1,691 matches
-
că el a fost comandantul gărzii palatului domnesc în acea noapte, apoi cine-s eu înaintea lui, biet sergent"? Mama le-a făcut mâncare după puterea și priceperea ei: mămăliguță și o tigaie cu friptură de porc cu chiște și cârnaț. Iar tata într-o fugă a adus rachiu și vin și i-a cinstit. Și căpitanul Ionescu mi-a dat mie un ban de argint, va fi fost de 2 lei. Și după aceia la nu știu câtă vreme, tot iarna și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
La cafeneaua hermeneutică", reeditată somptuos de "Nemira", găsești un număr de portrete auctoriale, însă de nu-s nici robotice, nici satirice, eu, creango-rabelaisian pe undeva, neavându-le decât cu "satira menipee", care iaște lucrătură de mixare, impurificare, dozare, cu umplerea cârnaților mult asemănându-se. Dacă ai fi antrenorul "echipei naționale a scriitorilor" care ar trebui să joace cu "restul lumii", ce scriitori români ai băga în teren? Care ar fi criteriile de selecție? Moralitatea? Talentul?... Tot e moda listelor, în felul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oficială nu se îngrijea de starea igienică?](Ibidem.) La 26 ianuarie/8 februarie fusei înștiințată că infirmii noștri vor fi trimiși în Moldova, în schimb cu cei germani de acolo. Le-am strâns, de la noi și de la amici, ouă, brânză, cârnați și ceva parale, căci Crucea Roșie nu le dădea decât puțină slănină și pâine, iar germanii, un ceai seara. Bieții oameni erau foarte emoționați, gândindu-se la tristul efect ce erau să facă acasă infirmi cum erau, dar se bucurau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a prins o ploaie teribilă pe muchia Tărâței și a trebuit să ne adăpostim în această cabană. Îmi aduc aminte că acolo am găsit puse într-un loc uscat câteva pachete de țigări Carpați, iar pe o sfoară chiar niște cârnați puși la uscat, pentru un eventual călător rătăcit care poposește în acest loc. Din păcate cabana a ars până la temelie după câțiva ani și chiar am ajuns în acel loc când încă mai fumegau ruinele cabanei. De altfel la coborâre
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
cu țuică și cu vin, sănii cu zurgălăi, plugușor cu buhai, luminițe pe la toate ferestrele și pe toate străzile, sate-târguri de Crăciun apărute peste noapte în toate orășelele, cu multe prăvălioare împodobite și luminate festiv, unde miroase a vin fiert, cârnați și cozonaci. În anii copilăriei mele, iarna, în ajun de sărbători, mergeam și eu cu steaua și împreună cu alți câțiva copii de vârsta mea, cântam colinde pe la casele prietenilor, cunoscuților, ba chiar a necunoscuților și primeam mere și covrigi. Frigul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Meditații la creativitate................................. 12. Let it be .................................................... 13. Mirel............................................ 14. Scafandrul..................................... 15. Primele cuvinte....................................... 16. Șăfu.......................................................... 17. În Dumbravă........................................ 18. Leonard Cohen.......................................... 19. Metaviață.................................................... 20. Dincoace de linia lui 41.................................... 21. La lemne................................................. 22. Miruna..................................................... 23. Un roman pășunist........................................ 24. Cârnați........................................................................ 25. Albastru de Bucșoiu.......................................... 26. Bucătăria......................................................... 27. Adică orice corp e făcut din silabe................................... Motto: În deșert trăiesc cei ai esuf-ului, ființe negative care bântuie locurile singuratice, golite de orice prezență umană. Mai ales noaptea este propice sosirii lor, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poți s-o extinzi. Împrumut, da’ nu pot să rambursez. Să vând casa? Tata are pensie 1.600.000. Și vine, îți bate-n poartă, gaz, lumină, toate hangaralele astea. Mai plătesc și la Sanepid 800.000, parcă aș face cârnați, nu coșciuge. Câștigăm doar cât să ne scoatem existența. Mă mai duc și io la cârciumă, mai beau o zeamă pe-acolo. Îmi place zeama, cui dracu’ nu-i place? Arată-mi unu’! Și unu’ bolnav! Fac ăia la cârciumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dacă nu cumva le e simpatică pentru că se văd pe ei înșiși. Și ei ar fi vrut să-și asume cu aceeași nonșalanță impostura. Sau ceva de genul ăsta. Chiar