2,510 matches
-
și anumite Încântări ale Orientului: o baie turcească la fel de Înclinată spre trândăveală ca și cele de la Istanbul sau Cairo, verande Împodobite cu palmieri și, În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla să ne dedăm și unor plăceri pur europene, să degustăm stridii, apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e în stare. — Lasă că îi arătăm noi! zice Finn. De ce folosești pluralul, față palidă? îl iau eu la rost. Davey începe să chicotească. —Care-i treaba? întreabă Finn. Îi spui tu sau îi spun eu? îl întreb. —Tonto și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey contrariat, și își dau seama că sunt înconjurați. Călărețul Singuratic se uită la zecile de indieni... Piei-roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sau îi spun eu? îl întreb. —Tonto și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey contrariat, și își dau seama că sunt înconjurați. Călărețul Singuratic se uită la zecile de indieni... Piei-roșii, intervin eu. —Bine... Așadar, se uită cu spaimă la zecile de piei-roșii și spune: „La naiba, Tonto! Suntem într-un mare...“, iar Tonto răspunde... De ce folosești pluralul, față palidă? strigăm în cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deloc ușoară, mulți se Îneacă și sunt târâți de ape, În timp ce pe malul opus așteaptă trei sute de sarazini călare. În sfârșit, grosul armatei pune piciorul pe țărm și, după ordinele primite, templierii trec În avangardă, urmați de contele d’Artois. Călăreții musulmani o iau la fugă, iar templierii așteaptă restul armatei creștine. Contele d’Artois Însă se aruncă Împreună cu ai săi pe urmele dușmanilor. Atunci, templierii, pentru a nu fi dezonorați, se aruncă și ei la asalt, dar ajung doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sub streașină: Capul, retezat de sub grumaji, al agentului principal Mânecuță! Îngerul nu-și pierde cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vor sorbi și sufletele vouă, de vii, prin găvanele ochilor. Nu neapărat în această ordine. Atât de nemiloși, de cruzi și de puternici sunt! Vierme e, din nou, cu fața la fereastră: Măi, a mai venit o prăjină, o momâie creață, lângă Călăreți... Ăia o escortează. Merge încet, pe jos, are un cearceaf cenușiu pe ea și mânuiește o sculă, o baritai secera, cu lama lungă, lungă, plină de cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te arde, comiți un truism, nu? Ha, ha, ha! se strâmbă Fratele. Truism este atunci când îți trag eu ție un șut în cur, Boss, iar tu nu ripostezi! limpezește Poetul problema. Apoi, Îngerul urmează: Armele mitice îi atrag aici pe Călăreți, ca și pe Ucigător și tot ele, prin puterea pe care o au, le pot cauza acestora pieirea. Magie albă. Folosirea energiilor puse de Dumnezeu în lucruri. Energii la care nici măcar Lorzii nopții nu-s invulnerabili. Dacă am găsi vreo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în trena suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea! Și iadul se ținea după el...!" murmură Fratele. Bogdănelu'Nebunu', rămas de capul lui, o și împunge la fugă, după cel de-al patrulea călăreț nocturn, zbierând: Dă și mie cinci lei...! Cinci lei! Dă, bă și mie... Dă-mi... Fire-ai... Apoi, cade ca străfulgerat, într-un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Adversarul Suprem, Revoltatul! Răzvrătitul! Belial! Cel fără de Maestru! Spiritul lui Gog și Magog! Satan...! țipă și Îngerul. Fratele îl zărește pe Boss ancorat, bălăbănindu-se ezitant pe marginea rupturii tectonice, cu răclița în brațe. Apoi, vede un cal și un călăreț galben-vineți, răsăriți din neant și galopând în șarjă, asupra Micuțului! Îngerul sesizează și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată, interpunându-se pe traiectoria Morții călare, pe curs net de coliziune cu iuțeală fantastică. Avocatul