5,695 matches
-
personajelor lui Homer, care ne face să-i simțim apropiați, să-i înțelegem. Și trebuie să spunem că vechii evrei, așa cum apar ei în comentariile lui Petru Creția la cărțile din Vechiul Testament traduse de el (Iov, Ecleziastul, Ruth, Iona, Cîntarea Cîntărilor), sînt tot atît de puțini ,,exotici" ca grecii din epopeea homerică. Contribuțiile filozofice întregesc portretul cărturarului umanist care a fost Petru Creția.
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
heliadescă, limitele implacabile, în perspectiva istoriei interne a literaturii, pe care limbajul poetic de factură pașoptistă le presupune. Să urmărim, bunăoară, un text alcătuit La moartea lui Cîrlova: "Tu ai urît o țară unde puțini ascultă/ Sau unde-a ta cîntare cu ei nu însoțești;/ Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă/ Sorbind în armonia a cetelor cerești,/ Unde, ostaș, d-aicea acol-ai și grăbit". Fragmentul selectat conține două motive cu o frecvență semnificativă în lirica romantică: 1. motivul neînțelegerii
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
nu-i pot scoate trupul cald din rochii. Oh, Lolo s-ar iubi, blînd, și-ntr-o nară Și în cealaltă, mai ales spre seară. Oh, Lolo s-ar iubi, crud, și-n ureche, Spre a-mi simți-n timpan cîntarea veche. Oh, Lolo s-ar iubi și între ele, Acele moi și albe dulci mamele. Oh, Lolo s-ar iubi, roz și sub coate, Lipindu-și braț de antebraț cît poate. Oh, Lolo s-ar iubi-n clei și la
Lolo sau nesfîrșitele posibilități ale iubirii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16316_a_17641]
-
e tot, copii! I see you soon, with another cartoon!" O.R.F.U. Cine privește-n ochiul de fereastră Lipit cu sîngele-nchegat al amintirii? Nimeni. Doar, în calorifere, mai bolborosesc Satirii, Înlănțuiți pe veci de Tehnică. Măiastră De-ar fi Cîntarea mea, stăpînă-a firii, Lor, zeilor Mecanici, nu are cum să le poruncească. Cine privește? Cine să stea să mai privească?! Acum. Cînd totul e înregistrat, iar Musafirii S-au reîntors în cuibul lor de bălegar. Oh, întrebați-mă tot mai
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
în țara cu granițe netrasate a unui prezent pritocit în eprubetele visului. Și spune pe nume tuturor trecătorilor. 6 Nu văzuse niciodată atâta complicitate. Erezi și voiajori de pripas, încrezători în virtuți ascunse și jurăminte de sărăcie, se întreceau în cântări și în rugăciuni, supunându-se extazului. Ca negrii dansând în ritm de Gospel în Ajunul Crăciunului. Faceți ce vreți, spuneau, și ei făceau doar posibilul. Ca și cum ar fi scris o epistolă pe întuneric. Și literele luminau ca licuricii pe marginea
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
ta să-mi redai poemul îți place sau nu aceasta - poezia e cea mai importantă proprietate privată din câte pot exista conținând de-a valma biografia lui Dumnezeu și microscopicul CV al autorului și ample pasaje din Testamente spre exemplu Cântarea cântărilor Cântarul cântarelor... Prin urmare te rog iar și iar: (în)toarce-mi poemul la care țin atât de mult la care... Chiar acum dă-mi-l! dă-mi-l!! dă-mi-l!!!... Ah cât de gentil ce echitabil și
Rugămintea de a mi se returna poemul by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3262_a_4587]
-
să-mi redai poemul îți place sau nu aceasta - poezia e cea mai importantă proprietate privată din câte pot exista conținând de-a valma biografia lui Dumnezeu și microscopicul CV al autorului și ample pasaje din Testamente spre exemplu Cântarea cântărilor Cântarul cântarelor... Prin urmare te rog iar și iar: (în)toarce-mi poemul la care țin atât de mult la care... Chiar acum dă-mi-l! dă-mi-l!! dă-mi-l!!!... Ah cât de gentil ce echitabil și de
Rugămintea de a mi se returna poemul by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3262_a_4587]
-
instinctiv în ceea ce-ți comandă să venerezi ori să disprețuiești? Și cum să-ți mai poți dori altceva decât ceea ce ți se comandă să dorești? În plus, după ce ani de zile ai fost dopat, la diverse festivaluri culturale gen "Cântarea României" sau "Cenaclul Flacăra", cu retorica și propagandă proletcultista, realist socialistă, naționalistă și protocronista cum să mai poți gusta că opera de artă un ponei roz cu zvastica? Și cum să nu-l consideri o batjocora la adresa artei tradiționale și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
vom afla că și acolo reprezentanții noștri se țin de scrijelit bănci. Absența culturii se manifestă și în comportament. Ce să mai vorbesc despre semidocții îngâmfați, mulți dintre ei cântăreți ai epocii de aur, care cred că prin stridențe gen Cântarea României sau cenaclul Flacăra fac un serviciu patriei; se cuvine să-i convingem pe străini și să le dovedim că asemenea indivizi sunt o specie pe cale de dispariție.