nu pot să vă explic mai bine de-atât. 24. Cârnați Presupoziția mea e asta. Că în București majoritatea celor care trăiesc sunt întreținuți de rudele din provincie. Să trăiești în București e mai mult o formă de izmeneală, un lux pe care îl suportă provincialii care trebuie să-ți trimită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spun așa. Am și io limitele mele. Prima problemă a fost cu pachetul. Pentru că nu era orice fel de pachet. Era un pachet de mâncare. Tăiaseră ai mei porcul, îl tranșaseră și-mi trimiseseră și mie ceva carne și niscai cârnați usturoiați. Foarte mișto cârnați. O nebunie. Superbi. Niște cârnați superbi, auzi ce-am spus! Cu cimbru. A doua problemă a fost cu trenul. Pentru că ningea și trenul a avut întârziere. Și uite cum întârziau cârnații și ceafa mea împănată undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
io limitele mele. Prima problemă a fost cu pachetul. Pentru că nu era orice fel de pachet. Era un pachet de mâncare. Tăiaseră ai mei porcul, îl tranșaseră și-mi trimiseseră și mie ceva carne și niscai cârnați usturoiați. Foarte mișto cârnați. O nebunie. Superbi. Niște cârnați superbi, auzi ce-am spus! Cu cimbru. A doua problemă a fost cu trenul. Pentru că ningea și trenul a avut întârziere. Și uite cum întârziau cârnații și ceafa mea împănată undeva pe traseu. Ceafa porcului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a fost cu pachetul. Pentru că nu era orice fel de pachet. Era un pachet de mâncare. Tăiaseră ai mei porcul, îl tranșaseră și-mi trimiseseră și mie ceva carne și niscai cârnați usturoiați. Foarte mișto cârnați. O nebunie. Superbi. Niște cârnați superbi, auzi ce-am spus! Cu cimbru. A doua problemă a fost cu trenul. Pentru că ningea și trenul a avut întârziere. Și uite cum întârziau cârnații și ceafa mea împănată undeva pe traseu. Ceafa porcului, nu a mea. Numai prostii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mie ceva carne și niscai cârnați usturoiați. Foarte mișto cârnați. O nebunie. Superbi. Niște cârnați superbi, auzi ce-am spus! Cu cimbru. A doua problemă a fost cu trenul. Pentru că ningea și trenul a avut întârziere. Și uite cum întârziau cârnații și ceafa mea împănată undeva pe traseu. Ceafa porcului, nu a mea. Numai prostii spun. Vorba aia, îmi ziceam, dacă până la doișpe nu vine, mai stau până la unu, și la două chiar că plec. Vreo două ore a întârziat trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ziar de sport; - tremurat de frig; - privit atent ceasul. Cu suspiciune chiar; - mâncat o merdenea uscată; - bătut peronul de la un capăt la altul. Tur-retur. La unu-jumătate, a venit trenul. Vă închipuiți că n-am mai avut timp să depozitez cârnații într-un congelator. I-am luat cu mine la acea lansare la care țineam neapărat să particip. În tren fusese frig. Și asta, din punctul de vedere al cârnaților, era excelent. Pentru că nu se dezghețaseră. Au așteptat momentul dezghețului pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trenul. Vă închipuiți că n-am mai avut timp să depozitez cârnații într-un congelator. I-am luat cu mine la acea lansare la care țineam neapărat să particip. În tren fusese frig. Și asta, din punctul de vedere al cârnaților, era excelent. Pentru că nu se dezghețaseră. Au așteptat momentul dezghețului pentru când am ajuns io la sindrofia aia culturală. Și-au început să răspândească miresme de cimbru. De porc pârlit. Superbe miresme. Pe perete - manuscrise gălbejite ale unor scriitori mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
miresme. Pe perete - manuscrise gălbejite ale unor scriitori mari și geanta mea neagră, care răspândea mirosuri demențiale. Și oameni serioși, cu doctorate, care una vorbeau și alta fumau. Tămâiau scriitorul cu lansarea, dar gândul..., ei bine, gândul lor era la cârnații mei. Stăteam de vorbă cu câte unul și-l vedeam cum la un moment dat pierdea firul discuției și începea să mustăcească. Carne, părea să zică. Sau așa credeam eu. Că vrea să-mi șutească alimentația pe săptămâna în curs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
credeam eu. Că vrea să-mi șutească alimentația pe săptămâna în curs. Suplimentul caloric. Că poftește, nemernicul. Mirosea a măcelărie la lansarea aia. Și, cum scriitorul român are o alimentație precară, vă dați seama ce impresie puternică producea geanta mea. Cârnații mei. Cuvântul-cheie e „al meu“. Simțeam că or să se năpustească toți pe mine să mă deposedeze de cârnați. Toți amușinau. Ca-n povestea aia cu zmeul care strâmbă din nas și-i zice Cosânzenei. Fă, aici miroase a carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
