1,366 matches
-
acestora ar putea fi portretul lui Blackbeard din Istoria lui Johnson 8. Dacă portretul său fizic pare comun oricărui marinar trecut prin furtuni și aventuri lângă catarg: Piciorul stâng îi fusese retezat din șold, iar la subsouara stângă avea o cârjă pe care o mânuia cu nemaivăzută îndemânare, țopăind de colo, colo, întocmai ca o pasăre. Era foarte înalt și bine făcut și avea o față lată, de parcă ar fi fost o bucată de jambon, un chip palid, care nu atrăgea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Grecia, Iugoslavia, Bulgaria și România. „În capitala Suediei s-au strâns patriarhi, mitropoliți, arhiepiscopi, episcopi și superintendenți, profesori și alți învățători și oameni cu tragere de inimă pentru Biserica din Răsărit și Apus, de la Irlanda până la îndepărtata Japonie. Mitre și cârje de vlădici răsăriteni, cruci și decorații engleze, fast deosebit al amfitrionilor suedezi, modestie și sărăcie din Răsăritul martirizat de păgânătate [...]. Toți oamenii aceștia cu înalte situații sociale acasă sau cu neșterse merite științifice în domeniul teologiei, s-au întrunit în numele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
un substitut al falusului țăranului din pictura lui Millet. Freud (1976: 650) descrie "substituirea" ca un mecanism oniric prin care imaginile deranjante dobândesc o formă inofensivă; proeminența anatomică a cotului unește astfel erotismul cu moartea, lucru confirmat și de prezenta cârjei, simbol dalian al morții și renașterii. Meditație la o harpă devine, așadar, o evocare poetică a "complexului Oedip", o reflecție pe tema incestului și a morții, după cum pare să sugereze nu numai figurația simbolică discutată, ci și titlul tabloului. În
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
stânca din partea stângă reprezintă bărbatul și pare să fie dominantă datorită mărimii, totuși piatra reprezentând femeia este cea agresivă aici: o excrescență a ei se proiectează în afară, ca și cum ar vrea să stabilească un contact fizic cu cealaltă rocă. O cârjă lungă împunge femeia în brațul stâng, furca ei amestecându-se cu mâneca acesteia, de parcă ar sprijini-o într-o rugăciune. În 1933-1934 Dalí a ilustrat Les Chants de Maldoror de Lautréamont (una din cărțile cele mai prețuite de suprarealiști, violentă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un sens mai general, se pronunță o condamnare a tuturor războaielor. Dalí precizează că tabloul evidențiază propria sa tragedie: "Un băiețel cu aripi de înger, așezat în colțul din stânga jos, își acoperă ochii ca să nu vadă tunul-sex sprijinit de o cârjă, din care sare un cal cu ochii scoși, picioarele lui din față amestecându-se cu brațele unei Victorii înaripate, care se termină într-un picior gigantic, topit, ce se transformă, la rândul lui, într-un sân moale, ieșind din tun
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
necazuri când a venit în clasă la voi. - Îți voi povesti. Chiar îmi face plăcere să-ți vorbesc despre ea. E o fată si jumătate. Când a venit ,tocmai suferise un accident de circulație. Se deplasa greu, cu ajutorul unor cârje. Totul se schimbase în viața ei: nu mai putea alerga, nu se mai putea juca, copiii o jigneau, era singură și nefericită. A intrat în clasă, șchiopătând, cu privirea în pământ. Doamna a așezat-o în bancă lângă mine. Când
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
țesutul covorașelor, i se spune popular „în drugi”. Părțile componente ale acestui tip de război sunt „lăturașii” (drugii laterali), „chingile” (sulurile) de legătură ale acestora, „varga” de la sulul de jos, „ițul”, susținut de două furci fixate în lăturași, „rostarul” și „cârjele” (gânjurile) de susținere a rostarului. Aproape exclusiv astăzi se folosește războiul orizontal (stative), schimbându-se sulurile, spețele, uneori ițele și călcătorul (în legătură cu ițele, care sunt două sau patru). Pentru acoperitorile de pat (pichere, cuverturi) și pentru ștergare mai groase se
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
leziuni valvulare endocardice. D-rul Vineș nu a asistat la autopsie, din această cauză nu știa că la acest examen a fost înlăturată posibilitatera endocarditei, pe care o menține în continuare. Se descriu și cârteva plăci ateromatoase, neulcerate, dar la nivelul cârjei aortei nu aveau nici o legătură cu aortita luetică, absentă în acest caz. în sfârșit, după o bine chibzuită analiză autorul trage următoarele concluzii: „S-a zis că Eminescu a devenit alienat în urma unei maladii sifilitice ce l-ar fi izbit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Nemțeanu, Enric Furtună, Mihail Sevastos ș.a., iar printre autorii de proză se află și G. Topîrceanu (Vagabondul ș.a.). Mihail Sadoveanu e inclus în sumar cu un scurt text dramatic parodic, Un mic incident. Câteva însemnări despre lumea teatrului dă Anicuța Cârje. Traducerile sunt semnate de A. Steuerman-Rodion (fragmente din Torquemada de Victor Hugo și din Romeo și Julieta de Shakespeare), Mihai Codreanu (Martira de Jean Richepin) ș.a. În paginile publicației sunt recenzate „Viața românească”, „Flacăra”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Luceafărul” ș.a.
TEATRUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290111_a_291440]
-
prinț să-și îndeplinească destinul. Într-una din ieșirile sale, pe poarta de est, Siddhărtha a văzut un bătrân neputincios, fără dinți, chel, încovoiat de vârstă, tușind foarte rău și care abia mai putea să meargă sprijinindu-se într-o cârjă. Întrebat cine este acel om, vizitiul îi răspunde: „Omul acesta este un bătrân și toți vom ajunge ca el dacă vom trăi atât”. După șase zile, la o nouă ieșire, de data aceasta pe poarta de sud, prințul întâlnește un
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ca să iasă la număr, să aducă mâncarea și pentru el. Și-am mâncat noi mâncarea lui... Și ne-a pârât un ungur, unu’ Bandi, un nenorocit. Ne-a chemat În capul celularului și, cum erau mulți șontorogi din ăștia, erau cârjele acolo, bastoane din ăstea cu capete de plumb. Băi, și m-a bătut de mi-a făcut niște contuzii cât dovlecii așa, de luni de zile am tras de ele... De bătut ne-a bătut Manea, un nenorocit, un țigan
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tăi copii și nume!“ Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie Mișcând coama-i de codri ca leul în mânie Și-n hohot lung răspunde: „Balcane-a ta trufie Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie, Nevoie ai de-o cârje ruina-ți s-o supoarte Căci ai ajuns, sărmane, acum la prag de moarte. Ai fost odinioară gigant prin înălțime, Amar prin fanatizmu-ți, puternic prin cruzime. Ai revărsat pe lume și groază și rușine Și te-ai scăldat în sânge
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pân’ ce ai dat [pept] cu mine: De-atunci au trecut secoli!... Plăpânda omenire S-a deșteptat, și numai tu stai în adormire. Ademenit de visuri nebune și trufașe Făr-a pătrunde norii care te țin în fașe, Orb uriaș cu cârjă, tu genele-ți ridică Și vezi l-a tale poale cât umbra ți-e de mică, anul 1877 361 Ești șters din cartea lumii, tu, care din vechime Stai rezemat în somnu-ți de-o putredă mărime. Și vrei să ții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
i-a răspuns mătușa, care e cu doi ani mai mare decît mama. Iar mama, privind parcă dincolo de ea, i-ar fi zis: „Tu, mie tare rău mi-ar părea!...” *Moș Alecu Raiului stă în drum, lîngă poarta sa, cu cîrja în mînă, singur. Mă zărește la ieșirea din ogradă, dar nu-i sigur că sînt eu: „Domnu’ Călin?” Mă recunoaște de-a binelea abia cînd mă apropii la trei pași de el. Se întoarce greu spre stînga, cu fața în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obicei, de la geamul camerei sale trecerea oamenilor pe drum. Știu foarte puține lucruri despre el. Mi-amintesc că avea o figură de „om vechi”, parcă scoasă dintr-un tablou de Băeșu: purta pălărie cu boruri largi, mustață bogată, albă, și cîrjă. Mergea cel puțin o dată pe zi La Vale, dar nu se oprea pe la noi, iar cînd noi mergeam la mătușa Aneta, trecînd pe lîngă casa lui, nu ne opream la el. Îl salutam, însă fără dorința de a sta de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Fălticeni, s-a dus, Întradevăr, la P.F. Patriarh, care a aprobat ca Vasile Orac să fie hirotonisit diacon. Ca elev la școala de cântăreți din Iași, a pregătit 6 colegi să devină preoți. Dascăl apoi, purta la biserică totdeauna cârja episcopală, sau a mitropolitului. Curând, tata s-a stins din viață. L-au condus la cimitir și au slujit șase preoți. În sicriu, nu-l mai interesa nici un titlu, dar mărturia Prea Fericitului Teoctist că a cântat cu Vasile Orac
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a umbrei/ visam/ din fiere și din moarte din boală și din pulbere/ să nasc deplin poemul.” * „Dumnezeu nu poate fi Înțeles decât personal”, spunea Kafka. „Fiecare Își are propria viață și propriul Dumnezeu. Preoți și ritualuri nu sunt decât cârje pentru viața infirmă a sufletului.” Nici un pact de complicitate cu „Stăpânul lumii”, Într-adevăr, ci sfidarea sa, ca și a mărului său interzis. Exodul din Paradisul vieții fără de moarte și fără de viață n-ar fi fost posibil, nici descoperirea-asumarea sinelui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a readus cu viteza fulgerului În lumea dispărută, când respectivul produs era de super-lux. Din acea lume venea și infirmiera binevoitoare care credea că: «nici nu trebuie să fie, pentru că imediat se fură, cu sulul». Bolnavii care se târau, În cârje, În cărucioare, cu mâinile pe pereți, și nu meritau hârtie igienică, erau În schimb scutiți de grija spălatului zilnic, pentru că nu aveau unde s-o facă, decât În chiuveta de metal din cămăruța closetului. Totuși o femeie tânără a ieșit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
