2,351 matches
-
traiul într-o splendidă izolare. Trupul meu nu s-a simțit nicicând mai tânăr. Pe 9 aprilie, mă plictisesc ascultând autocritica lipsită de substanță a primarului Peng Zhen. Las chestiunea în mâinile lui Kang Sheng și Chen Bo-da, un critic călău, pe care l-am recrutat de curând, și care este, de asemenea, directorul Institutului de Marxism-leninism din Beijing. Îi trimit lui Mao un raport despre Peng Zhen, pregătit de Chen Bo-da, intitulat „Notificarea 5.16”. De-acum, simt că Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
buni zice că nu ești cuminte fiindcă-mi cumperi pâine albă. Nu-mi face bine. Cu vorbele lui Bill răsunându-i în urechi, Susan și-a dat seama că era acum ori niciodată. Trebuia să încerce să distrugă tiparul victimă/călău după care funcționa relația ei cu Jenny. Trăgând adânc aer în piept, femeia a lăsat-o jos pe Milly și și-a dat ochii peste cap. —Ei, dacă buni poate să te facă să mănânci și altceva, atunci e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o stăpânire de sine care să domine întotdeauna orice sentiment ce l-ar împinge să comită niște greșeli care, acolo, rar se mai pot îndrepta. Acum Gacel știa că acționează ca un judecător și, poate, în același timp, ca un călău, și nici unul, nici altul nu trebuie să urască victima. Forța loviturii sale, furia pe care o simțea în interiorul lui nu fuseseră, de fapt, decât o avertizare, răspunsul clar la întrebarea clară pe care i-o pusese adversarul său. Atacă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Gacel decât pe propriile-i picioare, și când celălalt își scoase spada, sfârtecându-i pântecele, rămase ghemuit pe nisip, hotărât să îndure în tăcere, fără să se plângă, lunga agonie pe care i-o hărăzise soarta. După câteva clipe, pe când călăul feciorului ei se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care îl aștepta, bătrâna cea știrbă intră în cea mai mare jaima, luă o pușcă, o încărcă, se duse lângă fiul ei ce se chircea de durere fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe o ureche decât ca să iasă pe cealaltă. Suntem singuri, suntem doi bărbați instruiți și nu vreau decât să aflu adevărul. Omar nu e deloc liniștit, se teme de o capcană, șovăie să răspundă. Se vede deja dat pe mâna călăului, ca să fie schilodit, scopit sau răstignit. Abu Taher ridică glasul, aproape că strigă: — Omar, fiu al lui Ibrahim, fabricant de corturi din Nishapur, nu știi oare să recunoști un prieten? În această frază există o notă de sinceritate care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
anii și deceniile care au urmat, nenumărați mesageri de la Alamut aveau să cunoască aceeași moarte, cu deosebirea că nu vor mai Încerca să fugă. „Nu este de ajuns să ne ucidem dușmanii, Îi Învață Hasan, noi nu suntem ucigași, ci călăi, trebuie să acționăm În public, ca exemplu. Omorâm un om, Înspăimântăm o sută de mii. Cu toate acestea, nu e de ajuns să execuți și să Înspăimânți, trebuie să știi și să mori, căci dacă, ucigând, ne descurajăm dușmanii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește. Aceasta se prăbușește, călăul nici nu se mișcă, urlă o formulă Învățată pe dinafară, abordează un zâmbet sfidător, așteptând să se lase măcelărit de străjile dezlănțuite, apoi sfâșiat În bucăți de mulțimea Înfricoșată. Mesajul a sosit; succesorul personalității asasinate se va arăta mai Îngăduitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-mi fii credincios! Dacă s-ar putea să trezești doar afecțiune sau repulsie! Cum să te iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni În iadul călăilor? Se Întoarse ca să se așeze, vlăguit, cu fața În mâini. Am rămas tot timpul la fel de tăcut, mă străduiam chiar să-mi ascund zgomotul respirației. Djamaledin se ridică din nou. Glasul lui mi se păru mai senin, iar judecata mai limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-ar fi dovedit necesar. Acum, deputații cereau ca el să fie arestat și predat legației țarului. A fost prezentată o moțiune În acest sens. Acest om care ne ajutase Împotriva propriului său guvern avea să fie dat pe mâna călăilor! Eu, de obicei atât de calm, n-am putut să mă mai controlez, m-am cățărat pe un scaun, am strigat ca un nebun: „Jur pe țărâna care-l acoperă pe tatăl meu că, dacă acest om e arestat, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
