1,385 matches
-
cu coada ochiului, că trebuie să fie un tată minunat. Fran studie chipul femeii mai în vârstă. Oare Stevie bănuia adevărul, faptul că era într-un stadiu avansat de aspirație maternă, la un pas doar de a fura copii din cărucioare? Dacă e un tată așa de bun, întrebă Fran, de ce nevastă-sa a șters-o înapoi în Australia și și-a luat copilul cu ea? Trebuie să fi făcut ceva groaznic ca să merite asta. Fața plină de riduri a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
elevi guralivi, râzând, unii purtând uniforme, alții îmbrăcați în uniforme create chiar de ei, alcătuite din pantaloni largi și geci de piele purtate peste cămăși în carouri. Fran zâmbi văzându-i. Le zâmbi și doamnelor care dirijau circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui s-o ia de la capăt. Nu-și amintea să se mai fi simțit atât de caraghios de fericită de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așa că n-am nimic de câștigat din asta. De ce l-aș ține să-mi ocupe spațiu prețios pe raft când nu-mi iese nimic la afacerea asta, spuneți-mi dumneavoastră? În fața unui public fascinat, alcătuit din bătrâne și mame cu cărucioare, Fran peroră asupra motivelor pentru care Fair Exchange avea să fie căutat, nu doar pentru că oamenii aveau o mașină de vânzare, ci pentru că de-acolo aveau să afle exact ce se mai întâmpla prin Woodbury. — Vedeți, domnule Morton, oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
creadă când o întâmpină zarva, confuzia și haosul create de mulțimea ce stătea la coadă ca să dea anunțuri pentru numărul 2. Singurele persoane care aveau ceva de cârtit erau Sean McGee, care nu reușise să treacă cu bicicleta de toate cărucioarele lăsate pe scări, și Keith, redactorul sportiv, care se plânse că băbuțele de la coadă îi tot spuneau: „Salutare, drăguță, ai vreun pont pentru noi?“. Era trecut de șase când Fran ajunse în sfârșit acasă la Jack să vadă ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
point non-retour și eu am trecut de el, înțelegi? Acum când știu cum arată primăvara, nu vreau s-o mai fac!“ El tăcea scormonind cu vârful pantofului în nisip. Copiii chiuiau, arborii erau înfrunziți, zburau păsări mici, mame tinere împingeau cărucioare, de undeva se auzea o horă năbădăioasă. „Nu știu ce simți, acum cred că încep să înțeleg, m-ai luat prin surprindere și pe mine. Eram convinsă că o să te lase totul rece, poate chiar o să te bucuri și o să mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tunici albe și oaspeți europeni ținîndu-și strîns În mînă pălăriile și valizele. Doi motocicliști japonezi, fiecare cu cîte un soldat Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu cai și grupuri de hamali care se clătinau sub baloții de bumbac crud care atîrnau pe jugurile de pe umerii lor. Circulația În Bund era deja blocată. Încă o dată, zgomotul și freamătul Shanghai-ului Îi Înghițise pe invadatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cuțit Întotdeauna războaiele Înviorau Shanghai-ul, accelerau pulsul străzilor lui aglomerate. PÎnă și cadavrele din șanțuri păreau mai vii. Grupuri numeroase de țărănci se Înghesuiau pe trotuarele de pe Avenue Foch; În fața Cercului sportiv francez, vînzătorii Își blocau roțile lovindu-și cărucioarele unul de altul; șiruri de trăsurici și ricșe, cîte zece În rînd, se atingeau de mașinile care avansau Într-un zgomot continuu de claxoane. Tineri gangsteri chinezi În costume americane strălucitoare stăteau la colțuri de stradă, strigînd cifrele de jai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Buick proprietate elvețiană și un camion pe motorină al guvernului francez de la Vichy treceau printre porți. De obicei, pietonii europeni s-ar fi așezat În fruntea cozii, dar acum Își așteptau rîndul printre hamali de ricșe, și țărani care Împingeau cărucioare. Oprind bicicleta, Jim abia reuși să Își țină echilibrul cînd un hamal cu picioare bolnave trecu pe lîngă el, aplecat sub un jug de bambus Încărcat cu legături de lemne pentru foc. Mulțimea se Împingea În jurul lui, duhnind a transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Avenue Foch, observă că Shanghai-ul se schimbase. Mii de soldați japonezi patrulau pe străzi. Pe principalele bulevarde fuseseră ridicate posturi de pază, Înconjurate cu saci de nisip, la o anumită distanță unele de