18,277 matches
-
dumneavoastră ați spus foarte clar sere-sere, ceea ce în graiul nostru înseamnă un îndemn de a face caca... Și Muntean a șoptit că nu mai are mult și chiar face pe el, că a mâncat cucuruz fiert cu borș de barabule. Căpitanul a slobozit printre dinți câteva cruci și mai mulți Dumnezei: Chiar așa, mă nevolnicilor și netrebnicilor?! Așa-i, pane căpitane! Garantăm noi cu viața și cu libertatea noastră. Bine, așa să fie! a spus panul cam șifonat pentru întâiași dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
parchet și din tavan, la bucătărie, sufragerie, cele două dormitoare, hol și baie. Da, fără îndoială, tavanul, pereții lui și pardoseala au urechi, posibil și camere de luat vederi, așa minuscule, Made in Japan, ultrasensibile, pe care le-a instalat căpitanul Timpan chiar în această noapte, socotea Ghiță. Porția dublă de nechezol pe care a îngurgitat-o dis-de-dimineață nu și-a făcut efectul energizant așteptat. Stors de vlagă, cu cearcăne la ochi cât potcoava calului și cu o migrenă rebelă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a decupat ici-colo, prin sondaj, câteva lamele, dar, în afară de nisip și zgură, nu a descoperit absolut nimic de luat în seamă, ceea ce l-a determinat să treacă la remontarea obiectelor deranjate și să cugete cu voce tare: Omenos om și căpitanul ista, Timpan, măcar pe copii i-a cruțat de timpanele lui, deși sunt strănepoții lui bunicu... Dar nu poți să știi ce-o mai fi și pe la școală, ce ofensivă ateistă se desfășoară printre elevi, că de la ei nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
infinit mai multă treabă. Pentru început a îndepărtat tencuiala cu dalta din zona tubului cu cablurile electrice, de la întrerupător și până la becurile din pereții laterali. Acolo a auzit el noaptea trecută acel hârșâit care i-a băgat în cap sârma căpitanului cu microfonul cel minuscul. După aceea a extras din perete cablurile de la prize și până la veioze. Din pardoseală, aici a îndepărtat o întreagă diagonală din lamelele parchetului și toate frizele ce delimitau planșeul de pereții încăperii. Mai întâi a cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să vă pună ăia pielea pe băț... Tata îi dă înainte... "Căpitanul Falcă: băiat subțire, miroase a parfum ales, e miștocar, dar se vede că e mereu obosit de curve..." Cele mai multe ninetiste duc mâinile la urechi, dar se vede că o fac numai de amorul artei. Sunt curioase-foc... Tata-i dă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
băiat subțire, miroase a parfum ales, e miștocar, dar se vede că e mereu obosit de curve..." Cele mai multe ninetiste duc mâinile la urechi, dar se vede că o fac numai de amorul artei. Sunt curioase-foc... Tata-i dă înainte... Așaaaa... Căpitanul Falcă, ziceam... Se uită la tine ca la o victimă sigură. Întreabă din când în când pe majur: Dă semne de cip-cirip?" Se supără și-și sacrifică pantoful de lac. Lovește profesionist; peste șira spinării sau în boașe. Strâmbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care treceau". Niou (al cărui nume înseamnă Mireasmă), fratele său care nu posedă acest dar miraculos, caută să-l egaleze prin meșteșug, dedicându-se zile în șir amestecurilor parfumate, astfel că celor doi li se spune "Maiestatea Sa Parfumată" și "Căpitanul Înmiresmat". Se organizează, la curte, și diferite concursuri în timpul cărora juriul comentează, ore în șir, calitățile și defectele tămâilor prezentate. Treptat, ele se transformă în adevărate ritualuri subsumate, în buna tradiție japoneză, unei căi de împlinire estetică și de realizare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
CĂPITANUL ALATRISTE Aventurile căpitanului Alatriste Bunicilor Sebastián, Amelia, Pepe și Cala: pentru viață, cărți și amintiri. La luptă ne ducea un căpitan grav rănit, care oricât suferea, nu sa plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
