1,435 matches
-
bătrânul privindu-l cu luare aminte. Când era tânără o chema „Mândra”... Era așa de frumoasă și mândră cu adevărat, că nu i se potrivea alt nume. La șaretă ori la trăsură era cea mai admirată pe drum. Iar la călărit, să știi tu, nepoate, a fost cea mai elegantă! Da’ n-am mai văzut-o la șaretă... Nu mai vrea să tragă ori, ce este? Poate că ar vrea ea, dar nu mai vreau eu... Este foarte bătrână. De trei
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
înțeleg ce le spunem, doar. După un timp, după antrenament, cum s-ar zice. Le repeți de multe ori, le arăți și animalele se obișnuiesc. Atâta. Nu vorbesc în graiul nostru, băiete. Tataie, cât de mare trebuie să fiu să călăresc? Ha, ha! Da’ grăbit mai ești nepoate... Uite, la vara viitoare te voi învăța. Întâi să văd că nu șchiopătezi la școală. Să văd că ești silitor și cuminte. Apoi... mai stăm de vorbă, răspunse bunicul ridicându-l și așezându
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
deschidă iar laleaua și să-i Înghită pe toți și se termina oroarea, Usul Îl Înțeapă cu o cange, se cațără pe el cu niște pioleți și frînghii colorate, precum Ahab pe spinarea copilei Moby Dick, și Începe să-l călărească. Motiv pentru care viermele se Înmoaie de tot, se domesticește, și-l lasă și pe adjunct să se suie. Îmblînzirea viermelui are o importanță majoră, fiind intim legată de mirodenie. CÎnd aude asta, Împăratul poruncește să fie trimise 50 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să se suie. Îmblînzirea viermelui are o importanță majoră, fiind intim legată de mirodenie. CÎnd aude asta, Împăratul poruncește să fie trimise 50 de legiuni de sardukani. Dar Usul bea apa sacră și descoperă că viermele este mirodenia. Așa că fremenii călări pe mirodenie dau un atac final căsăpindu-i pe harkonnieni, În care trag cu flinte sofisticate cu recul, la fiecare detunătură strigă „Iii-ța”, Ița o cheamă și pe una dintre mătușile mele Însă nu strigă, baronului i se scoate inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moară caii? A fost un film artistic cu cai Împușcați, nu-i așa, nu cu cîini, nici măcar Împușcați, ăsta a fost doar un documentar de Crăciun, și unii și alții sînt prietenii omului, mănîncă ovăz, Înoată, sînt animale domestice de călărit sau luptă sau curse sau mușcat, nebulozitatea se menține. Corbu (again și again) oferă „Daruri pentru președinte” din adîncul incomensurabil al „sufletului său specializat În ziaristică de 40 de ani. Adevărul este că acest popor a dobîndit un simț olfactiv-politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
interesele oricui, dar de fapt fiindu-i toate indiferente, pentru că - nu pot să bag mâna-n foc, dar de ce n-ar fi și asta? - tot ce urmărea era să pună el mâna pe putere, să ajungă sus și să ne călărească; și ce mijloc ar fi fost mai nimerit decât circul acesta cu principialitatea? Dar aveai și tu dreptate, mai credeai, naivă, că activiștii ăia se vor bucura, pentru ei cazul redactorului-șef era încheiat, sigilat, îi plictisea, voiau capul altcuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcut?“, i-a zis. „Pari supărată.“ „Cum dracu’ să nu fiu? Mă cert tot timpul cu șeful ăla al meu și am ajuns să nu mai suport!“, a izbucnit ea. „De ce?“ „Pentru că face toate aiurea, după bunul lui plac și călărește câțiva oameni mai slabi de înger sau care nu-i zic nimic și se lasă prostiți. Suntem patru traducătoare pe limba franceză și ne-am putea descurca bine, ne-am aranja între noi un program care să nu ne epuizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sesiza un iz de chimicale. Se gîndi la ce spusese Viv, că-și dorise să fie secretara unui avocat, și-i răspunse: CÎnd eram mică, Îmi doream să fiu rîndaș. — RÎndaș? — Știi, să mă ocup de cai, de ponei. Nu călărisem niciodată, dar citisem cîte ceva, cred, Într-un anuar pentru fete. Mergeam la trap În susul și josul străzii, și-mi pocneam limba să imit galopul. Își aminti fiorul de Încîntare care-o străbătea, și brusc, o apucă o dorință năvalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Regency, fete pe care le chema Fanny, Sophia, Skittles... Juliei și lui Helen le plăcea să și le imagineze coborînd cu pași mărunți pe scară În rochiile lor stil empire și-n pantofii cu tălpi moi, Încălecînd și ducîndu-se să călărească În Rotten Row. CÎnd era vremea rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase proiectate pe cerul albastru. Londra arăta bine, se gîndi Helen. Trotuarele erau prăfoase - ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să le netezească. Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste mica lui flotă, ca un copil de ciclop, și m-a strigat cu o voce plină de speranță: — Domnule Prentice... o fi fost vorba de combustie spontană? Curcubee călăreau stropitorile rotitoare, alunecînd În interiorul și În afara coroanei de picături ca niște fantome care săreau coarda. M-am plimbat În jurul piscinei, a cărei apă murdară plescăia sub trambulină, tulburată de o tînără cu picioare lungi care Înota pe spate cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înțeles că lua droguri la greu. Nici vorbă, spuse Paula. În orice caz, nu după povestea cu supradoza. Nu știu ce-și injecta. (Privirea Îi rătăci pe deasupra acoperișurilor Însorite ale Estrellei de Mar.) Era o fată de viață. Odată a călărit o cămilă prin Plaza Iglesias, Înjurîndu-i pe taximetriști cu un tupeu de ziceai că-i vreo torera. Într-o seară, la Clubul Nautico, a pescuit un homar viu din bazinul restaurantului și i-a pus să ni-l aducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat la cîrmă, cu picioarele depărtate Într-o poză plină de eleganță, hoțul trase de roată și ocoli strîns prora iahtului. Avînd În sfîrșit cale liberă, ambarcațiunea se Îndepărtă călărind valurile ca un delfin. M-am sprijinit de marginea zidului care Împrejmuia portul, Înconjurat de o mulțime de oameni care veniseră de prin barurile din apropiere cu tot cu băuturile comandate. Așteptam cu toții ca șalupa să dispară În vreunul din sutele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana, Berta, cea sfioasă și bălaie, și celelalte muieri, nădușite de atâta râs, chicotiră în așteptare. Până la urmă, cică, mirele călărea pe ursită, vorniceii pe druște, iar calul alb, care nu era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât pe ce să o prindă pe nuna mare, care fugea de el, cu poalele sumese, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și ancestralul său amor 105 Dulce, pavăza Reginei 105 Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Morții călăresc repede (cu sensul de "sunt repede uitați") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 2 Azi, făcurăm instrucție, nu glumă: Suntem tăbăciți de praf și de humă, Ne pârâie oasele, ne dor toate cele, Mațele ne chiorăie și ele! După atâta trânteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Cătă. Aveam deja reverii, care va să zică. Mă Închipuiam confruntat cu un soț gelos, eventual violent, aveam chef de drame, de destrămat căsnicii. Mă Întărâta chestia asta. Avusesem chiar și un vis, mă gândisem mult la el, În care Cristina mă călărea și, gâfâind și lingându-mi urechea, Îmi șoptea: Hai, repede, că vine Cătă și ne prinde! Cum spuneam, visul ăsta m-a pus pe gânduri. Începusem să-mi dau seama că impotența mea și-ar fi putut găsi leacul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe care o știam din copilărie, după cum v-am spus deja. Era care va să zică un simpozion al blondelor. Deși ne ambalam În direcții diferite: eu, nemernicul, pus pe confidențe ca sub poala popii, pe mărturisiri incomplete harapului. Care harap ar fi călărit-o pe stripteuza Viviana, dar În general se culca cu o altă blondă, după cum ați citit deja: mai frumoasă și Îndelung de mine venerată, să-i spunem Diafana. Femeie fatală, băgase deja un bărbat În mormânt alcool și diazepam, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știu când ați văzut pentru prima oară harnașamentul unui cal. Poate luni, cel mult câțiva ani. Din punctul meu de vedere consider că sunteți depășit în privința cunoștințelor hipice și cel mai puțin calificat să dați sfaturi unei persoane care a călărit chiar dinainte de a învăța să meargă." Răspunsul venise prompt, exprimat pe un ton politicos, dar ferm: "Domnișoară, cu tot respectul, cele câteva minute de când mă cunoașteți nu vă dau dreptul să-mi judecați capacitățile în acest domeniu." Fata nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-un galop furios. Cine și-ar fi imaginat