea despre receptor, conturată de Ilarie Voronca, va apărea, de aceea, oarecum schematizată, prin reducția la cîteva trăsături considerate tipice pentru conformismul și filistinismul burgheze, extrapolate la Întreaga masă a „publicului”. De aici, sfidarea, violențele de limbaj, care colorează deja primele articole-manifest ale poetului. Numai dacă ținem seama de o atare interpretare putem Înțelege extremismul atitudinii de respingere a receptării, dezinteresul afișat cu ostentație față de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a Însemnat la Voronca decît un scurt popas, cu urme În textele antipoetice tipărite În 75 H.P. Ceea ce rămîne din negația inițială este Însă, În continuare, fundamentalul refuz al tuturor limitelor impuse de „codul de maniere sau legi” al societății burgheze și al limbajelor corespondente ei. „Poemul” nu trebuie să le urmeze și respecte, fiind chemat să se exprime ca spațiu al libertății absolute a spiritului: o libertate În imaginar, turbulentă În raport cu ordinea stabilită, dar și compensatoare, În măsura În care promite refacerea, fie
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aparținînd unei arii mai „modeste” și mai prozaice a realului. Discursivitatea e Într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară Împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, În cîmpuri, CÎnd hohoteați lîngă grînele decapitate, Nu, n-am fost eu alături de voi cînd aruncați În furnalele lacome Lopeți pline cu zilele și nopțile fraților voștri În locul bulgărilor de cărbune. Nu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
limbajului cotidian, după cum nu este vorba nici de o veritabilă criză a reprezenării. Și totuși, prin volumul Flori de mucigai (1931) al lui Arghezi și prin numeroase poeme din ultimele volume ale lui Bacovia (Cu voi..., Comedii în fond, Stanțe burgheze) o asemenea direcție începe să se prefigureze 299. 4.2 „Cazul” Arghezitc "4.2 „Cazul” Arghezi" În ceea ce îl privește pe Tudor Arghezi, dacă analizăm punctele sale de vedere teoretice exprimate în articole ca „Literatura nouă” și „Cum se scrie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în ce măsură și prin care elemente ale creației sale aparține Bacovia categoriei mari a poeziei moderniste - o poezie a sugestiei și a transcendenței goale - și în ce măsură anticipează altceva. Un altceva ce își face simțită prezența mai ales în ultimul volum, Stanțe burgheze, și în cele șaizeci și patru de postume, câte apar în ediția Petroveanu. Poeziile din această ultimă etapă a creației bacoviene reprezintă, în mod cert, emanația unui eu indiferent, neutru, care nu face decât să înregistreze ceea ce vede și aude
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
frâu liber pasiunilor” (p. 51). Mult mai târziu, Weber consideră urmărirea sistematică a Îmbogățirii drept o componentă ascetică a eticii protestante. Traiectul ideatic prezentat de Hirschman se Încheie cu percepția contemporană a ambivalenței intereselor, Începând cu critica romantică a ordinii burgheze și continuând cu teoria marxistă a alienării care deopotrivă chestionează „inocența și blândețea” Înclinației de Înavuțire. Ideea că oamenii ce Își urmăresc interesele devin pentru totdeauna inofensivi a fost abandonată cu totul abia atunci când realitățile dezvoltării capitaliste au fost expuse
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
conducătoarea organizației de femei a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice îl respinsese ca termen liberal și reformist, preferându-l pe cel de emanciparexe "„emancipare". Această abordare s-a păstrat și în țările comuniste. Feminismul a fost tratat ca ideologiexe "„ideologie" burgheză, complet inutilă o dată ce comunismul per se conținea toate premisele necesare pentru a repara nedreptățile sociale, inclusiv pe cea de gen. În anii ’70, tot sub motivația că feminismul de tradiție anglo-saxonă este doar reformist și exprimă doar dorința de a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
spațiupublic"xe "„public" în locul celui privatxe "„privat" (vezi și Eisensteinxe "„Eisenstein,Zillah", 1987). Cele două sfere, cea publică și cea privată, au suferit o separație fără precedent. Interesant este că cel mai mult a decăzut condiția femeilor măritate din familiile burgheze. Ele au devenit persoane „neproductive”. Debuturile ideilor liberale le întâlnim în contextul teoriilor feministexe "„feminist" de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry", Condorcetxe "„Condorcet", Theodore von Hippelxe "„vonHippel", vezi Vogelxe "„Vogel,Ursula", 1995). 2.1.1. Prima
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
iluminismului continuă să contribuie la încarcerarea femeilor în funcțiile lor sexual-reproductive, negându-le statutul de subiecți politici. Mintea femeilor este, în astfel de perspective sexiste, subordonată corpuluixe "„corp". Spiritului femeiesc îi este refuzată libertatea. Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" numește femeile burgheze „păsări închise în colivie”, lipsite de orice capacitate de decizie, cu o limitare dramatică în privința folosirii capacității de raționare și, de accea, lipsite de virtute. Ea nu utilizează termenul „roluri de gen construite”, dar se opune ideii conservatoare potrivit căreia
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
