1,177 matches
-
că puștoaica nu mai vine la noi - de altfel, nici n-a ieșit să-mi spună bună ziua. Cum toate cunoștințele noastre: Lisette, Piticu, Irène, Ina și Alecu și c nia stau în noul block, mi-am luat și eu o cămăruță la etajul al II-lea; o fereastră largă, mare cât tot peretele, dă spre stradă; văd acoperișurile ca niște spinări de bibilici și marea sidefie și albastră cu sclipire de smalț. Prima persoană pe care am văzut-o a fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un cartonaș cu antet de la Casa Albă. Dumnezeule. — Fructe, spune Michael, încuviințând din cap. Foarte frumos. Se vede treaba c-ai vorbit cu doctorul meu. Cei de aici sunt foarte stricți. Vizitatorii care aduc bomboane sunt trimiși direct într-o cămăruță din apropiere și puși să facă jogging timp de zece minute. — Michael... Luke trage aer în piept adânc și-i văd mâinile încleștate pe coșul cu fructe. Michael, am vrut doar să-ți spun că... îmi pare foarte rău. În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
protest (deși sînt vechi membru al Uniunii). Știu că nu realizez nimic prin aceasta dar, totuși, anumite principii trebuie apărate oricum, dar apărate. De ani de zile cerem un sediu pentru Asociație: în afară de promisiuni nimic. Biblioteca stă înghesuită într-o cămăruță în care nu se poate intra. De consultat o carte nici vorbă. Nici colecția revistei nu-i de găsit decît parțial. A fost cîndva vorba de un club al artiștilor (sîntem peste 60 de scriitori iar în localitate e o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o colibă situată la partea opusă a pajiștii. „Aici este cabinetul meu” îmi spune Alfonso, relaxat, timp în care eu îmi chinui dicționarul mintal pentru a afla dacă în spaniolă „cabinet” poate însemna și „oficiu de turism”. Intrăm într-o cămăruță ceva mai mică decât cea în care locuiesc Sandra cu Alfonso, și am un sentiment ciudat după primul pas. Studiez încăperea întunecată cu un amestec de curiozitate și amuzament. Pe jos, în colțul din fața ușii, este întinsă o rogojină ca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
numai cu aceste pierderi, că cine știe ce se poate întâmpla mai târziu, își spune Costache pe patul de suferință, deoarece auzise multe despre bolșevici. Dar se întâmplă altă nenorocire și mai mare. Explozia unei grenade, e auzită și de dânsul, din cămăruța unde se afla. « Ce s-o fi mai întâmplat oare ?» își pune întrebarea Costache, tremurând de spaimă. Răspunsul l-a aflat după vre-o trei ore, de la Maricica, cea care îl încurajează spunând că « toți răniții sunt duși la spital
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de strujeni și a stogurilor de fân, pentru hrana de iarnă a animalelor. Dumitru și Ileana descărcau din carul tras în ogradă paiele cărate de la arie în timp ce vitele dejugate mestecau firele din fânul pus dinainte. Costache, după ce prânzise stătea în cămăruța lui și citea, ca de obicei, din Sfânta Scriptură, așa cum se obișnuise de la o vreme, neputând să mai lucreze în gospodărie ca pe vremea când era în putere. Emilia și Maricica lucrau împreună să facă o rochie pentru Ruxanda Toloacă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
plecat din Cluj, mi-am luat o valiză, am urcat în tren, a fost o iarnă groaznică atunci, și mi-aduc aminte că am făcut aproape două zile până la destinație. În prima noapte am dormit acolo, la unitate într-o cămăruță mică de încăpeau doar un pat și o sobă. Dom'le, în noaptea aceea era să mor acolo! De fum. Sub mine era cancelaria Comandantului Batalionului III și un căpitan, Țenea Ștefan (care a ajuns apoi Comandant la Compania aprovizionare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