măcelărie la lansarea aia. Și, cum scriitorul român are o alimentație precară, vă dați seama ce impresie puternică producea geanta mea. Cârnații mei. Cuvântul-cheie e „al meu“. Simțeam că or să se năpustească toți pe mine să mă deposedeze de cârnați. Toți amușinau. Ca-n povestea aia cu zmeul care strâmbă din nas și-i zice Cosânzenei. Fă, aici miroase a carne de porc! Sau de om. Nu mai știu. Și uite așa mi-am adus aminte de o altă poveste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
reacție a fost: bă, ăștia au aflat că avem juma’ de porc în portbagaj și vor să ne jefuiască. Așa era foamea de mare pe atunci. Lucrurile nu s-au schimbat prea tare, pentru că panica scriitorilor români care jinduiau la cârnații mei de povestea asta mi-a adus aminte. O poveste frumoasă. Și, de fapt, pe ea ar fi trebuit să v-o spun mai întâi. 25. Albastru de Bucșoiu În București, în diminețile calde, aerul capătă consistență. Îl simți cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
veritabili și compromit însăși ideea generoasă de golănie. Sunt o rușine pentru adevărații golani. Stau pe hol, atârnă. Așa zic. Viețuirea înțeleasă ca vegetare. Stă aici în bucătărie și fumează cu degetele lui galbene, înnegrite, ca niște cârnăciori afumați. Babic, cârnați de oaie. Ceva de genul ăsta. Nici măcar o panoramă în fața ochilor nu are. Peretele altui bloc se vede doar. Se mai aud țipete alungite printre blocuri. Copii care zbiară inconștient. Țipă, nici măcar nu articulează cuvinte. Deși spun ceva. El stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a prinde din prima încercare 2-3 codalbi . Familia era într-atât de bine organizată încât nu le lipsea nimic sau aproape nimic. Totul era pregătit în casă, iar produsele erau depozitate în cramă și în beci, nelipsind pastrama de oaie, cârnații, jambonul, cașcavalul de casă, brânza pusă la saramură. Cu peștele era mai dificil pentru că se altera repede și atunci bunica găsise o modalitate extrem de eficientă în a-l conserva sănătos și a-l consuma, cum spun nutriționiștii astăzi, pe principii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fiind dată, s-avem iertare!, Înapoi ciobanului, pentru cojoacele și saricele lui); cum și mezelăriile vestite ale lui Pațac, cu tot ce poate da porcul, animal „totalitar“ prin excelență, fiindcă mănâncă de toate și dă de toate: slănină, costiță, șuncă, cârnați, salamuri și tobe; și, În sfârșit, mai erau tot pe acolo birturile noastre „naționale“, cum Își spuneau, faima și mândria acestui oraș al nostru de mari bonvivanți cu pipota sănătoasă la mâncare și la băutură, rotofei și veseli ca perso
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de toate, de femei ca și de literatură, afară numai de ciorba de perișoare cu zeamă de varză și un ardei iute, de sar malele rumenite În cuptor, de ghiveciul la tavă cu momițe de vițel și de mititei sau cârnați În piele pe talerul de lemn, tot lucruri alcătuind fondul nostru etnic național, la care suntem obligați a apela continuu, Întru susținerea zilnică a tonu sului nostru vital) și, coborând pe Rue du 4 septembre, zăresc la un colț tăblița
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mă duc nicăieri, stau aicea... Acuși e Paștele, de luni într-o săptămână e Floriile și apoi Săptămâna Patimilor. Poate de vreo două ori o să pot să merg la biserică. Atunci când ați mai fost (13 martie 1998), mi ați adus cârnațul (un baton de salam), eu am avut de mâncat din el mai bine de o săptămână. Nu era gras. Tăiam și eu câte o bucățică. Bun a fost și-mi pare rău că nu l am lăsat pentru la Paști
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și-a adus aminte de soțul ei: „Au venit odată niște studenți, moșneagul nu stătea acasă să i primească, numai eu. Se ducea prin grădină, la bazar, la piață. La noi la bazar îi și piață, la Fălești, jos îi cârnațul, sus papucii, aici mâncarea, aici haine, nu-i nici o ordine! Moșneagul mai spunea: mă duc să beau un sfert de vin, sau rachiu. Dacă bea mai mult, nu mai ajungea ușor acasă. Eu îi spuneam: nu mai bea, măi! Da
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Femeia știa ce știa, pentru că bărbatul m-a arătat cu degetul și a ridicat glasul: „Un impostor, oameni buni! Am fost mândru de el, le-am povestit copiilor cum eram noi colegi și cum am mâncat odată amândoi fasolea cu cârnați adusă de-acasă, de la mă-sa de Gyuri. Și acum, uitați-vă la impostor, are numai un metru șaizeci și cinci. Te pomenești că nici nu mai știi de Gyuri?!“. I-am răspuns că nu măsuram un metru șaizeci și cinci, ci un metru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]