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
boală și de marginalizarea profesională, dar încă însuflețit de ambiții de tot felul. După 1948, este nemulțumit de cariera literară, deși - spirit autoscopic - se știa mereu în impas, în aporie și-n lipsă de creativitate. Publică volume de poezie partinic-encomiastică: Cântarea României (1951), Laude (1953 - distins cu Premiul de Stat cl. II), Laude și alte poeme (1959), Declarația patetică (1960), beneficiind de cronici ponderat-laudative, dar figurând întotdeauna în enumerări pozitive, printre poeții ,pe linie". în decembrie 1949 apare la Cluj Almanahul
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
conjuncturi pe alocuri. Dar, simetric, e de notat și faptul că Dumitru Micu nu se plasează la antipodul a aceea ce credea în 1965 în privința unor valorizări: are tăria de a afirma în 2004 că marile poeme epice 1907 și Cântare omului nu sunt complet perimate, au porțiuni de rezistență estetică în timp, gheara leului se vede impregnată și în lutul frământat cu prea multă pleavă sau cu evidente impurități ideologice. Dumitru Micu scoate extrem de interesante observații critice din comparațiile și
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
după decesul acesteia, autopsia a stabilit că era, de fapt, mult mai tânără. * Tom Thumb a devenit una din celebritățile secolului. Barnum l-a descoperit pe Charles S. Stratton când acesta avea 5 ani, o înălțime de 63 cm și cântarea 7 kg. Barnum a realizat un adevărat eveniment de relații publice din căsătoria "generalului" Tom Thumb (Tom Degețelul) cu o pitica. După o serie de turnee triumfătoare prin SUA, în cadrul cărora Tom Degețelul și-a încântat auditoriul cu o serie
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
părăsite de divinitate: un neam întreg înalță "străină rugăciune" "spre Dumnezeul rece-al morții". E fiorul unei profunde pătimiri sau cumplite ispășiri. Speranța există, totuși. Transcendența nu e goală. Eliberarea Ardealului e echivalată cu mântuirea. Codrul înfiorat, pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să mângâie jalea nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii?" Un nou Mesia este așteptat, ca în Clăcașii, să fie "izbăvitor durerilor străbune" și
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
au avut ocazia. Așa se face că azi lipsesc specialiști în multe domenii. Comunismul a distrus cultura. Mai întâi a promovat realismul socialist, apoi a vrut să reducă toate artele la rolul de trompetă propagandistică pentru conducător și partid. Spectacolele "Cântarea României", cenaclul "Flacăra" au avut un rol nefast, contribuind decisiv la degradarea climatului moral și spiritual. "Cântăreții epocii de aur" au o responsabilitate enormă, căci au fost "brațul propagandistic" al regimului. Plagiatul a fost tolerat și încurajat. }ara era izolată
Argumente pentru condamnarea comunismului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10654_a_11979]
-
Pavel Șușară Cînd nu era pus direct, ca înainte de 1990, sub copertina încăpătoare și confortabilă a Cîntării României, Salonul de artă, fie el național sau municipal, se așeza singur, în virtutea nenumăratelor reflexe condiționate, în descendența aceluiași ,,grandios festival", așa cum s-a întîmplat în primii șase-șapte ani de după 1990. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă de
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
în expresia de mai sus. În fața lui, noi, cei care punem pe hârtie rândurile, stăm în poziția de drepți și-i prezentăm onorul. O dată cu această precizare, ne exprimăm iarăși regretul pentru faptul că aceeași culturnici nu au militat pentru permanentizarea Cântării României, manifestare („culturală”, nu glumă!), demnă de cel puțin un Nobel, daca nu mai multe, având în vedere generoasă adunătura de creatori. Cântarea României, ce vremuri! Unii se pare însă că au uitat-o, alții, nu! Generația mai tânără nici macar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
O dată cu această precizare, ne exprimăm iarăși regretul pentru faptul că aceeași culturnici nu au militat pentru permanentizarea Cântării României, manifestare („culturală”, nu glumă!), demnă de cel puțin un Nobel, daca nu mai multe, având în vedere generoasă adunătura de creatori. Cântarea României, ce vremuri! Unii se pare însă că au uitat-o, alții, nu! Generația mai tânără nici macar nu-i știe gustul! Din acest motiv, pentru toți, vă propunem un exercitiu, desigur, la nivel mental. În consecință, imaginați-vă o actuala
