2,073 matches
-
clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei. Până azi mă învinovățesc pentru ce s-a întâmplat. — Și Pufulon? — Bietul de el a fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
divini! E lumea n care gându-i curat și fără spini. O lume ideală pictată doar în vise, Din cerurile-albastre-n ferestrele deschise... Pentru tine, femeie! Presari în asfințituri, un răsărit anume Pe care numai tu-l așterni cu legământ La căpătâiul vieții, al toamnei fără nume Când ireal mai naște o taină pe pământ... Când ploaia se-ntețește și norii stau să cadă întunecând albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Feng, acesta ar putea fi salvat de un miracol. E greu să te pui cu Nuharoo când îi intră ceva în cap. Tot ce reușesc să fac este să-l pun pe An-te-hai să-l strecoare pe Tung Chih la căpătâiul tatălui său atunci când Nuharoo se duce cu budiștii să psalmodieze sau se bucură de momentul de operă de la vremea ceaiului, de care s-a ocupat Su Shun și care se desfășoară în apartamentul lui Nuharoo. Spre dezamăgirea mea, Tung Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fundalul cîtorva farfurii desperecheate, stăpînite cu elastic. Din cutioare verzi de Zeppelin, de sub plafon, atîrnau benzi cleioase, pline cu muște. Patricia se cocoță în patul cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi. Vînătă de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bogată la minte, de aceea, multă vreme, îi pusese în umbră pe Gărgăuni. După război, din cauza politicii și a întîmplării cu Siberia, domnului Tomulescu îi căzuse mazul. Triumful Gărgăunilor a fost deplin: toți Tomuleștii au trebuit să-și pună aiurea căpătîiul. Între cele două dinastii se instalase, veche, o ură necruțătoare. Doar pentru că, din inițiativă proprie, mă mutasem la Tomulești, directoarea începu să-mi poarte sîmbetele și mie. Ca pensionar, tatăl Anetei Gărgăun continua încă să profeseze. Față de tineri, pe care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atât de măruntă, că nici n-ar putea fi băgată În seamă ori ținută minte. Cel mai aproape de adevăr, Însă, ar fi că le mănânc părinților banii degeaba, mă bețivănesc prin tot soiul de cârciumi cu indivizi neisprăviți și fără căpătâi (de exemplu cu tine, că te-a Întâlnit pe aici anul trecut și cred că i-ai lăsat o impresie de neșters când te-ai apucat, beat, să-i spui că poemele lui sunt niște căcățișuri de care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și‐apoi c‐o grijă aleasă Îi cheamă pe toți la masă. De n‐ ar fi vrednică Gină I‐ar fi casa o ruină. Noi am suferi cu toții și părinții și nepoții. Cine e de capul lui E om fără căpătâi. Căci destinul i se curmă Ca la barca fără cârmă. Dar când Gina nu mai poate Are pe Rică la spate Priceput și muncitor, Aduce în casă spor. El rezolvă treburi grele Face‐n curte toate cele. Gina cu Rică
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ncapă jalea ta amară, Din iconița ei, Preasfânta Te vede cea din urmă sară... La cap un muc de lumânare Învie‐ ncet și dă să moară, Asemeni visurilor tale În sufletul de‐odinioară! Numai o babă milostivă Îți străjuie la căpătâie, și pe cărbunii din jertfelnic Așază boabe de tămâie. De pe blidar un biet opaiț Își joacă para tulburată Pe fața strânsă sub bărbie C‐o legătură‐ mprumutată. Încet s‐apropie de tine și‐ ți pune‐ un ban în mâna slabă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aspru. Cam cu o săptămână în urmă, când starea lui Hanbei începuse să se înrăutățească fulgerător, Hideyoshi îi ordonase lui Shojumaru să-l vegheze pe Hanbei. — Sunt sigur că pacientul ar fi mai mulțumit să te aibă pe tine la căpătâiul patului, decât pe altcineva. Aș dori să stau eu acolo, îngrijindu-l personal, dar mă tem că, dacă-și face griji să nu mă deranjeze, starea i se va înrăutăți și mai mult. Pentru Shojumaru, Hanbei era atât