între bărbat ca proprietar și femeie ca nonproprietară. Familiaxe "„familie" nu se naște din motive „naturale”, ci economice. Doar când condițiile de exploatare și subjugare ar dispărea, am putea vorbi de o familiexe "„familie" născută din dragoste și înțelegere. Femeile burgheze au chiar o condiție inferioară în raport cu femeile proletare, fiindcă ele sunt supuse și mai mult căsătoriilor de conveniență, devenind de fapt o formă de prostituțiexe "„prostituție" în favoarea unui singur bărbat. O astfel de femeie se vinde o dată, unui singur bărbat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
au propriul salariu și își permit egalitatea cu soțul. În astfel de familii, fundamentele materiale ale dominației bărbatului (proprietatea privată) încetează să existe, Engelsxe "„Engels,Friedrich" afirmând explicit că familiile proletare sunt egalitare în relațiile între soți. În familiile monogame burgheze, bărbatul conduce în virtutea puterii sale economice (dreptul de proprietate), stabilind față de soție o relație analoagă cu cea dintre burghez și proletar. Prin urmare, exploatarea femeilor se va sfârși doar o dată cu dispariția proprietății private. Emanciparea față de bărbați este condiționată de: a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de proporții, solidaritatea între genuri era firească în fața unui inamic comun. Așa cum am relevat mai sus, politica sovietică față de familiexe "„familie" și reproducerexe "„reproducere" a fost relativ contradictorie. Conform doctrinei marxiste, o vreme, familiaxe "„familie" a fost tratată ca instituție burgheză și, chiar dacă nu a fost descurajată, a lăsat mult loc uniunii libere și divorțurilor neîngrădite, ca și libertății reproducerii. Consecințele au fost însă grave. Au crescut exponențial poligamiaxe "„poligamie", adulterul, neglijarea și abandonarea copiilor, creșterea numărului de copii vagabonzi și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
un romantic acestea sînt niște noțiuni prea conformiste. Gr. Alexandrescu nu se sfiește Însă să se gîndească În ceasul slab al așteptării la o fericire bazată pe tihnă, la „un drum fără primejdii”... Apariția umbrei iubite pune capăt acestor gînduri burgheze. Momentul sacru a trecut. Poemul nu merge mai departe, imaginația s-a epuizat În „presimțirea” obiectului erotic. Depărtarea a fost (pentru poezie) fecundă, apropierea interzice confesiunea. Ca și În poemele de meditație istorică, numai distanța dă consistență reveriei. Numai străbătînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiul său, un tânăr ca de douăzeci și opt de ani, cu fața foarte prelungă, însă de stil paralelipipedic, manierat, degajat la gesturi și la inteligență, nu mai puțin o speță de tont superior care afecta bruschețea tinerilor de origine țărănească sau burgheză. Se recomandă Hangerliu. Saferian închise ochii molatic, spre a-și consulta memoria, care îi spuse că această familie, în parte scăpătată și cu multe vechi relații, în sânul căreia prin căsătorii intraseră și armeni, se ilustra în surdină prin participarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oriunde. Ce te leagă pe tine de Romînia? Mergi unde îți convine. Am să aranjez totul și vin să te iau. Eu nu pot să aștept, vreau să trăiesc repede, violent, cât sunt încă tânără. Ce-mi pasă de prejudecățile burgheze? Sunt liberă, sunt bogată. De aș fi și săracă, sunt capabilă să-mi câștig singură existența. Cu un om ca tine, străbat pămîntul..." Scrisoarea continua astfel, consumând două coli de corespondență, plus o foaie, în total nouă pagini. Ioanide distinse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de aceea socotesc necesar să explic pentru orice eventualitate £Acest detestabil jurnal scoate legitime exclamații de oroare din partea lui Ioanide, care nu ne dau deplină satisfacție morală, întrucît Ioanide însuși, cu toate intențiile lui, este încă un om de mentalitate burgheză. Am crezut totuși că, în scopul de a înțelege timpul ți greșelile eroilor, trebuia să supun studiului jurnalul așa cum a fost scris.¤ Am reintrodus în textul cap. XVI, după ediția l (l953) - marcîn-du-le între paranteze drepte și cu litere cursive
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și unirea ei cu Germania, spre a rezolva astfel un conflict secular, și veți vedea că se vor găsi aderenți. Noile stări de lucruri au apărut din această orientare a maselor către tot ce este insolit și incomod, în pofida conformismelor burgheze (pe care personal le detest, fiind într-asta în mod surprinzător în consonanță cu tata). Dar să reiau șirul ideii. Am spus că nu sunt bine încredințat a fi cu desăvârșire fixat asupra modului geografic de a mă realiza în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dinainte informații asupra meniului. - Mă Dinule, telefona el lui Gaittany, voi ce-aveți de mîncare? Vin la voi la masă. Totuși mesele la rude Hangerliu nu le găsea suculente, pe prințesa Hangerliu o denunța ca avară, restrânsă culinar. Prefera prânzurile burgheze și chiar populare, fiind acceptat cu plăcere prin lipsa lui de mofturi și prin prestigiul numelui. Intra pe la recepții, unde devasta pur și simplu bufetul, fiind mereu cu gura plină și cu buzunarele umflate de alimente luate pentru acasă. Pândea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ieșea din minister, când frecvența vizitatorilor scădea. Pe Pomponescu nu-l interesau vizitatorii din anticameră, oricât de importanți, ci familiarii permanenți, aceia care nu pot să denunțe legăturile. Ar fi vrut să aibă "rude" așa cum avea Gaittany, iar în sferă burgheză, Conțescu. În sentimentul lui pentru Ioana intra mult din această apetiție. Oricât de nelegală ar fi fost relația cu Indolenta, în lumea Hangerliu-Gaittany-Farfara ea conta ca un început de afinitate. Toată lumea ar fi știut-o, și Pomponescu, ca și Ioana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]