15,206 matches
-
așeze. Își tot cerceta hainele umede pînă cînd doamna Bailey i-a pus o mînă și a Îndesat-o Într-un jeț, zicîndu-i „madam“! Pe Floare, minunea revederii lui Gheorghe o vrăjea la fel de tare ca hora Învăpăiată a Frumoaselor pe cîmpiile de SÎnziene, iar seara aceea scînteietoare o amețea aproape la fel ca măreția oceanului. De aceea nici nu fu În stare să scoată vreo vorbă. Soții regăsiți au luat trenul spre Chicago a doua zi, petrecuți la gară de cei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de obligația Încartiruirii militarilor. Ba mai mult, tinerele cupluri, care aveau ori așteptau un copil fără să fi trecut pe dinaintea altarului, scăpau de pedeapsă dacă luau calea Răsăritului. Era mare nevoie de oameni, dintre cei destoinici mai cu seamă, pe cîmpiile fertile de la est de Oradea, Înainte de toate, În ținutul Sătmarului. Regiunea fusese supusă la devas tări vreme de vreun secol și jumătate. Răzmerițele, hăr țu ielile locale, războaiele se dezlănțuiseră curînd după instituirea Pașalîcului de Buda. Rămas În vest și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
supraviețuit unor capcane ingenioase, mai multor atentate și trădări, unei epidemii de ciumă, iar În 1711, generalul trupelor sale, Sándor Károlyi, abandonînd onoarea militară pentru a-și arunca În joc abilitățile de politician, a pus capăt războiului, depunînd armele pe cîmpia Moftinului, la est de Carei, și semnînd cu Habsburgii Pacea de la Sătmar. Împăratul a recunoscut meritele generalului În Încetarea rebeliunii, i-a acordat rangul de conte, dăruindu-i totodată domeniul regal din Ardud și imensele moșii ale lui Rákóczi. Norocoasă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîtă vreme la ei e altfel decît la restul lumii... Se lăsau greu, de parcă tema ar fi fost rușinoasă, ezitau, retractau cele spuse inițial, se refu giau În clișee. Abia după ce le-am descris felul meu de a rătăci pe cîmpii onirice, au prins a da drumul mărturiilor. Se molipseau unul de la altul, se Încurajau fără cuvinte, ideea timidă a celui dintîi o prelua al doilea și o ducea mai de parte. Așa am ajuns să aflu că, În visele lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui. Tocmai de aceea oamenii Își duraseră poteci de scîndură prin mijlocul trotuarelor ca să se știe deasupra nămolului, iar sub soarele aprig, deasupra pulberii. Cărările astea de lemn, precum și ulițele erau drepte, trase cu ața, o Însușire Îngăduită pesemne de cîmpia netedă ca tabla mesei. Ieșind din sat În lunca Crasnei, simțeai că privirea nu se mai sprijină pe nimic, nici un obstacol s-o odihnească o clipă. Nu vedeai la propriu pînă În Ungaria, dar nimic nu oprea un ochi mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Unii le spuneau „cici“, alții „pișcari“ fiindcă ciupeau rău mîna pescarului prin glanda lor electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr, o așezare săracă În fructe. CÎțiva pomițari, adică duzi, și aceia răsăriți din Întîmplare, nu pentru că i-ar fi sădit cineva, se chinuiau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o sinceră enervare. MÎnie care-i făcu Într-o bună zi pe tovarăși să ordone Încercuirea satului cu trupe. Soldații legitimau și percheziționau pe toată lumea care ieșea și mai ales pe cei ce Încercau să intre. Securitatea a Întins peste cîmpie Încă o horă, un al doilea cerc mai larg, fiindcă, pesemne, unul singur se vădise a avea ascunse fisuri. Veneau locuitori de prin satele apropiate, pregătiți cu ploștile cu pălincă pentru soldați, dar li se spunea că, de s-ar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rînduite pe funii de cînepă, nu puteai să te apuci de o Îndeletnicire ca asta. Producția de țigări În România Mare era monopol de stat și numai Regiei Tutunului aveai voie să-i vinzi foile. Vechiul Regat trimisese În părțile CÎmpiei Sătmarului un agent fiscal, pe unul, Trușcă. Oamenii Îi spuneau „finanț“. Venea de percepea toate taxele. Cultivatorul de tutun nu avea dreptul să păstreze foi decît pentru pipa lui. Dar codrenii, cu satele 2lor pierdute În pădurile Silvaniei, ori moroșenii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu avea dreptul să păstreze foi decît pentru pipa lui. Dar codrenii, cu satele 2lor pierdute În pădurile Silvaniei, ori moroșenii de prin munți unde să meargă