profesor, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își mișcă încet mâna. Părea să fi auzit glasul lui Hideyoshi și, abia deschizând ochii, încercă să-i spună ceva unui valet, care răspunse: — Domnia Sa a fost atât de bun să vină în vizită la dumneavoastră... să vă stea la căpătâiul patului... Hanbei dădu din cap, deși părea să se agite din cine știe ce motiv. Îi indică omului să-l ajute să se ridice. — Ce credeți? se interesă un ajutor, privindu-l pe doctor. Medicul nu putu răspunde. Hideyoshi înțelese ce dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care se afla, și așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii. 37. S-a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia. 38. Și El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deșteptat, și I-au zis: "Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?" 39. El S-a sculat, a certat vîntul, și a zis mării: "Taci! Fără gură!" Vîntul a stat și s-a făcut o liniște mare. 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
mare mulțime de Greci temători de Dumnezeu, și multe femei de frunte au crezut, și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila. 5. Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătîi din mulțime, au făcut gloată, și au întărîtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, și căutau pe Pavel și pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. 6. Fiindcă nu i-au găsit, au tîrît pe Iason și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
s-a plecat spre Abimelec, căci își ziceau: El este frate cu noi." 4. I-au dat șaptezeci de sicli de argint pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumpărat cu ei pe niște oameni fără căpătîi și neastîmpărați, care au mers după el. 5. A venit în casa tatălui său la Ofra, și a ucis pe frații săi, fiii lui Ierubaal, șaptezeci de oameni, pe aceeași piatră. N-a scăpat decît Iotam, cel mai tînăr fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
au izgonit pe Iefta, și i-au zis: "Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei." 3. Și Iefta a fugit de la frații lui, și a locuit în țara Tob. Niște oameni fără căpătîi s-au strîns la Iefta, și făceau plimbări cu el. 4. După cîtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. 5. Și pe cînd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrînii Galaadului s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
devină cândva port la Dunăre... Din nou despre niște cărți Dintre milioanele de cărți apărute de-a lungul mileniilor, de când omul a inventat meșteșugul de a scrie, cred, că doar câteva cărți merită într-adevăr să le aibă omul la căpătâiul patului, zi și noapte, cărți care pot să-i conecteze cumva mintea la realitatea treburilor cerești și mai ales la cele pământești. Ceea ce spun acum, nu este doar părerea mea ci se regăsește, sub o formă sau alta, în preferințele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gândite și făcute, organizarea statului, a armatei, a educației, administrației, etc... Aceste principii, vor rămâne valabile cred că pentru totdeauna, atât cât pe acest vor exista state. Marii oameni ai istoriei cum au fost Napoleon, Hitler și alții, aveau la căpătâiul patului cartea Principele lui Machiavelli și nu cred că ajunsese acolo, doar din pură întâmplare. Despre cartea mea de suflet, la care țin foarte mult și care se numește Mein Kampf, auzisem încă de când eram doar un copilandru. Făcusem rost
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Puțini au plîns cînd a murit, Frumoasa și neprihănita; O, Lucy, sufletul mi-i adumbrit! Samuel Taylor Coleridge Din Balada b\tr`nului marinar Vîntul lin bătea, apa spumuia, Cărarea' n urma, pînă-n fundu' zării. Eram cei dinții, ce fără căpătîi Stricam liniștea mării. Dar așa, deodat', vîntu-a 'ncetat, Eram noi fiii disperării. Și de vorbeam, doar tulburam Tăcerea mut-a mării! Pe cerul ros' că de arama, Parcă catargului dînd roată, Stă soarele însîngerat, Mai mic dar, cît luna pitulata