altele. Deși străzile erau pline de cărucioare și ricșe, de camioane comandate de miliția marionetă, mulțimea era supusă. Chinezii care Înțesau trotuarele În fața magazinelor universale de pe Nanking Road, Își țineau capetele plecate, evitîndu-i pe soldații japonezi care se plimbau agale pe stradă. Pedalînd cu putere, Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sosise la Lunghua, auzise că părinții săi erau internați Într-un lagăr lîngă Soochow, dar japonezii refuzau să ia În considerare ideea unui transfer. Traversară terenul de adunare și se apropiară de bucătăriile lagărului din spatele casei paznicilor. Vreo douăzeci de cărucioare pentru mîncare, cu echipele lor, erau trase lîngă locul de servire, Înghesuindu-se laolaltă ca o mulțime de ricșe cu hamalii lor. După cum apreciase Jim, el și domnul Maxted aveau să-și ia lua locul cam la mijlocul cozii. Ultimii veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avea loc cu permisiunea comandantului japonez al bazei. La fiecare cîteva ore, un grup de soldați ieșea cu un camion și scoteau cîțiva chinezi afară. Jim Îi urmărea cum fugeau peste orezăriile inundate, spre vestul aeroportului În timp ce japonezii aruncau din cărucioarele lor cauciucurile și plăcile de metal. Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei se așezase pe pat, uitîndu-se țintă, cu o expresie disperată, la pumnii ridicați ai lui Jim. 28 O evadare — Iar s-a terminat războiul, domnule Maxted? Peste tot În jur, În timp ce Jim aștepta la ușa bucătăriei, prizonierii dădeau deoparte cărucioarele de alimente, strigînd și arătînd spre porți. Sirena de Încetare a alarmei răsuna peste lagăr, tînguirea unei păsări rănite care Încerca să se ascundă de bombardamentul american. Ținîndu-se unii pe alții pe după umeri, prizonierii Îi urmăreau pe soldații japonezi părăsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea strîns de mînerele căruciorului de fier. Ceilalți deținuți Își abandonaseră cărucioarele, dar Jim era hotărît să nu fie prins afară din rînd cînd avea să vină camionul cu alimente. Nu mîncase din după-amiaza precedentă. Deși deținuții erau gata să ocupe casa paznicilor, nu se putea gîndi la nimic altceva decît la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G se uită la pămîntul ars, la urmele lăsate ani de zile de roțile de fier ale cărucioarelor pentru mîncare, ce arătau direcția spre bucătărie. Stătu În ușa camerei lui, puțin surprins văzînd tăieturile decolorate din reviste, prinse de perete deasupra priciului lui. În ultimul moment, Înainte de a se alătura marșului, doamna Vincent rupsese perdeaua cămăruței sale, satisfăcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și tatăl lui i se vor alătura acolo. Chiar și dacă nu vor mai fi atîtea ajutoare americane, va exista o aprovizionare constantă cu alimente. Jim se uită În jos la bucătăria tăcută din spatele casei paznicilor și la colecția de cărucioare de fier ruginite. Deja se gîndea la un cartof dulce. Pantofii lui răsunau pe coridoarele goale și În jos, pe treptele de piatră. CÎnd ieși repede din hol, auzi motorul Opelului. Tulloch și soldatul de la Seaforth Highlander Încărcau parașute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
toată ploaia și frigu’ ăsta ție-ți arde să stăm afară și să mâncăm cârnați? — Mi-a trecut prin minte. — Nu, se împotrivi doamna Reilly, cu o hotărâre de om beat. Hai acasă. Or’cum, n-aș mânca nimic din cărucioarele alea slinoase. Vânzătorii ăștia sunt o șleahtă de vagabonzi. Dacă insiști, acceptă Ignatius îmbufnat. Deși mi-e destul de foame, iar tu tocmai ai vândut un memento al copilăriei mele pe treizeci de arginți, am putea spune. Continuară mica lor schemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care se joacă în centru și cum toate mi se par suficient de tâmpite încât să le țină pe ecran la nesfârșit, săptămâna viitoare nu îmi surâde deloc. Bătrânul privi spre Ignatius, apoi spre oala uriașă, arzătorul de gaz și cărucioarele hârbuite. Aș putea să te angajez chiar aici, propuse el. — Îți mulțumesc foarte mult, spuse condescendent Ignatius. Totuși nu aș putea lucra aici. Garajul acesta este foarte umed și eu sunt predispus, printre multe altele, și la maladii respiratorii. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gândit c-ai putea să fii vânzător. — Cum? mugi Ignatius. Afară, în ploaie și zăpadă, cât e ziua de lungă? — Pe aici nu ninge. — Se mai întâmplă uneori. Și de îndată ce-aș începe să târăsc după mine unul dintre cărucioarele astea, s-ar și pune pe nins. Probabil că aș fi găsit într-un șanț, cu țurțuri de gheață atârnându-mi din toate orificiile, în timp ce niște pisici fără stăpân ar veni peste mine să profite de căldura ultimei mele suflări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