ei să-și cumpere tabac și cu ce? Se iveau prin satele de la cîmpie și se Înțelegeau cu oamenii să le vîndă cîte o păpușă de foi În schimbul fructelor ori al oalelor de lut. Avea și Gyuri printre codreni prieteni vechi și de neuitat din cătănie și din război, așa că le-a pus deoparte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Papini, în prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut în 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă întins la umbra unui ficus în câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini trimițând simultan la atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic al „ceasului amiezii”, ceasul acediei, al demonului „meridian”. Aici, la umbra copacului care, trebuie să reamintim, este de aceeași specie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ți voi arăta misterele (mysteria) lui Dumnezeu” - I, 8). Însoțit de înger, Baruh urcă până la primul cer, „unde se află un fluviu pe care nimeni nu-l poate trece”. Intrarea se face printr-o poartă imensă (panmegethe). În interior, o câmpie (pedion) populată de oameni cu chipuri monstruoase: „fețe de bou, coarne de cerb, picioare de capră, coapse de oaie” (II, 3). Consternat, profetul întreabă cine sunt personajele, iar îngerul Phamael (poate Phanuel?) răspunde: „Cei care au construit turnul luptei împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prima. Distanța dintre ceruri se mărește la fiecare etapă a urcușului. Dacă între pământ și primul cer ea era de „treizeci de zile”, acum, între primul și al doilea cer, e de „șaizeci de zile”, așadar dublă. și iarăși o câmpie plină de oameni: de data aceasta, cu înfățișare (theoria) canină și picioare de cerb. Monștrii cu pricina sunt „proiectanții” turnului Babel, cei care au conceput și apoi au îndemnat oamenii, bărbați și femei laolaltă, să se înhame la o muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lor în dobitoace. Al treilea cer, de mijloc, „ascunde” tainele cele mai grozave. Chiar Baruh, ațâțat la maximum de cele văzute până aici, exclamă către înger: „și acum, rogu-te, arată-mi toate lucrurile!” După trecerea porții, era a treia câmpie, unde stătea încolăcit un șarpe de dimensiuni enorme (drakon). Aflăm că șarpele cu pricina este Hadesul, că înghite trupurile tuturor morților păcătoși și, în același timp, menține, sorbind la răstimpuri apa mării, echilibrul hidrologic al pământului. În pasajul despre Hades
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răsare soarele”. Așadar Hadesul și Soarele sunt contrariile absolute care conviețuiesc în centrul universului (al treilea cer, kosmos-ul din Baruh III fiind alcătuit din pământ plus cinci ceruri suprapuse). După viziunea „nocturnă” urmează viziunea „diurnă”, după șarpele uriaș încolăcit pe câmpia Hadesului, pasărea Phoenix însoțind cvadriga solară. Într-adevăr, Soarele - sub chipul unui bărbat cu o coroană de flăcări pe cap- călătorește prin cerul al treilea, de la răsărit spre apus, într-o cvadrigă trasă de patruzeci de îngeri. Înaintea cvadrigii, acoperind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al treilea cer se termină cu imaginea lunii, sub chipul unei femei. Luna este văzută ca descendenta femeii din Paradis, aliata îngerului Samael (plantatorul viței-de-vie), așadar complicea diavolului și instrumentul prin care răul s-a strecurat în firea omenească. În mijlocul câmpiei din al patrulea cer Baruh contemplă un lac populat de numeroase specii de păsări cu totul diferite de cele pământești, nu atât prin natură, cât prin dimensiuni incredibile (berzele, de pildă, sunt de mărimea boilor). Aici se află sălașul sufletelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mecanici. Până la urmă, a apărut și impiegatul cu felinarul verde gata să dea plecarea trenului... Am găsit și momentul când să urcăm... Mergeam de două zile... Peisajul din jur se schimba mereu, arătându-ne că am ajuns În zonă de câmpie. Când soarele se afla spre chindie, a Început să ne lumineze din față, semn că ne Îndreptam spre apus. ― Ce facem, Costache? Coborâm la prima stație sau?... ― Să așteptăm. Deocamdată se pare că suntem pe calea cea bună... A treia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spuneați că aici trăiește o vrăjitoare ?, încearcă Dora să afle răspuns la întrebarea