6,191 matches
-
purtat cu noi deosebit de onorabil. Odată, m-a ales pe mine și pe încă un prieten și ne-a spus: „Voi doi, urcați-vă în căruță și veniți cu mine, că avem o treabă în oraș”. Ne-am așezat în căruță și-am mers cu el. Unde crezi că am ajuns? La el acasă! Avea o casă mică pe Calea Girocului, unde sunt multe case familiale cu grădină. Ne-a zis: „Am o mulțime de caise, culegeți-le, mâncați cât vreți
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
nepregătiți, dar, de bine, de rău, știau să tragă cu pușca. O unitate germană puternică, bine înarmată, înainta dinspre Belgrad prin Moravița și se apropia de Timișoara. O parte din evreimea din Timișoara a fugit din oraș pe jos, cu căruțe, cu trenuri, cum a apucat, spre Lugoj. Fiecare cum a apucat. Familia noastră a fost primită de două familii de unguri, care ne-au ascuns în pivniță. Germanii au ajuns la intrarea din Calea Șagului și au început să se
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
emirul și toate le are”. Aici însă, e pus sub semnul uni blestem, aș zice purificator, care-l menține tânăr dar, din păcate, ca o povară pentru urmași. O poveste a la Doamna și imprevizibila Mariana Vicky Vârtosu, este povestea „Căruța cu ceasuri”. Pare ca un desen animat în care personajele, respectiv ceasurile, au un dialog dramatic și-n același timp comic, ce duce la ideea universală a ultimului ceas, ce anunță stingerea, moartea. Mi-a plăcut cel mai mult acest
O FEREASTRĂ CE SE DESCHIDE ÎNTRE REAL ŞI IMAGINAR. CĂLĂTORIE ŞI EXTAZ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382921_a_384250]
-
de pulbere gata să bântuie orizontul. Uiți atunci că există autostrăzi cu câte cinci, șase benzi pe sens, că există și orașe cu viață trepidantă, că Phoenix e o mare capitală, și lași să-ți cutreiere mintea imaginea caravanelor de căruțe cu coviltir, traversând vestul sălbatic în aventurosul lor început. Oamenii? Sunt oameni. Amabili, mereu zâmbitori, acordând atât de puțină importanță vestimentației încât te întrebi cum de mai există ilustrele magazine care fac din modă un spectacol. Nu au pasiuni răvășitoare
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
sau Leipzig, coloniști și ei, ademeniți de Alexandru I, ca și noi, moldovenii de dincoace de Prut, să pleci cu harabaua alungită ca să cuprindă mai mult din recolta cosită, cu doi cai sănătoși la tracțiune și unul de rezervă, în spatele căruței, cu mine la hățuri, pregătit mereu să-mi fie îndeplinite toate mofturile, să mai ai și statut de școlit la oraș, înconjurat de dragostea verilor mândri de un așa cocon, ce să mai spun? E prea obositor pentru un om
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
cărți) indiferent de efort și de costuri. Studierea monumentului o începea în zori, pentru a putea urmări întrarea treptată a soarelui prin ferestre. În anii `50-`60, deplasarea la monumente nu se putea face decât pe jos sau cu „ocazii”: căruță sau camion căci nu existau cursele cu autobuze. La biserici nu erau reflectoare și ca să poată citi inscripțiile din scenele aflate la înălțime, întindea pe podea, acolo unde cădea soarele, un cearceaf alb împrumutat de la țărani, proiectând astfel lumina în
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
spuse nu s-ar înțelege atâtea. Hmm, auzi că “trebuie să te urăsc, trebuie!!” vorba de om cu scaun la cap, iar asta după atâtea făcute și încă câte voi mai face că nu mă las, nu mă las.. O căruță venea rapid și-mi rupe gândurile atunci.Din ea sare unu și deschide o poartă. Când mă uit mai bine era poartă școlii, da . Sigur că nu era așa când a făcut ea școală primară. Încercăm să mi-o închipui
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
e suficient să ne amintim șirul bancherilor siliți să-și ia viața. Popoarele care încă îi mai așteaptă pe americani ca să le scape de dictatori și de tiranie și pe bancheri să le „ajute” financiar, le urez spor la tras căruța machiavelică a Ocultei Mondiale și a bancherilor-cămătari. Nu mai dați crezare știrilor false! Revedeți, vă rog, inventarul războaielor americane din editorialul „Insomniile doamnei Clinton”! Analizați îndeaproape și veți constata că, toate atacurile teroriste din timpul primului Război Rece și pînă
Graniţa neagreată de S.U.A., trasată de gigantul Google şi Turnul de la Basel [Corola-blog/BlogPost/92916_a_94208]
-
