2,726 matches
-
în ritmuri diferite (ritm progresiv sau ritm impus), pentru ca engrama lăsată să se fixeze temeinic. ROMBERG (nume propriu) - Probă prin intermediul căreia sunt puse în evidență tulburările de echilibru static. Așezăm pacientul în poziție ortostatică, cu picioarele apropiate, cu vârfurile și călcâiele unite și cu palmele lipite de corp. Dacă pacientul menține această poziție cu ochii deschiși, se trece la examinarea echilibrului static din această poziție, dar cu ochii închiși. În leziuni ale căilor sensibilității profunde conștiente (tabes) sau în leziuni vestibulare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
halucelui de cel de-al doilea deget; h) semnul lui Laségue - prin flexia coapsei pe bazin, cu menținerea gambei de către terapeut, se poate constata o durere care atestă o sciatică, o poliradiculonevrită sau o meningită; i) semnul lui Romberg - cu călcâiele lipite și cu ochii închiși, pacientul nu-și poate menține echilibrul, ca urmare a oscilațiilor ce pot determina chiar și o cădere; j) semnul lui Trendelenburg - ridicarea bazinului și coborârea umărului de partea lezată este semn al deficienței motrice a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cronică) și care, de cele mai multe ori, afectează coloana vertebrală. Poate produce durere, rigiditate, edem și limitarea mișcărilor la nivelul coloanei vertebrale inferioare, mijlocii și la nivelul gâtului, precum și, uneori, în unele părți cum ar fi mandibula, umerii, coapsele, genunchii și călcâiele. Boala apare mai frecvent la bărbați decât la femei. Leziune inflamatorie a articulațiilor sinoviale ale coloanei vertebrale; este asociată cu cea a discului intervertebral. Pot fi afectate simultan mai multe vertebre sau mai multe discuri. Spondilita anchilozantă afectează capsula articulară
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mai des întâlnite, kinetoterapeutul trebuie să aibă în vedere următoarele tipuri: escare de decubit - apar în leziuni ale măduvei spinării (compresiuni medulare, mielite, siringomielie, malformații congenitale) și ale nervilor periferici (zonele de necroză apar în regiunea sacrată, trocanteriană, maleole și călcâie); tulburări trofice la nivelul aparatului muscular - îl obligă pe kinetoterapeut ca, înainte de a începe procesul de recuperare, să examineze aparatul muscular. În acest sens, inspecția pe care o efectuează vizează următoarele elemente: se inspectează părțile simetrice ale corpului, se acordă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la periuță, Parcă-i ceafa la maimuță. La anul și la mulți ani !” ură cumătrul și goli cu chef ulcica. - Stați, să zic și eu, se întărâtă o vecină : „Vine gâsca-n mini jup Cu pantofi cu botul lung Și călcâi făcut la strung. Fustă are, ce să zic, Cât o palmă, mai nimic, Pliscu-l ține-n sus, în vânt, C-așa-i moda pe pământ. Iar gânsacu- nzorzolat Calcă drumu-n lung și-n lat, Are chică dinapoi, Parcă-i fân
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o privire de gânsac. - Dăm patru la franc ! striga el femeilor ce se perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea cu mutra parcă dată cu cocă, fără urmă de sprânceană, cu craniul gol ca un călcâi, moale și alb. Ochii lăptoși, albaștri, chipul cu pete, aveau o expresie resemnată. O școrlă de vită albă răgea după vițel. Acesta tremura pe picioarele moi, împins de la spate de gospodarul care îl luă, la urmă, în brațe și-l
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
scotea chipurile din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o fată ș-un bărbat ghebos. Strânsă la tâmple cu testemel roș și cu sânii ținuți de rochia strâmtă, fata își cuprindea genunchii între mâinile mari. Desculțe, de sub fustă ieșeau picioarele cu călcâiele crăpate. Frământând cu o față îngândurată buza de jos între dinți, fata asculta pe ghebos. Cu buze vinete și întunecat la chip, acestuia îi sclipeau în arcade ochi inteligenți, cu o ușor vicleană blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