strânge tare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sub forma dominantă a unui delir intens, nesistematizat, de imaginație. Cu o tentă cronicizantă, declarat religioasă. Astfel, în conversații, subiectul divaghează irepresibil, aproape de fiecare dată, de la filonul principal, către un registru palimpsest, prolix, bombastic-halucinatoriu, ce include inevitabil Sfârșitul lumii, pe Călăreții Apocalipsului, îngeri, demoni, Sfântul Graal sau diverse arme, înzestrate cu proprietăți și cu însușiri magice. Un ghiveci! Drept urmare, am propus punerea sa la dispoziție, în vederea pensionării medicale în gradul II, o asemenea persoană fiind inaptă funciarmente să presteze un serviciu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună și oamenii nu le aud, că și-au astupat urechile cu noroiul păcatelor. Și vor veni călăreți cu săbii de foc pe armăsari albi, iar oamenii se vor minuna și nu vor pricepe că i-a trimis Dumnezeu să pedepsească lumea cea plină de rele... Titu asculta năvala de vorbe, uluit mai ales de înfățișarea omului. Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
C-ai fost la boierul cel bătrîn? Să nu-ți fie rușine și nici rău să nu-ți pară, că s-a apropiat ziua judecății și a socotelilor, iar cine a stat cu mîinile-n sân are să răspundă! Când vor sosi călăreții pe armăsari albi cu vestea cea mare, atunci dumneata ai să te ridici să strigi că... În clipa aceasta, glasul babei Ioana se auzi chemător: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări... Nebunul încetă brusc și se întoarse, parcă ar fi fost chemarea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu-i bine deloc. Miron Iuga nu se clinti până ce se goli curtea. Apoi porunci scîrbit: ― Bumbule, închide porțile! 7 A doua zi, duminică, pe când ieșea lumea de la biserică, se răspândi vestea că adineaori ar fi trecut prin sat doi călăreți pe cai albi cu porunci de la vodă. În fața cârciumii pe bătătura unde se ținea hora, pâlcuri de oameni se opriră să afle noutăți. Mulți născoceau amănunte alandala. Ignat Cercel, ca un câine de pripas, trecea de la un grup la altul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pripas, trecea de la un grup la altul, cu aceeași întrebare: ― Oare n-o fi poruncit despre pământuri, măi oameni? Primarul Ion Pravilă, după ce ascultă în dreapta și-n stânga, strigă în batjocură: ― Măi, nu cumva or fi cai verzi pe pereți călăreții voștri? Nu râse nimeni. Un bătrân îl probozi: ― Degeaba batjocorești, don' primar, că astea nu-s de batjocorit! Că nici strâmbătatea nu poate stăpâni mereu și trebuie să vie vremea dreptății! ― Apoi dreptatea nu vine călare, moșule! făcu Pravilă cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mereu și trebuie să vie vremea dreptății! ― Apoi dreptatea nu vine călare, moșule! făcu Pravilă cu alt glas. ― Vine cum poate și bine că sosește! bâigui bătrânul. Leonte Orbișor povestea că Anghelina lui Nistor Mucenicu s-ar fi întîlnit cu călăreții. Așa i-a spus lui cineva, nu știe cine. Lupu Chirițoiu socotea că trebuie să fie ceva adevărat, fiindcă și el a auzit multe la Pitești ieri, când l-a dus pe don' Nică. Peste un răstimp, Vasile Zidaru aduse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care o încurajau cu ochii lacomi: ― Aoleu, păcatele mele, mi-am lăsat copiii singuri și... Primarul vru să o ia la instrucție. Anghelina se sperie și se apără că trebuie să-i mai fi văzut și alți oameni, că doar călăreții nu se fereau și nici n-aveau de ce: ― Spune, muiere, din fir în păr, că nu te mănâncă nimeni! o îndemnă Ignat cu blândețe. Vrem să știm și noi poruncile și să nu greșim! În sfârșit Anghelina își luă inima
