1,270 matches
-
cânta din toate puterile: Odihnește Doamne pe răposatul robul tău regent Miron Cristea, așezându-l pe el în loc cu verdeață..." Pe Buzdugan, părinte, pe Buzdugan, că el e cel care a murit. Bine. Să ne rugăm pentru sănătatea regentului nostru Buzdugan, cinstindu-l întru mulți ani! Nu, părinte, ai greșit, Miron Cristea să trăiască! Mda? Ia nu mai încurcați voi slujba că e un Te Deum oficial... Pomenește-i Doamne în împărăția ta și pe Buzdugan și pe Miron Cristea făcându
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rugăm pentru sănătatea regentului nostru Buzdugan, cinstindu-l întru mulți ani! Nu, părinte, ai greșit, Miron Cristea să trăiască! Mda? Ia nu mai încurcați voi slujba că e un Te Deum oficial... Pomenește-i Doamne în împărăția ta și pe Buzdugan și pe Miron Cristea făcându-le lor veșnica pomenire și să le cântăm din tot sufletul și din tot cugetul nostru Mulți ani trăiască! Acuma ce mai vreți? I-am îngropat și i-am blagoslovit pe gratis , gata, că în
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se mai încape pe sine în sine, când pleacă și crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a așternut pat în sânge, leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ANTILUMEA de Adrian Buzdugan Probabil că nu sar fi întâmplat nimic, dacă taicăsău nu i-ar fi adus din milă la aniversarea celor cinci ani de copilărie nefericită un robot furat... Peste numai trei zile, jucăria costisitoare a fost restituită magazinului păgubit, iar tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
să te trăsnească! Tot nu-ți ajunge? Iar mi-ai venit plocon? CODÂRLIC (plângăreț): Măi omule, a zis mai-marele nostru, Săcăluș, că-mi taie coada și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
venit plocon? CODÂRLIC (plângăreț): Măi omule, a zis mai-marele nostru, Săcăluș, că-mi taie coada și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ: Așa mai merge. Hai, spune! CODÂRLIC: Zice Întunecimea Sa Săcăluș așa: dintre noi doi, cine-a zvârli buzduganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ: Așa mai merge. Hai, spune! CODÂRLIC: Zice Întunecimea Sa Săcăluș așa: dintre noi doi, cine-a zvârli buzduganul ista mai tare și mai sus, acela să aibă și burduful cu bani. DĂNILĂ: Bun cap are Săcălușul tău, nimic de zis! Om face-o și pe asta, da' mai mult de hatârul tău, că altfel...Ia zvârle-l tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de zis! Om face-o și pe asta, da' mai mult de hatârul tău, că altfel...Ia zvârle-l tu întâi, măi drace, să te mai văd o dată de ce ești în stare. CODÂRLIC: Ia privește și te miară... (face cu buzduganul mișcările unui aruncător de ciocan, îl aruncă undeva spre culise. Efect ascendent de rachetă) Acu' așteaptă pân-a cădea înapoi. Da' să știi c-o să mai treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu buzduganul mișcările unui aruncător de ciocan, îl aruncă undeva spre culise. Efect ascendent de rachetă) Acu' așteaptă pân-a cădea înapoi. Da' să știi c-o să mai treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zvârli eu, nu te-ngriji, da' mergi de-l scoate din fundul pământului; că doar și tu l-ai avut aici, afară. CODÂRLIC: Îndată-l scot și-l aduc. (iese. Sunet ridicol, de dop sos de la o sticlă. Revine cu buzduganul) Poftește! Și-acu' gata, zvârle-l, că nici eu n-am timp de prăpădit. DĂNILĂ: Aha, vorba asta de la mine ai învățat-o. Te grăbești, hai? Mai îngăduie oleacă, tartorule, că nu te trag plozii de coadă. Stai așa până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
având, dacă nu-i cu supărare? DĂNILĂ: Așteaptă tu pân-or răsări stelele și-or începe să râdă luceferii la ele. Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și Luna. CODÂRLIC: Ei, ș-apoi ce are Luna cu buzduganul? DĂNILĂ: Mai nimic. Numai ține minte ce-ți spun: când a răsări Luna, poți să te ștergi pe bot de buzdugan. CODÂRLIC: Cum așa, că tot nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, fii fără grijă. Ia spune, uitatu-te-ai vreodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și Luna. CODÂRLIC: Ei, ș-apoi ce are Luna cu buzduganul? DĂNILĂ: Mai nimic. Numai ține minte ce-ți spun: când a răsări Luna, poți să te ștergi pe bot de buzdugan. CODÂRLIC: Cum așa, că tot nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, fii fără grijă. Ia spune, uitatu-te-ai vreodată în sus când e lună plină? CODÂRLIC: Uitat. DĂNILĂ: Și-ai văzut în Lună niște pete? CODÂRLIC: Văzut. DĂNILĂ: Și știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