șopti, pentru sine: ― Ay, caramba. De Îndată ce ora s-a terminat, dusă a fost. Cine era? De unde apăruse? Cum de nu o observasem până atunci prin școală? În mod evident, nu era nouă la Baker & Inglis. Pantofii ei de piele aveau călcâiele turtite, așa Încât să-și poată vârî picioarele În ei ca În saboți. Era un obicei pe care-l aveau Brățările cu Talismane. Apoi, avea pe deget un inel vechi, cu rubine adevărate. Buzele Îi erau subțiri, austere, protestante. Nasul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot În filmul ăla, spun eu. ― Cum? ― Are un fel de plasă transparentă pe ea. Se vede. Intru În baie să-i arăt. Într-o cadă cu picioare, sub un strat de frișcă, se lăfăie Obiectul, care-și freacă un călcâi cu piatra ponce. Se uită la poză și spune: ― Nici tu nu ești niciodată dezbrăcată. Îngheț, rămasă fără cuvinte. ― Ești complexată de ceva? ― Nu, nu sunt complexată. ― Atunci de ce ți-e frică? ― Nu mi-e frică. Obiectul știe că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Credeam că se petrece Într-o școală cu internat. ― M-am hotărât s-o fac o școală cu internat pe coclauri. Jerome stătea destul de aproape de mine. Mâinile Îi fluturau prin buzunare și mă privea cu ochii mijiți, legănându-se pe călcâie. ― Mergem jos? am Întrebat În cele din urmă. ― Ce? Ah, chiar! Da. Hai să mergem. Jerome se Întoarse și o luă la goană. L-am urmat jos, trecând prin bucătărie. Pe când traversam sufrageria, am auzit voci afară. ― Așa că Selfridge, tăntălăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu apă pe față. Mi-am ținut un prosop cald pe ochi și mi-am apăsat tâmplele cu mâinile. Mă Întrebam ce fac Obiectul și Rex. Îmi Închipuiam șosetele ei În aer, șosetele ei micuțe de tenis cu mingi la călcâie, mingiuțele alea Însângerate, săltând. Era clar că domnul și doamna Obiect stăteau treji doar ca să-mi țină mie companie. Așa că În cele din urmă am spus noapte bună și m-am dus și eu la culcare. Am intrat În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
afișează o grămadă de adolescenți care Încearcă să facă pe bărbații. De asta și era convingătoare. Falsitatea ei o făcea credibilă. Din când În când uitam cum să mă port. Dacă simțeam că am ceva lipit de talpa pantofului, ridicam călcâiul și mă uitam peste umăr să văd ce era În loc să-mi duc un picior Înainte și să-mi răsucesc pantoful În față. Culegeam banii mărunți din palma deschisă În loc să-i scot din buzunarul de la pantaloni. Scăpările acestea mă făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ultima seară în care vei dormi ca oamenii, într-un pat, la căldură, știind că mâine vei vedea răsăritul. E ultimul somn normal pentru o lungă perioadă de vreme, am spus cu voce scăzută. Mulțumesc, Alexandru! S-a întors pe călcâie și a dispărut din cadrul ușii. Cei chemați m-au găsit cu capul în palme, încercând să nu plâng. Ana stătea în spatele clasei, întinsă pe niște scaune, ascunsă de privirile celor veniți. Le-am explicat planul și mișcările noastre viitoare. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sus de cot. Oare ce vroia? Să-mi vadă antebrațul? Nu pot să zic că nu era interesant spectacolul și tot ritualul ăsta, dar devenea într-adevăr plictisitoare toată acea examinare amănunțită pe care mi-o dădea. Se răsuci pe călcâie și se întoarse cu fața spre tunel și cu spatele la mine, parcă pentru a-mi vedea mai bine membrul pe jumătate neacoperit în puțina lumină ce dăinuia cu încăpățânare în tunelul umed și teribil de mirositor. Deși se întorcea spre lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fi fost niciodată acolo. Înaintea mea era doar întuneric, așa că am înaintat. Vroiam atât de mult să știu! După doar câțiva pași, am putut vedea. În fața mea era bătrânul! Iar eu eram în peștera lui! M-am întors rapid pe călcâie, vrând să fug, să dispar din fața lui! Totul începea să semene cu un film de horror. De ce naiba a trebuit să știu? Mă amăgeam, însă. Piatra prin care am trecut n-a dispărut doar din fața mea, ci a dispărut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înghițit pământu' , că și alții întreabă de el." Bine, dumnezeule, continuă-ți creația! Urmează-mă, Cronicarule! dictă el. De unde... De-ai ști doar, mă întrerupse el luându-mi capul în mâinile sale. Nemișcarea înghețată mă străbătuse din vârful capului până în călcâiele picioarelor! Simțeam fiecare piatră, fiecare fir de praf, fiecare fulg de nea care valsa spre pământ. Oh, Dumnezeule! Infinitul