atunci că după mai puțin de două luni, Cupidon, copilul capricios al dragostei, avea să râdă în hohote privind la pasiunea lor? În mod cert nici unul dintre ei. Era adevărat, Smaranda călărea cu o semeție naturală ce evoca distincția unei prințese valahe. Dar lipsa calmului necesar al mâinilor și zvâcnirea ritmică a picioarelor, oboseau calul mai mult decât cel mai îndelung antrenament. Amănunte deloc neglijabile, pe care Marius încercase să le corecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și lebedele. Când navigai pe străzile întortocheate, trecătorii le priveau cu același soi de groază cu care priveau, pe vremuri, caleștile nobililor transilvani. Mașinile anilor 50, precum caleștile secolului al XVI-lea, nu opreau pentru nimeni. Plebeii luau autobuzul sau călăreau niște biciclete cinstite, care făcuseră războiul. Așteptând autobuzul în ploaie, priveam râul deprimant de biciclete scurgându-se spre serviciu și mă vedeam pe mine însumi pe spinarea unei lebede. Pasărea mea cea albă ar pluti deasupra râului cenușiu de biciclete
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
Cetatea Albă, ce este sub stăpânirea lui Alexandru Vodă, pe care l-a văzut și-l cunoaște cavalerul. {EminescuOpX 59} Ba cavalerul are și ocazia de a afla că moldovenii din Cetatea Albă sânt minunat de bine administrați, căci, singur călărind pe lângă Nistru, a fost prădat și poliția de atunci i-a aflat în câteva zile pe hoți și i-au adus legați înaintea lui. Cavalerul, mirat de această justiție expeditivă, se roagă lui Vodă să-i ierte, căci i-au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
internaționale, ci cel mult pretextul; apoi norma că pentru înlăturarea unui pretext e nedemn și nerațional de-a sacrifica cel mai mic interes al nației noastre. Era ușor de-a presupune deci că întreaga cestiune umanitară-religioasă pe care presa guvernamentală călărește cu atâta... inteligență era un moft inventat de Alianța izraelită și că în fond lucrurile corespund cu interese materiale concrete. Fiind deci de cel mai mare interes ca să știm că străinătatea e lămurită asupra fondului cestiunii, reproducem după ziarul vienez
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Sapienti sat. [14 octombrie 1878] DIN ISTORIA CALULUI Homer nu cunoaște încă cavaleria, eroii săi merg la luptă în căruțe, și numai Odisseu și Diomed se suie de două ori pe cai. Abia în timpul istoric al Greciei oamenii încep a călări, iar căruța de bătălie, cu două roți, se mai păstrează pentru alergări în arenă. În timpul lui Solon era o mică trupă de călăreți la Atena, iar în războiul peloponeziac cavaleria avea deja 1000 de oameni. Scări și șa nu existau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
roman pentru armate avea trepte de piatră pentru cai, apoi călărimea romană avea la lănci un fel de călcâi, cum sunt catalicii, pentru a se urca pe cai. Grecii și romanii creșteau cai mai cu seamă pentru petrecerile publice. Se călărea și se umbla în căruți cu câte patru cai sau mînzi. La alergări s-alegeau oamenii cei mai ușori, băieți chiar ca în zilele noastre, jockeyi. În Roma trăsurile cu două și patru roate se introduseră abia în zilele lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cai arabi, a căzut iar sub Carol V prin cultura catârilor. În zilele războiului de 30 de ani cultura spaniolă veni în Germania, mai cu seamă în Mecklenburg, Friesland, în Austria și-n Danemarca. Până-n zilele dinastiei Hohenstauffen femeile îmblau călărește ca și bărbații; abia mai târziu se-ntroduse șaua de-a curmezișul. Cele dentîi trăsuri le-a adus la 1533 Catarina de Medicis din Italia în Franța, la 1601 Maria de Spania în Germania. Nobilul cal arab trece până azi de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că în viață orice ocupație e bună, cu condiția să nu se transforme în muncă... Sânt singurul sau printre cei puțini care nu-l admiră și în ceea ce mă privește i-aș sparge țeasta! Fiindcă cei ca el ne vor călări, acum și totdeauna..." M-am oprit, îmi pierdusem șirul. Uitasem că așteptam un răspuns de la mama. Ce era păcatul? Ea trebuia să știe, să cunoască această temere subterană, care făcea să existe pe lume virtuoși sau doritori de virtute. "Ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]