CĂPITANUL ALATRISTE Aventurile căpitanului Alatriste Bunicilor Sebastián, Amelia, Pepe și Cala: pentru viață, cărți și amintiri. La luptă ne ducea un căpitan grav rănit, care oricât suferea, nu sa plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut și-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
CĂPITANUL ALATRISTE Aventurile căpitanului Alatriste Bunicilor Sebastián, Amelia, Pepe și Cala: pentru viață, cărți și amintiri. La luptă ne ducea un căpitan grav rănit, care oricât suferea, nu sa plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut și-a murit. Doamne, ce mai căpitan a fost acela! Eduardo Marquina, În Flandra a apus soarele Taverna Turcului Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Amelia, Pepe și Cala: pentru viață, cărți și amintiri. La luptă ne ducea un căpitan grav rănit, care oricât suferea, nu sa plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut și-a murit. Doamne, ce mai căpitan a fost acela! Eduardo Marquina, În Flandra a apus soarele Taverna Turcului Nu era nici cel mai cinstit, nici cel mai cucernic dintre oameni, dar era viteaz. Se numea Diego Alatriste y Tenorio și luptase ca soldat al corpurilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și atacatul, cu fandări de scrimă fină, când deodată se pomenea pe dedesubt, pe la vintre, cu o spintecare scurtă ca fulgerul, care nu-i mai lăsa răgaz să ceară spovedanie. Da. Le-am spus eu domniilor voastre că erau timpuri grele. Căpitanul Alatriste, vasăzică, trăia din spada dumisale. Pe cât Îmi dau seama, denumirea aceea de căpitanul era mai mult o poreclă decât un grad efectiv. I se trăgea de demult: de când, soldat fiind În războaiele regelui, stăpânul nostru, a trebuit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vintre, cu o spintecare scurtă ca fulgerul, care nu-i mai lăsa răgaz să ceară spovedanie. Da. Le-am spus eu domniilor voastre că erau timpuri grele. Căpitanul Alatriste, vasăzică, trăia din spada dumisale. Pe cât Îmi dau seama, denumirea aceea de căpitanul era mai mult o poreclă decât un grad efectiv. I se trăgea de demult: de când, soldat fiind În războaiele regelui, stăpânul nostru, a trebuit să treacă Într-o noapte cu alți douăzeci și nouă de camarazi și un căpitan adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de căpitanul era mai mult o poreclă decât un grad efectiv. I se trăgea de demult: de când, soldat fiind În războaiele regelui, stăpânul nostru, a trebuit să treacă Într-o noapte cu alți douăzeci și nouă de camarazi și un căpitan adevărat peste un râu Înghețat, Închipuiți-vă singuri, urrraaa, trăiască Spania și toate aiurelile alea, cu spada Între dinți și numai În cămașă ca să se confunde cu zăpada, pentru a surprinde un detașament olandez. Căci ăia erau inamicii noștri de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de-atunci, fiindcă țineau morțiș să fie independenți, și vorba ceea: ochii care nu se văd se uită. Treaba e că pân’ la urmă a rămas pe-a lor, dar pân’ atunci i-am potcovit noi bine. Întorcându-ne la căpitan, ideea era să se mențină acolo, pe malul râului, sau al digului, sau al cui naiba o fi fost, până când spre dimineață trupele regelui, stăpânul nostru, aveau să lanseze un atac și să se unească cu ei. Pe scurt, ereticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de lungă și de dură. Ca să vă faceți o idee domniile voastre, aflați că numai doi spanioli au izbutit să treacă pe malul celălalt la căderea nopții. Diego Alatriste a fost unul din ei, și pentru că toată ziua comandase trupa - Întrucât căpitanul adevărat a fost rapid mătrășit chiar de la prima Înfruntare, cu două palme de oțel ieșindu-i dintre omoplați -, a rămas cu porecla, deși niciodată nu s-a bucurat de gradul ăsta În armată. Căpitan pentru o zi al unei trupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru că toată ziua comandase trupa - Întrucât căpitanul adevărat a fost rapid mătrășit chiar de la prima Înfruntare, cu două palme de oțel ieșindu-i