credincioșii, care evident se așteaptă să fie aleși În mod special, dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi, virtuoșii și maphioții, călăii și victimele, polițiștii și hoții, asasinii și donatorii de sânge, nebunii și cei cu judecata sănătoasă, toți, toți fără excepție, erau În același timp martorii și beneficiarii celei mai Înalte minuni observate vreodată În istoria miracolelor, viața veșnică a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
obișnuim, În orice caz nu luați În nume de rău că vă spun să dea dumnezeu să nu fie ultimul, și nu din spirit de răzbunare, căci sărmană răzbunare ar fi ea, ar fi așa ca și cum am scoate limba la călăul care ne va tăia capul, ca să spunem drept, noi, oamenii, nu putem face mult mai mult decât să scoatem limba la călăul care ne va tăia capul, acesta trebuie să fie motivul pentru care simt o enormă curiozitate să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din spirit de răzbunare, căci sărmană răzbunare ar fi ea, ar fi așa ca și cum am scoate limba la călăul care ne va tăia capul, ca să spunem drept, noi, oamenii, nu putem face mult mai mult decât să scoatem limba la călăul care ne va tăia capul, acesta trebuie să fie motivul pentru care simt o enormă curiozitate să știu cum veți ieși din Încurcătura În care v-au băgat, cu această istorie a scrisorii care se duce și se intoarce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
că nu se pune, dar este percepută, implicit sau explicit, ca fiind de-a dreptul reacționară. Or, răspunsurile la această întrebare sînt multiple : ca să nu se mai întîmple, ca să înțelegem cum a fost posibil, ca să ne amintim victimele și/sau călăii, ca să înțelegem mai bine mecanismele dictaturilor, oricare ar fi acestea, sau pur și simplu ca să nu uităm această perioadă dramatică a istoriei noastre... Nu toate sînt echivalente și fiecare are sens în funcție de un proiect sau altul de societate. Altfel spus
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
constituie trendul dominant în România, memoria comunismului ar lua forma unui „memorial al durerii”, a unui „Muzeu al Terorii Comuniste în România”, cum propunea Vladimir Tismăneanu, un „loc al memoriei” care își va propune să păstreze vie amintirea victimelor și călăilor comunismului. Al comunis mului românesc, nu al „victimelor tuturor regi murilor totalitare” din Europa secolului XX, așa cum propune Declarația de la Praga din 2008 și cum au încercat vecinii noștri maghiari, de pildă. în cealaltă variantă, comunismul ar face obiectul unui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Radu Preda). Iar comunismul a fost posibil și a rezistat prin ansamblul oamenilor care au participat într un fel sau altul la el și prin modul în care s-a instalat în viața lor cotidiană, nu doar prin victimele și călăii lui, oricît de mulți ar fi fost și unii, și alții. Acestea ar fi doar expresiile extreme ale unei diversități de rosturi ale unui „muzeu al comunismului”, diversitate din care am putea - și ar trebui - să alegem varianta potrivită dacă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
siguri că decapitările judiciare erau întotdeauna duse la îndeplinire ca la carte. Ar ajunge să ne amintim de loviturile țintite greșit care, într-un final, i-au retezat capul lui James, Ducele de Monmouth în 1685. Din câte se pare, călăul era beat. La prima încercare toporul a lovit umărul ducelui. Un secol mai devreme Mary, regina Scoției, nu avusese mai mult noroc când, în 1586, verișoara sa, Elisabeta, a executat-o pentru trădare. Călăul a avut nevoie de trei lovituri