la care o incitase chiar Teodora, una în plus peste cele multe pe care le avea. Este unul din motive. Cunosc toate plantele grădinii, pădurii, luncii și câmpiei, știu ce principii folositoare sau distructive conțin, din ce și cum se prepară mâncăruri sau leacuri, pomezi sau otrăvuri. Ca să putem supraviețui în locul sinistru unde am fost deportată împreună cu Minodora, care avea numai opt ani, a trebuit să mă împrietenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în câteva zile va trece un camion cu un "nacialnic" care ne va instrui despre obligațiile noastre de muncă. După ce am privit împrejurimile de pe dâmbul cu mesteceni am pornit în explorarea lor. Apele unui pârâu se pierdeau spre capătul unei câmpii cu pământ negru ce părea mănos, dar era năpădită de buruieni, rugi de mur și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am privit împrejurimile de pe dâmbul cu mesteceni am pornit în explorarea lor. Apele unui pârâu se pierdeau spre capătul unei câmpii cu pământ negru ce părea mănos, dar era năpădită de buruieni, rugi de mur și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste o zonă mlăștinoasă. Când ne-am apropiat, din smârcuri s-au ridicat în zbor, speriate, păsări de apă. În ochiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prepară diverse "remedii" din plante, pentru ce sunt folositoare și cum se utilizează. Camionul cu "nacialnicul" a trecut la vreo săptămână de la venirea noastră și ne-a lăsat instrucțiuni precise despre ce aveam de făcut : de desțelenit până la căderea iernii câmpia enormă care părea mănoasă și era însorită. În afară de ordinul de muncă am mai primit și un săculeț cu semințe negre, mărunte, prismatice : semințe de varză pe care trebuia să o cultive "celula" noastră pentru alți deținuți. Urgențele: un acoperiș de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
numele lor. Și atunci când Vasili a pus într-o seară întrebări despre frați și despre tată, a fost prima dată când bunica, Ana, și nu mama, l-a certat. Ne-am apucat, fără răgaz și cu mult "entuziasm", să desțelenim câmpia care se întindea până la iazuri, largă de vreo jumătate de kilometru și al cărei capăt abia se zărea. Aveam un târnăcop și trei cazmale deci femeile tinere ne-am apucat de munca pământului. S-a dovedit mult mai greu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
puternică astfel pe toate le cuprinse. Însă își făcu visul lui. Și ținu la el. Așa fug eu peste câmp, îmi iau zborul. Și fuge cu mine el blondul dulce, însă inteligent și hotărât, sensibil, înțelegător și puternic. Fug peste câmpii. Floricele pe câmpii. Și e totuși inocent ceea ce facem, cum ne simțim. Și iubirea noastră are un nume tandrețe, gingășie și iubire. · Când vine noaptea și cad stelele în ploi fierbinți de înghețate ce-s, eu încerc să o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
toate le cuprinse. Însă își făcu visul lui. Și ținu la el. Așa fug eu peste câmp, îmi iau zborul. Și fuge cu mine el blondul dulce, însă inteligent și hotărât, sensibil, înțelegător și puternic. Fug peste câmpii. Floricele pe câmpii. Și e totuși inocent ceea ce facem, cum ne simțim. Și iubirea noastră are un nume tandrețe, gingășie și iubire. · Când vine noaptea și cad stelele în ploi fierbinți de înghețate ce-s, eu încerc să o văd primitoare, calmă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
minunată; un câmp înverzit cu multe, multe flori frumoase și cu o lumină tulburătoare. Atât de mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea câmpie printre flori. Simțindu-mă ușoară ca un fulg am alergat până am ajuns la o răspântie de drumuri. Nu știam pe care drum s-o iau: pe cel din dreapta, sau pe cel din stânga. În momentul acela, am auzit o voce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o voce, asemenea celei din visul mamei, le spunea să se întoarcă de unde au plecat fie că au copii de crescut, fie că au de terminat niște lucruri începute, fie că pur și simplu nu le-a venit rândul. Acea câmpie minunată, din visul mamei, îndreptățea teoria după care în timpul somnului, sufletul omului se detașează de corp și colindă. De aceea nici nu este recomandat să trezești pe cineva brusc, mai 17 ales când doarme profund pentru a nu se produce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]