n-am de gând să merg cincizeci de cvartale pe jos ca să ajung acasă. Prefer să mi se tragă moartea dintr-o furculiță ruginită. — Ascultă ce-ți spun, amice. Hai să încheiem un târg. Te duci și împingi unul din cărucioarele astea timp de o oră și suntem chit. — Nu am nevoie de o autorizație din partea Departamentului Sănătății, sau așa ceva? Vreau să spun c-aș putea avea sub unghii ceva foarte dăunător trupului omenesc. Apropo, întotdeauna îți faci rost de vânzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fularul ca cingătoare, eșarfă, pelerină, kilt, legătură pentru un braț rupt și batistă. Într-o oră nu poți aduce pagube prea mari Paradisului Vânzătorilor. — Dacă alternativa este închisoarea sau străpungerea mărului lui Adam, voi fi bucuros să împing unul dintre cărucioarele dumitale. Deși nu pot prezice cât de departe voi ajunge. — Nu mă judeca greșit, fiule. Nu sunt un om rău, dar nu pot îndura la nesfârșit. De zece ani tot încerc să fac din Paradisul Vânzătorilor o organizație respectabilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chifle. Ai priceput? închise capacul și trase de o ușiță laterală a căruciorului din tablă roșie, strălucitoare, în formă de cârnat. Aici înăuntru este o cană cu lichid fierbinte care menține crenvurștii calzi. Pe cinstea mea, spuse Ignatius ușor impresionat. Cărucioarele astea sunt ca o enigmă chinezească. Prevăd că tot timpul am să deschid capacul care nu trebuie. Bătrânul ridică încă un capac tăiat în partea din spate a cârnatului. — Acolo ce mai este? Vreo mitralieră? — Aici găsești muștar și sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Aflu eu cum îl cheamă. Păi dacă nici nu-i pasă de mine! — Irene, ce rău poate fi să-l întâlnești? — Am destule probleme cu Ignatius. Ce nenorocire, Santa! Dacă-l vede domnișoara Annie, vecina de alături, cu unu dintre cărucioarele alea? Ș-așa vrea să ne reclame că tulburăm liniștea oamenilor. Tot timpu’ ne spionează de după jaluzelele dinspre alee. — Nu trebe să te necăjești de ce zice lumea, Irene, o sfătui Santa. Oamenii din blocu’ meu au gură spurcată. Cine poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
meu complicat. Am înțeles că ceea ce urmărea Clyde era să mă ucidă. Ar fi avut o scuză perfectă: autoapărarea. Mă aruncasem singur în gura lupului. Din fericire pentru mine, am căzut jos, pe podea. Mă retrăsesem până lângă unul dintre cărucioare, unde îmi pierdusem echilibrul, care este întotdeauna șubred, și mă prăbușisem. Deși m-am lovit destul de rău cu capul de cărucior, am strigat de jos, cu o voce amicală: „Ai câștigat, domnule!“ Apoi am mulțumit scumpei bătrâne Fortuna pentru că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se orientaseră către depozitul de dedesubt, lăsând În urma lor un lac adânc, Înșelător. Chiar și În mijlocul verii, apa sa era rece și Întunecată, iar adâncurile sale erau pline cu un amestec de tufe de ierburi și În apropierea malurilor de cărucioare de cumpărături, mergând spre o gaură fără margini mai Încolo. Nimeni nu Înota În lacul de la carieră. Nu de când doi băieți dispăruseră la sfârșitul anilor cincizeci. Locul era unul bântuit. Un loc pentru cei morți. I se potrivea perfect. Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
teșite la vârf, cu niște plăcuțe de plastic alb deasupra ușilor de la intrare, unde scria titlul filmului, regizorul și orele de turnare. Pe lângă ei trecură în trombă actori pe biciclete - cowboys, indieni, jucători de baseball, soldați în uniformele Revoluției Americane. Cărucioare motorizate transportau aparatele de filmat. Tehnicienii erau adunați ciorchine lângă un cărucior cu gustări, unde un centurion roman servea gogoși și cafea. Platourile interioare se extindeau aproape jumătate de kilometru, iar numerele negre de deasupra ușilor le delimitau unele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]