potcovit caii, că pe-acolo nu se află asemenea marfă. Mi-au trimis vorbă, și-n fiecare seară îmi tot fac semn cu mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru, Belzebut cel Bătrân, și nu-l putem da nici pe toată lumea. Cât mai mișcă coadă de drac în baltă, el trebuie să se afle de-a dreapta Măriei Sale Săcăluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru, Belzebut cel Bătrân, și nu-l putem da nici pe toată lumea. Cât mai mișcă coadă de drac în baltă, el trebuie să se afle de-a dreapta Măriei Sale Săcăluș. Să nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
da nici pe toată lumea. Cât mai mișcă coadă de drac în baltă, el trebuie să se afle de-a dreapta Măriei Sale Săcăluș. Să nu cumva să mai întinzi mâna spre dânsul! Auzi ce-l taie capul: în Lună... (pleacă repede cu buzduganul) DĂNILĂ: Bre, bre, se vede treaba că nu-s chiar așa de prost pe cât mă luaseră alții înainte; glagorie aveam, da' nu știam ce să fac cu dânsa. De-acu' las' pe mine! Și dacă i-a da prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sultanul apărea înconjurat de un fast extraordinar, vorbea puțin și în cele mai multe cazuri, chiar deloc. O singură mișcare din cap sau un cuvânt de-al lui era considerat drept o favoare extraordinară. De la sultan, Duca iese cu sceptrul aurit, cu buzduganul bătut cu nestemate, care servea nu numai ca baston de mareșal, ci în mâna voievodului avea și o altă întrebuințare: ,,un boier putea fi bătut, dar numai de buzduganul domnesc. I se dă o masă de către marele vizir, apoi în fața
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o favoare extraordinară. De la sultan, Duca iese cu sceptrul aurit, cu buzduganul bătut cu nestemate, care servea nu numai ca baston de mareșal, ci în mâna voievodului avea și o altă întrebuințare: ,,un boier putea fi bătut, dar numai de buzduganul domnesc. I se dă o masă de către marele vizir, apoi în fața lui se face plata ienicerilor”<footnote Ibidem, p. 297 footnote>. Ca voievod al Moldovei, Duca Vodă avea două tuiuri (cozi de cal). În calitatea de hatman al Ucrainei, demnitate
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
președinte al României și Ceaușescu depusese jurământul de șef suprem al statului. Văzuse poza color într-o revistă și se gândise că poate dă lovitura. Într-o săptămână a pictat tabloul cu Ceaușescu depunând jurământul, cu tricolorul pe piept și buzduganul în mână. Cei de la Uniune nici nu s-au uitat la el. Mai aveau încă două duzini de astfel de tablouri, cinci semnate de mari maeștri. Trei vestiți sculptori anunțaseră și ei că au aproape gata busturile președintelui cu buzduganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
buzduganul în mână. Cei de la Uniune nici nu s-au uitat la el. Mai aveau încă două duzini de astfel de tablouri, cinci semnate de mari maeștri. Trei vestiți sculptori anunțaseră și ei că au aproape gata busturile președintelui cu buzduganul puterii în mână. Nu era nici Burtăncurencu să-l ajute, că el mai cunoștea pe unul pe altul la minister, la învățământ și până la urmă aranja să-i cumpere cineva tabloul. Maestrul era însă la pușcărie Mai are și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai bine, își promite actrița, ți-am promis că-ți povestesc și-o să-ți povestesc, doamna Neli. Ziceai de Vichi, mare lucru, tâmpita aia de nevastă a lui, aisbergul ăla, a venit acasă seara, târziu, când să se culce, găsește buzduganul sub pernă, a ieșit un scandal monstru, el, mucalit tot timpul, aștepta să facă ea mutarea, păi, uite așa, cu Juan și chiloțeii mei, i-a plecat cea de-a doua nevastă. Divorțul s-a pronunțat rapid, m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atârna spânzurată de limbă În cuiul din grindă. Apoi, sufletul ei bun și credința În care crescuse Îi spunea că așa este bine să faci, să ai grijă de aproapele tău, să-l ajuți la nevoie. Așa spune și părintele Buzdugan la slujbă: Să vă aveți unii cu alții ca frații! Și apoi, vorba lu’ Vasile al ei: Marie, cât să mai trăiască omul? Avem peste șaizeci de ani, hai să trăim cât om mai avea cu folos și cu bunătate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
niciodată acasă de la muncă, să vorbească de sentimente și lucruri fine cu nevasta. Să îi povestească ce zi grea a avut și să întrebe ce mai face zmeul cel mic. El are un obicei bărbătesc, bine stabilit, aruncă doar cu buzduganul în poartă, cu o oră înainte, să știe aia, de-acasă, ca să pună masa și să-și facă un duș. Și unde mai pui, că zmeul nici nu are nevoie de cal. Ce cal dom’le, în epoca zmeilor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]