știu. Pe la jumătatea lui ianuarie. Am plecat de acasă pe 17 decembrie și am revenit pe la jumătatea lui ianuarie. Nu mai țin minte exact data. Țin minte că în noaptea de Revelion m-am dus în camera din spate, o cămăruță mică cu un fișet și un pat și am adormit. Dimineața, când m-am trezit pe masa mea era o hârtie cu scrisul meu cu niște nume pe ea. Noaptea, sunase telefonul și am răspuns automat fără să conștientizez faptul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cineva", începuseră să-mi crească aripile și corespunzător și salariul. Mă înscrisesem la cursul de limba engleză, ceea ce însemna să vin la minister de trei ori pe săptămână cu o oră mai devreme și împreuna cu doamna mea ciripeam în cămăruța noastră din Balta Alba în limba lui Shakespeare și ne distram amândoi, ascultând banda de magnetofon cu lecții, ce frumoasă e limba asta și ce straniu suna când o vorbeam noi, mai ales eu, cu un accent de care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Strausbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Ne-a preluat de la aeroport un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
gauchos înarmați cu niște cuțitoaie ce păreau sabii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. Pe perioada deplasării, am fost cazat la Ambasadă, într-o cămăruță modestă dintr-o clădire mohorâtă, "cu chirie". "Locația" avea să-mi creeze surprize neplăcute, cu ocazia unei ploi torențiale apa pătrunzându-mi neinvitată în cameră, ce-i drept nu deasupra patului (problema a fost prompt rezolvată de un coleg din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mine m-au ajutat să iau decizii ce pot părea radicale, dar În acel moment ele au venit de la sine, firesc. Din perspectiva confortului cotidian, făcusem o alegere surprinzătoare, preferând apartamentului spațios din București, În care locuiam Împreună cu mama, o cămăruță de trei pe trei la „La Mama“. Dar, cum libertatea nu era proporțională cu metrii pătrați ai spațiului locativ, la București era inexistentă, la New York o simțeam nelimitată. Clădirea „La Mamei“ era alcătuită nu doar din spații de repetiții și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la New York o simțeam nelimitată. Clădirea „La Mamei“ era alcătuită nu doar din spații de repetiții și de joc, ci și din modeste locuințe. Ellen era instalată Într-un loft la ultimul etaj (unde trăiește și astăzi), iar În diferite cămăruțe erau găzduiți tineri artiști. Deși extrem de mică, a mea avea avantajul că era lipită de spațiul de repetiții. Era tot ce-mi trebuia. Orghast Îmi deschisese interesul pentru tragedia greacă și doream ca prin explorarea sunetelor ei să continui lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fotografia mare a tatei, făcută pe la vreo 30 de ani, a admirat-o îndelung: „Ce frumos e aici domnul”, a spus, cumva visătoare. Era aproape încă un copil și totuși deja o femeiușcă foarte îndrăzneață. Dormea în fundul bucătăriei, într-o cămăruță fără ușă. Într-o seară a venit s-o vadă un unchi de-al ei, de la țară, la care stătuse înainte de a veni în oraș, la Cluj. Era un bărbat de vreo 40-45 de ani îmbrăcat țărănește, cu dinți puși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ducea la veceu părea plin de importanță, traversând curtea cu un mers energic și arogant; ce merite își inventa acest Napoleon al calapodului, care până la urmă a murit de ciroză, nu știu. Undeva, într-o aripă a clădirii, în mici cămăruțe, la care ajungeai pe o scară pe care nu am urcat-o niciodată, locuia o femeie de vreo 25-30 de ani, destul de „bine”, și o alta ceva mai învârstă, infimă (șchioapă), dar curățică, de treabă și la locul ei. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani, în timpul unei plimbări, am îndrăznit să-i spun că, văzând-o atunci, apărându-mi dintr-o dată în față, miraculos, scăldată într-un ocean de lumină, a fost de parcă „l-aș fi văzut pe însuși Dumnezeu”. * E timpul să descriu cămăruța în care lucrez la Snagov, „biroul lui Valeriu”. Este fostul antreu din față al casei începute de părinții Doinei în 1950, ridicată treptat, cu mari eforturi materiale și fizice, în vremuri de - ca și acum (1990) - criză. În fostul antreu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o piatră, cu înscris pe ea în limba ebraică, unde a stat îngerul. Pe ea se oficiază slujba. Este cam de 50 sau 60 de cm de înaltă și cam 40 cm de lata. Este pătrată dar înăltuța. Din această cămăruța intri pe genunchi în Sfanțul Mormânt. El este cam de 2 m de