dintre omoplați -, a rămas cu porecla, deși niciodată nu s-a bucurat de gradul ăsta În armată. Căpitan pentru o zi al unei trupe condamnate la moarte care a dat În primire vânzându-și scump pielea, om după om, cu râul În spate și blestemând Într-o castiliană savuroasă. Deh, chestii de-ale războiului. Chestii de-ale Spaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de mine când voi fi ceva mai mărișor. Iată de ce, când mergeam pe treisprezece ani, mama mi-a Îndesat Într-o bocceluță o cămașă, niște nădragi, un șirag de mătănii și un coltuc de pâine și m-a trimis plocon căpitanului, profitând de faptul că un văr al ei pleca la Madrid. Așa m-am aciuat, jumate ca servitor, jumate ca paj, pe lângă prietenul tatălui meu. Acu’ să vă mărturisesc ceva: cea care m-a adus pe lume, dacă l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Acu’ să vă mărturisesc ceva: cea care m-a adus pe lume, dacă l-ar fi cunoscut mai bine, s-ar fi gândit de o mie de ori până să mă trimită În slujba lui. Dar bănuiesc că titlul de căpitan, așa fals cum era, punea personajul Într-o lumină bună. Ca să nu mai zic că biata maică-mea n-o ducea bine cu sănătatea și mai avea două fete de crescut. În felul ăsta scăpa de o gură În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o povestesc acum trebuie că s-a Întâmplat pe la anul o mie șase sute douăzeci și ceva, mai mult sau mai puțin. Este aventura mascaților și a celor doi englezi, despre care s-a vorbit mult la Curte și În care căpitanul nu numai că fost cât pe ce să-și lase pielea aia crâmpoțită pe care și-o salvase și din Flandra, și de turci, și de corsarii berberi, dar și-a făcut doi dușmani ce aveau să-l urmărească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu poate fi decât Răul Întrupat Într-o fetiță bălaie de unsprezece sau doisprezece ani. Dar să povestim totul cu șart și la locul lui. Mă numesc Íñigo. Și numele meu a fost primul lucru pe care l-a rostit căpitanul Alatriste În dimineața când a fost eliberat din vechea temniță municipală, unde petrecuse trei săptămâni pe spezele regelui pentru neplata dărilor. Chestia cu spezele e așa, un fel de-a zice, pentru că atât În această Închisoare, cât și În celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de-a zice, pentru că atât În această Închisoare, cât și În celelalte din vremea aceea, singurele luxuri - printre ele numărându-se și mâncarea - pe care ți le puteai permite erau cele plătite din propria-ți pungă. Din fericire, deși pe căpitan Îl umflaseră aproape fără nici o lăscaie, avea destui prieteni. Așa că toți au pus mână de la mână ca să-l ajute pe toată durata popririi, făcută mult mai suportabilă de fierturile și ghiveciurile pe care Caridad Lebrijana, adică din orașul Lebrija, stăpâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stăpâna Tavernei Turcului, i le trimitea prin mine din când În când, și de niscaiva reali de patru trimiși de amicii lui, don Francisco de Quevedo, Juan Vicuña și alți câțiva. În rest, și mă refer la neplăcerile tipice temniței, căpitanul știa să le facă față ca nimeni altul. Era bine cunoscută În acele timpuri predispoziția generală din Închisori de a-i ușura de bunuri, haine și chiar Încălțări pe colegii de suferință. Dar Diego Alatriste era și el destul de cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i lipească de mărul lui Avram un cuțit scurt de parlagiu, pe care Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amintesc bine anul - să tot fi fost al două’ș’doilea sau al două’ș’treilea al secolului -, dar sunt sigur că era una din diminețile acelea albastre și luminoase ale Madridului, cu un frig de-ți tăia răsuflarea, când căpitanul a ieșit din temniță. Din ziua aceea care - nici unul din noi n-o știa pe-atunci - avea să ne schimbe atât de mult viețile, s-a scurs mult timp și multă apă pe sub podurile râului Manzanares; dar parcă și acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]