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tocmai trăgeau clopotele de sfânta evanghelie și mă închinam, și-mi era rușine, că de atâtea griji și necazuri nici la sfânta slujbă nu mai pot răzbi. N-apucai bine să mă închin, că și văzui venind pe uliță doi călăreți pe cai albi, de m-am mirat. Veneau din sus, dinspre Lespezi. Mă dădui la marginea uliței, dar numai ce mă pomenii că unul mă strigă și zice: "Unde te duci, muiere?" Zic: Numai colea, la soacră-mea..." Și cellalt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curțile, și toate acareturile, ca nu cumva să se mai întoarcă înapoi! Ai înțeles, femeie? ...Și să nu întîrzie deloc oamenii, că așa e porunca lui vodă și cine nu ascultă porunca, amarnic are să ispășească!" Uite așa mi-a spus călărețul și eu zic: "Am înțeles, dar..." , Apoi atunci bine! Rămâi sănătoasă!" "Dumnezeu să v-ajute și dumneavoastră!" Dânșii au pornit devale și eu m-am întors și m-am uitat după ei o bucată de timp, ș-apoi mi-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să v-ajute și dumneavoastră!" Dânșii au pornit devale și eu m-am întors și m-am uitat după ei o bucată de timp, ș-apoi mi-am văzut de drum și i-am spus socrului ce mi-au spus călăreții, și s-a mirat și dumnealui... Oamenii tăcură, până ce Ignat Cercel zise, clătinând din cap: ― Mare minune și asta! Mai aflară de la Anghelina că cei doi călăreți erau îmbrăcați în alb și că au trecut ori spre Ruginoasa, ori spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am văzut de drum și i-am spus socrului ce mi-au spus călăreții, și s-a mirat și dumnealui... Oamenii tăcură, până ce Ignat Cercel zise, clătinând din cap: ― Mare minune și asta! Mai aflară de la Anghelina că cei doi călăreți erau îmbrăcați în alb și că au trecut ori spre Ruginoasa, ori spre Vaideei. Pe urmă, primarul o trimise acasă să-și vază de copii. Într-un târziu, veni și Anton Nacu, care avusese niște treburi la Ruginoasa, și povesti
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre Ruginoasa, ori spre Vaideei. Pe urmă, primarul o trimise acasă să-și vază de copii. Într-un târziu, veni și Anton Nacu, care avusese niște treburi la Ruginoasa, și povesti că și el s-a întîlnit pe drum cu călăreții albi și i-au spus tot așa, că oamenii să-și împartă fără zăbavă pământurile boierilor și cine se împotrivește să nu fie cruțat, cum n-au fost nici oamenii cruțați de dânșii. Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorâtă, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici oamenii cruțați de dânșii. Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorâtă, cu cerul de plumb. Oamenii se zgribuleau, dar nu se risipeau. Pe la amiazi, Matei Dulmanu sosi cu alți câțiva din Lespezi, aducând știrea că și pe la ei au trecut călăreții. Irimie Popa, pândarul arendașului Cosma, se întorcea din Vaideei și spunea că și acolo se minunează lumea ce să fie cu călăreții care au poruncit ca oamenii să bage plugurile îndată în moșia boierului... ― Ce să fie, măi Irimie? îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pe la amiazi, Matei Dulmanu sosi cu alți câțiva din Lespezi, aducând știrea că și pe la ei au trecut călăreții. Irimie Popa, pândarul arendașului Cosma, se întorcea din Vaideei și spunea că și acolo se minunează lumea ce să fie cu călăreții care au poruncit ca oamenii să bage plugurile îndată în moșia boierului... ― Ce să fie, măi Irimie? îl desluși Leonte Orbișor. Ne-a mai venit și nouă rîndul! ― Nu v-aduceți aminte de când vă spun mereu că vodă vrea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala... În Amara, în jurul cârciumii lui Busuioc, era mai multă lume ca de obicei. Ichim spuse că s-au adunat oamenii și din celelalte sate din pricina călăreților care au trecut de dimineață cu poruncile lui vodă. Grigore desluși până și pe fața tatălui său o îngrijorare, cu toate că bătrânul se silea s-o ascundă. Știa că de la el nu va afla nimic și că va trebui să ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]