lung, cam un metru de lat și înalt de 1,50 m. Așa cred, dar nu sunt sigură, cu aproximație redau. Piatră care adăpostește locul unde a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-i minunată. E palat din Cer. Așa e. Doar a locuit Luceafăr Ceresc, Crin Dumnezeiesc și Mama omenirii. Mergeți să vedeți că nu mint. Este Adevărul Adevărat. Căsuța unde a locuit Maica Domnului este mică la privire. Se vede o cămăruța foarte modestă, cam 3 m pe 3 m, cred. Luminată înăuntru cu bec electric. Cum am spus, mica la vedere, dar foarte mare la valoare. Ea este protejată printr-o poartă de fier forjat și privești prin ea. Altfel lumea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fără un cuvânt. Șeful blocului îmi dăduse odată de înțeles că eram supravegheată, că avem un ofițer de securitate în blocul nostru. Soția lui, soră medicală, îi făcuse odată o injecție salvatoare lui Nichita, la început, când ne mutasem din cămăruța doamnei Lidia Unanian. Era o caniculă teribilă în București, și Nichita aranja biblioteca bând din când în când apă rece de la frigider. După câteva ore s-a simțit rău, s-a înroșit și a căzut pe pat asigurându-mă că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
el cam de seama mea, poate ceva mai mare, și un foarte bun vorbitor al limbii române. Am fost primit ca o rudă foarte apropiată, cu plată minimă pentru casă și masă. Casa era alcătuită din trei camere și o cămăruță, chilia din care savuram mișcarea de colivă din cimitir. Soția lui moș Ivan nu știa nici o boabă românească, ceea ce m-a obligat să învăț mai multă ucrainiană decât aș fi putut în alte condiții. Deadea Vanea era asemeni, un om
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
moș Ivan nu știa nici o boabă românească, ceea ce m-a obligat să învăț mai multă ucrainiană decât aș fi putut în alte condiții. Deadea Vanea era asemeni, un om de-a-ntregul, om. Cînd nu era obosit de muncă venea în cămăruța mea cu cofăielul de vin și cânta foarte frumos. De la el am învățat "To ne veter" (“Nu vântul bate”) pe care îl cântam pe două voci. Căminul cultural avea o activitate foarte frumoasă datorită harnicului învățător Munteanu Teofan. Conducea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Eu și Ilie, conform documentului fotografic, per verso, devenisem membrii fondatori ai Societății Pedagogice “Foamea”. Peste drum de casa gazdei locuia predicatorul unei secte ai cărei membri erau numiți molocani (de la moloko - lapte, în rusește). și iată-l în cămăruța noastră pe domnul predicator Lukov pentru o partidă de dezbateri bilblice cu Guțaga. Vorbă, vorbă dar gâtul? Trebuie ceva udătură și de aici pănă la paharul pus în mâna predicatorului nu era decât un pas. Să fie păcatul vostru, zice
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe cineva să aibă borcanul cu miere în mână și să nu-și lingă degetele? 95 Încet, precum intrasem, am ieșit pe poartă fără a fi auzită de cele două cumetre, lăsându-le prinse în discuție și am mers în cămăruța urâtă și sărăcăcioasă de la bloc. Îmi era foame. Fetele care locuiau împreună cu mine erau plecate acasă, în satul lor. Nu aveam nimic de mâncare. Bidonul în care țineam apa era gol. Era prea târziu să mai merg după apă. În
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Straussbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și, cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Pankov Parkstrasse 23! O stradă mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de redactare erau de obicei apartamente ale unor membri ai "Cooperativei" plecați la posturi pe la ambasade, locuințe sordide, mizere, mobilate sărăcăcios și fără gust, care spuneau multe despre "proprietari". Apar astfel "Casa Bălcescu", "Casa Baladă"... și, surpriză, "Casa Universitate" o cămăruță situată în podul "Almei Mater" bucureștene! După "proza de rigoare" a "surselor" și semnătura cu numele "conspirativ", Notele se încheie cu o precizare a "cooperatorului de serviciu": "Săvescu Alin se află în atenția organelor noastre. Sursa a fost instruită să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]