trenuri, care i-a dus întâi undeva în Basarabia, și numai apoi la Cernăuți. Ajunși la Adâncata, s-au spălat prima dată după o lună de zile, în iazul de acolo, de unde un consătean, Gheorghe Zaiț, i-a luat cu căruța. La Tereblecea îi aștepta o altă nevoie - casa le era ocupată de niște oameni evacuați din Pătrăuți, care au eliberat-o tocmai peste un an. Văzându-se la vatră, mama Ecaterina a mulțumit Tatălui Ceresc pentru puterea dăruită în momentele
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
celor doi băieți și două fete câte 4 hectare de pământ și i-a făcut gospodari la casele lor. „Tata, Dumitru Ciocălău, era cel mai mare fecior în familie și s-a străduit să înmulțească averea. Și-a cumpărat cai, căruță, oi, vite, de toate. Însă am sărăcit după ce ținutul nostru a fost ocupat de ruși și când a început războiul, apoi foametea organizată de bolșevici, ca să ne șteargă de pe fața pământului. Oamenii cei mai bogați din sat aveau bani și
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
Doljoc. Oamenii atunci erau mai prietenoși, mai buni, nu se amestecau în politică ca acum. Ucrainenii trăiau alături de români ca frații. Când tata a căzut pe front, aveam vreo 6 anișori. Era foamete, o greutate nemaipomenită. Toate bunurile - vacă, cai, căruță - mama le-a dat pe pâine, ca să nu murim de foame. Norocul nostru că ne-au ajutat rudele după mamă, care erau mai înstărite și ne dădeau porumb, secară. Măcinam grăunțele la râșniță, le fierbeam și astfel ne-am salvat
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
între ei, boierii socialiști. Maestrul Sadoveanu purta vara un costum alb, care, datorită culorii deschise, crea iluzia că îi dublează circumferința trupului, și așa vizibil de la un kilometru, iar pe cap ținea o pălărie albă parasolară, mare cât roata de la căruță, încât, la intrarea în curtea noastră, Titanul provoca panică printre naivele găini, care cotcodăceau acuzator în frunte cu disperatul cocoș obligat să se retrăgă cu trufașa coadă între picioare. Uneori, orătăniile zburau îngrozite peste gardul salvator , în grădina cu pruni
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
atunci, lumea nu avea nici telefoane fixe. Și a trebuit să așteptăm în mica piață din fața clădirii teatrului. Era întuneric, dar squarul plin de localnici, de toate vârstele. Mulți cu copii mici. Și tot apăreau de prin toate colțurile, împingând căruțe cu fructe și obiecte, întorcându-se din piață, bunici cu nepoți, surori cu frați mai mici, mame, tați, etc. Și s-a strâns un grup mare în jurul nostru, al soțului meu Nic și al meu, și ne-au pus tot
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
frumoase! Așa se întâmpla și cu povestea lui Neghiniță cel șugubăț. În inconștiența sa, Dică povestea zâmbitor întâmplări foarte grave: “Într-o dimineață, Neghiniță n-are ce face și intră în curte la preot. Popa, plecat de cu noapte cu căruța la târg, iar preoteasa trebăluia de zor cu hrana orătăniilor. După ce le-a dat grăunțe și apă, s-a dus cu oala să mulgă vaca. Neghiniță... după ea. Preoteasa a spălat țâțele vacii, le-a masat și a luat oala
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
maeștrii puturoaselor ideologii, mai trăgînd pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al băcanului miop, în timp ce guvernantele alunecă din ce în ce mai sigur pe drumul pierzaniei și primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture. Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației, tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer, tot depilînd fecioarele de pericolul împotmolirii în ideal, deși în orice epocă, în ... Citește mai mult Suflîndu-și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
speranței,înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselorideologii, mai trăgînd pe vîrful unghieivreo două, trei icre de știucă,mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscatal băcanului miop,în timp ce guvernantele alunecă din ce în cemai sigur pe drumul pierzanieiși primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture.Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației,tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer,tot depilînd fecioarele de pericolulîmpotmolirii în ideal,deși în orice epocă, în ... IX. ÎN ORICE CAZ, TRĂIM