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
fusesem o dată pedepsit, rămânând fără mâncare până la mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune, iar când ajungea la zenit, din adâncul unde căzusem eu răsărea altă imagine a Lui, care tot așa urca în slavă, până sus de tot, când de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Arată ca un om care și-a pierdut sufletul. Nici nu pricepem ce spune. În cele din urmă, mă face să înțeleg că Tang Nah a luat o supradoză de somnifere și că se află la spital. Mă grăbesc la căpătâiul lui. Îl strig pe nume. Își deschide ochii, încearcă să schițeze un zâmbet și își pierde din nou cunoștința. Nu știu ce să zic. După ce Tang Nah iese din spital, îmi iau rămas bun de la mătușa mea și mă întorc cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Acum țipă isteric, lovind salteaua cu pumnul, pentru ca în clipa următoare să-și piardă cunoștința. El o îngrijește, plin de remușcare. Îi dă să mănânce terciul așa cum o mamă i-ar da pruncului ei. De câte ori se trezește, el e la căpătâiul ei. Uneori, asta se întâmplă la miezul nopții. La trei dimineața. Ea deschide ochii, îl vede dormind, cu capul peste brațele încrucișate, pe un scaun. În fața lui, un castron de terci, cald încă. Ea plânge, nu știe ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Beijing. Am creat sute de proiecte și au loc toate în același timp. Din când în când, corpul meu nu reușește să țină pasul cu mine. Cedează, cuprins de febră. În acele momente, trimit după Nah și ea vine la căpătâiul meu. Nah încearcă să mă potolească. Nu pricepe de ce trebuie să-mi pun sănătatea în pericol. Nu vede rostul. De-abia pot eu să-l redau. O femeie ca mine se străduiește să-și trăiască viața din plin. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
șlefuit, lustruit, dichisit - ca o curte de școală ce este. Știu (acum) că acolo a fost ruina pe care tata nici bojdeucă nu voia să o numească; știu, acum, că acea ruină, reparată cum dăduse Dumnezeu (presupun că grija de căpătâi a tatei fusese acoperișul - de aceea se și spune: «a avea un acoperiș») este locul În care s-a născut fratele meu, Petrică; și În care a murit. Și știu - cum să nu știu? - că acolo am fost, nu conceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de nici nu puteai deschide ușa - darmite gura, să strigi, că ți-o umplea Crivățul (ce Crivăț, la noi, la Mana...). La urma urmei, era și salut, strigătul meu de dimineață, dar mai degrabă provocare de răspuns la Întrebarea de căpătâi a lumii, a mea: Este Moș Iacob? Iar el răspundea totdeauna prezent, cu icnetul lui răsunător și liniștitor: - Hă! Al doilea moment al zilei: la pârleaz. Urcam pe podișcă, mă apucam de parii laterali și, legănându-mă În față, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aer, altfel s-ar duce la fund), dacă n-ar da din degetul-mare; dacă nu i-ar bate pula Încolo, Încoace, ca o limbă de clopot, răsturnat; ca un pendul (și el) - ca și pendulul, ca și limba de clopot căpătâiul i-i uite-așa de gros: ca o măciulie; ca o măciucă - ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu. Băietanii care mă călăuzeau prin stuhării, sălciiș, răchitnă, mlaștini - ca să mi-l arate, ei mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sub bărbia sa. Gacel Sayah se așeză pe marginea mindirului și apăsă ușor arma, în timp ce mâna cealaltă se lăsă cu putere pe gura celui adormit. Mâna dreaptă a căpitanului țâșni automat spre revolverul pe care îl ținea întotdeauna jos, lângă căpătâiul patului, dar targuí-ul îl îndepărtă puțin cu piciorul, aplecându-se și mai mult deasupra lui. Murmură răgușit: — Dacă scoți un strigăt, îți tai beregata. Ai înțeles? Așteptă ca ochii celuilalt să-i confirme că înțelesese și apoi, foarte încet, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]