destin Știind de toți și toate, să-mi fiu necunoscut. Pe vârsta mea în urmă, cu gândul când alerg Mă pierd în limpezimea de apă și de cer, Și-abia-mi aduc aminte că m-am deprins să merg Ținându-mă de cârja bătrânului Homer. Tot bunul orb, devreme , să văd m-a învățat, Spre zeii lui pe boltă, privirea să-mi ridic, Mă cățăram spre ceruri, pe brațu-i ridicat Și-mi măsuram statura cu degetul lui mic. „Era prea mare și prea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ceruse și lui George Manu, înainte de a muri: să semneze desolidarizarea de Mișcarea Legionară, pentru ai acorda asistenta medicală în infirmeria penitenciarului. Același răspuns de refuz, îl face să înnebunească pe directorul de scenă a infernului de la Aiud. Urmează în cârje locotenentul erou Aurel State, care a rămas în viață fiindcă „o aripă de înger” l-a ajutat, când (scăpat din mâna inchizitorilor pentru o clipă) se aruncase în gol de pe acoperișul închisorii Uranus. Tabloul reeducării impuse prin atâtea silnicii barbare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de umilință, gândindu-se la suferința comună. Declarațiile făcute la Aiud au fost amărăciunea vieții lui și cu această amărăciune a coborât în mormânt. Eliberat din închisoare în vara anului 1964, s-a întors o epavă acasă. Cocoșat, umblând în cârje și plângând de durere la fiecare pas. Din falnicul bărbat de odinioară nu mai rămăsese decât o stafie. Înconjurat de dragostea familiei, a putut să se întremeze atât cât să-și trăiască zilele ce le mai avea. Supraviețuirea lui, după ce
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de îndată ce m-am trezit, pentru că nu mă supărau ochii. Cerul era întunecat și norii groși nu lăsau să se strecoare printre ei nici o rază de soare, înăbușindu-l cu totul. Era rece afară. Crengile golașe ale copacilor arătau ca niște cârje ce voiau parcă să sprijine bolta cerească. Sunetul înghețat al apei răsuna ca un ecou. Mirosea a zăpadă. — N-o să ningă azi, îmi spuse Colonelul. Aceștia nu sunt nori de ninsoare. Am deschis fereastra și am mai privit o dată cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din ianuarie-martie 1967, odată cu închiderea tipografiei. O serie nouă, un ziar de 8-12 pagini, începe cu numărul din aprilie-decembrie 1967 (ulterior apariție trimestrială). Redactori sunt acum Vasile Posteucă, Nicolae Petra și Nicolae Novac; pentru scurt timp, în redacție intră Ion Cârja în locul lui N. Petra; apoi V. Posteucă și N. Novac redactează revista până în 1972, când ea trece sub conducerea unui comitet având ca director pe V. Posteucă. După moartea acestuia, John Halmaghi, devenit redactor, readuce D. din 1975, la formatul
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
este firesc, scriitorilor români de pe continentul american, fără a fi excluși însă cei din zona europeană. Poeții frecvent prezenți sunt N. Petra, V. Posteucă, N. Novac, I. Iancu Păltinișeanu, Vasile Gherasim, Dorina Ienciu, Doina Oșteanu, Sergiu Grossu, Zahu Pană, I. Cârja, Matei Sberga, Leonida Lututovici ș.a. Sporadic, publică versuri Ștefan Baciu și Vintilă Horia. D. prezintă, de asemenea, mari grupaje de poezii scrise în închisorile comuniste, multe nesemnate. Paginile de proză sunt semnate de Mira Simian, Toader Ionaș, John Halmaghi, Mardarie
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
interval de timp. Populația rurală se află tot într-o postură de inferioritate față de urban și în utilizarea unor dispozitive medicale: în rural, 81,8% din populația anchetată declară că nu folosește nici un dispozitiv medical (de genul ochelarilor, protezelor, bastonului, cârjei etc.), în timp ce, în urban, ponderea celor care nu folosesc nici un dispozitiv medical ajutător este de 72,5%. Consultarea medicilor de specialitate în rural, în ultimele 12 luni de la desfășurarea anchetei, se prezenta astfel: nu au beneficiat de nici o consultație 85
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]