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în 1685. Din câte se pare, călăul era beat. La prima încercare toporul a lovit umărul ducelui. Un secol mai devreme Mary, regina Scoției, nu avusese mai mult noroc când, în 1586, verișoara sa, Elisabeta, a executat-o pentru trădare. Călăul a avut nevoie de trei lovituri pentru a-i reteza capul. Iertați-mă pentru că insist asupra acestor date înfiorătoare, dar cred că trebuie subliniată aici o idee importantă. Contrar a ceea ce pretind alții, tăieturile multiple nu contrazic, de fapt, interpretarea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
apropiere, cu sâni retezați și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și înfășurate pe mosorul uriaș, cu fecioare tăiate în două, din creștet până la brâu, cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cât pe-aci să ne aprindem. Poalele fustelor noastre miroseau a ars. Când am obosit de-atîta jucat în jurul rugului, ne-am constituit în Marele Tribunal. Era condus, firește, de Garoafa, Regina Portocalie, iar noi, celelalte, eram ajutoarele ei, judecătorii și călăii. Avea să apară în fața noastră Păpușa. Fiindcă pe cea mai mică n-am mai găsit-o, chiar eu am oferit-o ca acuzată pe Zizi, pe care-o lăsasem pe o bancă. Jocul mă furase și mă entuziasmase așa de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ucis visele și mi-au întunecat amintirile ... Un mincinos diabolic care știe cum să ne amăgească, pentru că știe ce ne lipsește și ce ne dorim. Cimitirul tuturor viselor! Cea mai tristă amintire pe care o voi avea toată viața. Un călău crud căruia nu-o pasă că ești copil sau matur, fată sau băiat, bogat sau sărac. Iluzii din ce în ce mai avide...Cum am cedat tentației?.. Visam tot mai des la o lume lipsită de ură, nepăsare, egoism și falsitatea care ne înconjoară
Întuneric sau culoare?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MARIN FLORIN, MORARU CRISTINA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2039]
-
îmi acordam destinderea unui drum până la șemineu, unde rămâneam o vreme, strângând în pumn mânerul ornamental al cleștelui. O pretențioasă superstiție, menită, desigur, a mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a flăcării
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate trezi cam același gen de repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care din apropiere miros dezgustător. Cât îi privește pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este amestecată cu dezgust și râs, pentru că sunt atât de grotești ! Nici răul nu are măreția solemnă la care te aștepți, așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urma urmei, nici nu vede decât hârtia care foșnește atât de plăcut când o strângi. Plăcut poate să-i pară și că gesturile ei animă lumea din jur. Așa că le arată tuturor plicul terfelit, cu fețișoara luminată de mulțumire, așa cum călăul ar întrerupe o clipă cazna martirului, arătând mulțimii de credincioși trupul sfârtecat, și toată ființa i s-ar umple - îmbătător alcool ! - de freamătul de indignare și neputință. — Mais, non, j’en ai assez... Poate împins de șoapta nemulțumită a soției
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în colțul buzelor tremurătoare, se stinge cu discreție, ca un cerc domol de apă, mâhnirea unei făpturi neștiutoare care tot nu înțelege de ce - pe nedrept - a fost lovită... La o asemenea priveliște, cum să nu întorci capul, înduioșat ca un călău sentimental ? Profesorul Mironescu urmărește cu degetul conturul unui nufăr (sau lotus) brodat, Margot șușotește cu micuța Yvonne, domnul Ialomițeanu tușește discret, pregătindu-se să lanseze o nouă întrebare. Dar atunci când el te privește cu ochi gravi, cu o supunere de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe vecie de cel care pleacă ! Insistențele ei îmi apărură ca un șantaj stupid și de prost-gust. Pe un ton de falsă veselie, însă, ea tot continua, madam Ana bineînțeles văicărindu-se, și din toate înțelegându-se că eu sunt călăul nebun. Enervat de neadevărul situației, m-am retras repede, cu pretextul că ea trebuie să se odihnească. Două ore însă m-am tot plimbat prin cabinet, fără să pot lucra nimic. Poate începând ar fi mers, dar de unde puterea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]