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Adică Studium? — Da... aia e. — Dar la Florența nu există universitate, replică poetul, surprins. Bargello ridică din umeri: — Oricum, acolo vor să o facă. Vino, o să mergem până acolo cu carul meu. La colțul cu Via dei Tintori poposise o căruță solidă, cu patru roți. Cei doi urcară pe capră, ocrotiți de un acoperământ din cânepă, În timp ce escorta se așeza În partea din spate. Sub acea Învelitoare, căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la lecțiile maeștrilor de la Paris. Se părea că toată lumea era la curent cu studiile sale. Poate că ți-ai făcut o ideea prea elevată despre maeștrii aceia, replică Dante sec. Se Îndepărtaseră de trepte, Îndreptându-se către logia de la Orsanmichele. Căruțele negustorilor de stofe se opreau În acel loc pentru a-și face plinul, Înainte să plece spre târgurile din Nord. Căldura chinuitoare fermenta balega zecilor de cai care se perindau prin pasajul acela Îngust. Roiuri de muște se roteau Înnebunite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pragul porții de la Ospedale della Misericordia. Din grupul de bărbați cu glugi ai confreriei ospitalierilor care staționau pe sub portic, nici unul nu păru să Îl bage În seamă. Se Îndeletniceau cu băutul, pe rând, dintr-un mic ulcior, rezemați de marginea căruței pe care o foloseau pentru morți. Ajuns la etajul superior, Își deschise drum de-a lungul galeriei fostei mânăstiri, până la chilia medicului șef. Intră fără să bată la ușă și se opri În prag, cu brațele Încrucișate. — Sănătate, messer Durante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prăvălia spițerului. Văzând-o cum Își Încetinește pașii, se opri. Pentru prima oară o zări uitându-se În jur, ca și când ar fi fost Îngrijorată că cineva i-ar fi putut iscodi mișcările. Din fericire, chiar În momentul acela trecea o căruță Încărcată cu butoaie, ascunzându-l. Când vehiculul trecu mai departe, ea dispăruse În interiorul prăvăliei. Dante șovăia dacă să o urmeze, sau dacă să o aștepte să iasă, iar apoi să o supravegheze În continuare fără să se lase văzut. Hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o mai lungesc despre proiectul meu. Dar unde e obișnuita veselie a Întrunirilor voastre? continuă el fără a i se adresa nimănui În mod deosebit. Cei de față se Îndreptară spre el parcă mecanic, precum capetele de turci dintr-o căruță de bâlci, trase de sfori. Desigur, moartea meșterului Teofilo a spulberat armonia celui de Al Treilea Cer, lipsind bolta cristalină de una dintre stelele ei. Vă Înțeleg suferința, continuă priorul. — Mai Întâi meșterul Ambrogio, iar apoi Teofilo, bâigui Augustino. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care feluriți căutători de comori tot speră să-l scoată la iveală de vreo șapte secole. Legenda spune că, În ziua premergătoare vinerii fatale, din templul templier din Paris ar fi plecat În taină către portul La Rochelle trei căruțe Încărcate până la refuz și escortate sever de cincizeci de cavaleri. Misterioasa caravană a ajuns după câteva zile la destinație. În rada portului, aștepta gata de drum, cu toate pânzele În vânt, flota Ordinului Templier care, așijderea În mare taină, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cale, Domnul să ne ferească de ispite, căci, de nu mă înșel - și nu mă înșel! - aici vom sta de mas, frate Iovănuț. Iovănuț își făcu două-trei, hai patru cruci și grăbi pasul. La han, mai ceva ca la târg: căruțe, cai deshămați, focuri de frigare, tarabe cu nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu v-aș ști eu, ’r-ați ai dracu’ de mitocani! Episodul 24 îN LEGĂTURĂ CU UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE POVESTITORII SECOLULUI AL XVII-LEA în toată această celestă harababură din jurul hanului, mai la o parte, ascuns de vânzoleala dimprejur printr-o căruță înaltă cu coviltir, pâlpâia domol un foc lângă care ședea o mână de oameni prăvăliți întru hodină. Dacă din întâmplare ori dacă în mod legic, cu necesitate, bunele noastre personaje s-au îndreptat tocmai într-acolo, ori dacă însăși docila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
afară, armăsarii arabi lăsați nesupravegheați, sătui de propriul lor pur-sânge, își maculau originea de clasă cu proletarele iepe răsăritene, dând naștere acelui soi ciudat de cal, calul-mulatru sau calul de povară, caracterizat prin uriașa sa forță de a trage înainte căruța istoriei. Episodul 72 RUGĂCIUNI Și iată-i acum pe cuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț ajunși în culmea Copoului. Au amândoi veșmintele pline de praful unei Europe pătimașe, sfâșiate de lupte intestine, trăind timpuri manieriste, decadente, în care-i era frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]