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vremuri! Unii se pare însă că au uitat-o, alții, nu! Generația mai tânără nici macar nu-i știe gustul! Din acest motiv, pentru toți, vă propunem un exercitiu, desigur, la nivel mental. În consecință, imaginați-vă o actuala finală a Cântării României pe marele stadion (la vremurile de atunci, 23 August), unde, la tribuna oficială, musai, ,,conducătorul iubit”, guvernul, iar pe gazon, în fața lor, creatorul recitând: ,,Cât despre sex (sexul lui Ion de la gară), ce să mai vorbim?!/ Și-l arată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de durere și revoltă, nu fără speranța că aliații vor câștiga războiul și că soarta noastră se va schimba. Lirismul predominant erotic din volumul Vulcanul iubirii e acum unul patriotic-patetic, amintind întrucâtva din avântul și ardoarea lui Alecu Russo din Cântarea României. Romantismul de altădată, care nu dispare cu totul, boemul, admiratorul neobosit al frumuseții feminine, trăind uneori la limita sărăciei, mânca pe datorie la birt, bucurându-se însă de libertate, ni se dezvăluie acum ca un luptător tocmai pentru acest
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
și să le cânte femeilor din casă, dacă vrea, și care se miră cum de se fac atâtea imnuri zeilor și eroilor, și numai unui zeu atât de important ca Eros, nu, și să i se facă și lui o cântare. Lui, de care depind toate pe pământ... Toți se arată de acord. Socrate însuși susține propunerea, el care știe că nu știe nimic, dar care măcar se pricepe în dragoste și în arta iubirii. Și dialogul începe. Aristodem, povestind, mai
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
la conducerea Televiziunii ,naționale" cu Paul Everac, ,cel care, întreaga viață, adunînd resturi din pubele comuniste a rostit subiecte dragi aparatului, pentru case de cultură și teatre, simțindu-se obligat să imortalizeze clasa muncitoare într-o veșnică pomenire din repertoriul Cântării României". Verva lui Corneliu Buzinschi îi cuprinde în aceeași acoladă pe vechilii noi-vechi ai conducerii conservatoare, aidoma acelor picturi de pe pereții unor biserici vechi care înfățișează iadul precum o limbă de balaur pe care se înghesuie felurite spețe de damnați
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
ești? , m-a întrebat olarul râvnindu-mi lutul bun de tors pe roată. Eu sunt amarului amarul din care noaptea cucuta se adapă. Mi-e inima rudenie de ceapă, bulb de otrăvuri groaznic de amare. Eu lebedei, din ultima-i cântare, îngân doar începutul sfâșietor de alb când se adună din spuma răsăritului de lună ce-și curge către timp amarul. Dă-mi inima, continuă olarul. Nu-i vremea încă; Omul din Grădină mi-a hărăzit paharul spre dubla sete a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mi inima, continuă olarul. Nu-i vremea încă; Omul din Grădină mi-a hărăzit paharul spre dubla sete a durerii, sărutul prea amar ce reciproc se bea cu buze de lumină Înaintea Invierii. ... și a plecat olarul spre roata din cântarea mea. ZBORUL CHENOTIC Al cui e gândul , încercătorul vrea ca să mi-l prindă? Străini de mine bobii, vrăjmașului morar de ce îi număr? De ce când crucea o duceai pe umăr, nu-ngăduit-ai lemnul să-și aprindă în loc de brațe pentru cuie, două aripi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poemul de mare suflu, Surâsul Hiroșimei, de Eugen Jebeleanu. Ba, înainte incă și de cele mai multe poezii de suflu modern, înnoitor, ale lui A. E. Baconsky, precum si de cele două poeme de o deosebită rezonanță a ultimului stadiu al realismului socialist: Cântare Omului și 1907, de T. Arghezi. Poezia lui Nicolae Labiș avea embrionul care a dobândit carne și oase, s-a închegat, în poezia generației șaizeci, în poezia celor de o vârstă cu el. Labiș e un reper. Antologia Poezia Românească
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
2005, confirmat ,prompt" de Academia Română, cel mai înalt for al științei și culturii românești, care nu-l înregistrează pe inexistentul Gellianu Gr. în Dicționarul general al literaturii române, așa cum procedează în cazul altor opere cu paternitate controversată, ca, de exemplu: Cîntarea României de N. Bălcescu și Al. Russo, operă inclusă în Dicționarul recent apărut. 1 N. Iorga, Istoria literaturii contemporane, I, Crearea formei, 1934, p. 112. 2 E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. I, 1940, p. 439-440. 3 G. Călinescu, Istoria literaturii
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]