atins! Trebuie precizat pentru viitoarele generații de cronicari că legătura dintre un Împărat și istoricul său nu e totală. Există unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lor pe timp de pace. Ca să le asculte plângerile și să le acorde favoruri. Căci și acordarea unor pedepse poate fi interpretată astfel. Încearcă să se eschiveze: — Eu nu-mi pierd vremea cu neînțelegeri între particulari. Face o piruetă pe călcâie ca să-l privească în față. Anume a ales termenul de particulari. Vrea să sublinieze futilitatea întregii afaceri. Să se ducă cu cearta lor la orice alt tribunal! Dar se pare că exact asta nu-i convine Liviei și încearcă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi dă drumul. După o clipă de surpriză în care rămâne nemiș cată, fata începe să se balanseze din nou. Parcă și mai tare. Ba chiar s-a apucat să și chicotească de plăcere. Enervată, repetă acțiunea. Se împinge cu călcâiele în pământ, ca să nu o legene și pe ea. În nici un caz nebuna nu trebuie să considere că e vorba de o joacă în două. Asinia pare în sfârșit că pricepe și se oprește. Așteaptă un timp să se convingă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nebună, dar nu e proastă deloc. Doar înceată. Și are un umor al ei, involuntar. Se mulțumește să o îndemne scurt pe Cornelia: — Du-o în casă și pune-o să se schimbe! Fără nici o vorbă face o piruetă pe călcâie și - dirijându-se după auz - se îndreaptă către nou-venită. Cum e și normal, se află în centrul atenției. Starea factice de veselie dispare. De fapt au durut-o comentariile răuvoitoare ale Corneliei. E clar că locul Asiniei nu este printre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hain. Pare că se bucură dina inte de ce va spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și se răsucește pe călcâie. Dar nu pleacă încă. Mai are o ultimă insultă: — Turnătoareo! Tu le ai dus la pierzanie pe mama și pe sora ta. Au nu ți-e teamă că mânia zeilor se va întoarce împotriva ta și a copiilor tăi? CAPITOLUL
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prostule? intervine arțăgos Gany medes. Îi lovești cu ciocanul de lemn în cap, așa, să te asiguri că nu mai mișcă. Morfăie scârbit: — Unii sunt în stare să se prefacă, numai să scape cu zile. Rufus s-a răsucit pe călcâie să plece, dar, auzindu-l, se în toarce iute îndărăt. — Unde sunt sicriele? — Le-am aliniat, răspunde plin de sine Ganymedes. — Bine, dă din cap instructorul. Încearcă să-și ascundă nemulțumirea. Intrigantul ăsta cunoaște deja toate secretele meseriei. Își tamponează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare. — Nu ești niciodată prea bătrân ca să afli ceva nou. Își netezește tunica, apoi îi cere sec tânărului: — Închide trapa! Se răsucește pe călcâie și îl îndeamnă: Hai să mergem! Mai aruncă totuși o privire grijulie peste umăr: — Fii atent cum prinzi chepengul, îl avertizează. Să nu se întâmple vreo nenorocire. Pornesc. Rufus în față, ca unul care cunoaște locurile. Pusio îl urmează în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ara Pacis și nu vreau să-mi mai pierd vremea descălțându-mă și încălțându-mă din nou. Bagă pe rând picioarele în pantofii din piele roșie, în timp ce băiatul se chinuie să tragă de limba de la spate ca să-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde-le și cu lunula, cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împotriva poveștilor și superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat ce i se revarsă pe umeri în jos, până la talie. Fătuca asta este reproducerea fidelă nu numai a caracterului, dar și a chipului și înfățișării sale. Toți găsesc că asemănarea dintre tată și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici ea plauzibilă, că nu are de la cine. Dorința de avansare sau influența politică, asta trebuie să l roadă. Este mâhnit că nu primește triumful. Clipește brusc, de mai multe ori, cu nervozitate. Nu cumva să i se fi aprins călcâiele după cine știe ce fâșneață! Scorpia de Agrippina o să-i ceară capul - mai rău, ar fi în stare să-l castreze - dacă prinde cumva de veste că-i înlesnește soțului ei vreo aventură. Mai bine nu se bagă și se duce să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]