KorAP: Find »[drukola/base=cărucior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...81 >

2,024 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

să umble liber pe străzi, spuse o femeie, în timp ce Ignatius se îndepărta legănat pe alee. Ignatius fu mirat să simtă o pietricică lovindu-l în cap pe la spate. Furios, împinse mai departe căruciorul până ajunse aproape de capătul aleii. Acolo lăsă căruciorul pe o cărăruie, ca să nu se vadă. Îl dureau picioarele și în timp ce se odihnea nu voia să-l deranjeze nimeni, cerându-i un cârnat. Deși negustoria mergea cât se poate de prost, erau momente în care omul trebuia să privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
curând, țiganco! Dorian o porni vioi spre capătul aleii ca să-l găsească pe marinarul decadent. Ignatius privea spre Royal Street, întrebându-se ce s-a mai întâmplat cu asociația femeilor. Se îndreptă cu pași tărăgănați spre cărăruia unde își ascunsese căruciorul. Își pregăti un crenvurșt și se rugă în gând să se prezinte vreun client înainte de sfârșitul zilei. Medită cu tristețe cât de jos împinsese Fortuna roata lui. Nu-și imaginase niciodată că va veni ziua în care să se roage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de metal etanș și spațios, un seif portabil pe care nici un agent deghizat din lume, oricât de puternic, nu s-ar gândi să-l deschidă; un seif purtat de cel mai mare nătăfleț din câți există: compartimentul pentru chifle din căruciorul trăsnitului ăluia de vânzător ambulant. Unsprezece — Ia privește, spuse Santa, ținând ziarul aproape de ochi. E un film drăguț aici, aproape, cu mica Debbie Reynolds. — I-așa de drăgălașă, spuse doamna Reilly. Îți place și ție, Claude? — Cine să-mi placă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
gândacilor. Inima li s-ar frânge dacă ar ști cu câtă neglijență le-a mânuit tatăl lor averea. * George hotărâse să stea la pândă pe Podyras Street, vizavi de garajul unde se afla Paradisul Vânzătorilor. Își amintise numele scris pe cărucior și căutase adresa punctului de desfacere. Toată dimineața îl așteptase pe vânzătorul acela mare, care însă nu-și făcu apariția. Fusese oare concediat pentru că îl înjunghiase pe poponar în Pirate’s Alley? La prânz, George părăsi locul de pândă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
n-ar fi avut habar de ce se întâmplă. Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz și dădu buzna în garaj. După câteva minute, ciudatul negustor își împingea căruciorul afară pe stradă. Tot mai purta cercelul, eșarfa și sabia de abordaj, observă George. Făceau probabil parte din inventarul lui de vânzător. Îți dădeai seama, după felul cum vorbea, că pierduse mulți ani cu școala. George fusese destul de înțelept să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
scape de școală cât de repede posibil. Nu dorea s-o sfârșească și el ca tipul ăsta. Îl privi cum înaintează câțiva metri în lungul cvartalului, cum se oprește și lipește o foaie de hârtie în partea din față a căruciorului. George era pregătit să se pună bine cu el folosindu-se tocmai de educația aleasă pe care părea s-o aibă. Aceasta și banii aveau probabil să-l înduplece să-i închirieze compartimentul pentru chifle. Apoi un bătrân își scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
prietenă. Ș-acu’ pleacă de-aici, babuinule. Vreau minimu’ cinci dolari azi de la tine. Împins de bătrân, vânzătorul porni spre colțul străzii și dispăru pe St. Charles Street. După ce bătrânul se reîntoarse în garaj, George se luă și el după cărucior. Fără să știe că-i urmărit, Ignatius împingea căruciorul în direcție opusă traficului, pe St. Charles Street, spre Cartierul Francez. Stătuse atât de târziu în noaptea precedentă ca să pregătească discursul pentru întrunirea de start, încât nu fusese în stare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cinci dolari azi de la tine. Împins de bătrân, vânzătorul porni spre colțul străzii și dispăru pe St. Charles Street. După ce bătrânul se reîntoarse în garaj, George se luă și el după cărucior. Fără să știe că-i urmărit, Ignatius împingea căruciorul în direcție opusă traficului, pe St. Charles Street, spre Cartierul Francez. Stătuse atât de târziu în noaptea precedentă ca să pregătească discursul pentru întrunirea de start, încât nu fusese în stare să se miște din cearșafurile lui îngălbenite până târziu, aproape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Orfeum. Reușise s-o tapeze pe mama lui de zece cenți, ca să aibă pentru autobuz la întoarcere, deși îi păruse rău chiar și pentru atâta. Trebuia să se silească să vândă repede vreo cinci, șase crenvurști, să parcheze pe undeva căruciorul și să meargă la film, îngăduind astfel ochilor lui neîncrezători să se bucure de fiecare moment tehnicolor de blasfemie. Pierdut în speculații despre metodele de a face rost de bani, Ignatius nu-și dăduse seama că de o bucată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să meargă la film, îngăduind astfel ochilor lui neîncrezători să se bucure de fiecare moment tehnicolor de blasfemie. Pierdut în speculații despre metodele de a face rost de bani, Ignatius nu-și dăduse seama că de o bucată de vreme căruciorul înainta pe o linie dreaptă, neșerpuită. Când încercă să-l împingă mai aproape de marginea trotuarului, nu se cârmi deloc spre dreapta. Oprindu-se, constată că una dintre roțile ca de bicicletă se înțepenise între șinele tramvaiului. Era prea greu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
o linie dreaptă, neșerpuită. Când încercă să-l împingă mai aproape de marginea trotuarului, nu se cârmi deloc spre dreapta. Oprindu-se, constată că una dintre roțile ca de bicicletă se înțepenise între șinele tramvaiului. Era prea greu să salte tot căruciorul. Se aplecă și încercă să ridice roata cu pricina. Când își puse mâinile sub tabla în formă de chiflă, auzi prin ceața ușoară scrâșnetul unui tramvai care se apropia. Pe mâini îi apărură bubițele, iar valva, după ce fremătă frenetic o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
frenetic o clipă, împingându-l să ia o hotărâre, se închise de tot. Disperat, Ignatius împinse cu toată forța chifla de tablă. Roata ieși dintre șine, țâșni în sus, se balansa puțin în aer și apoi se așeză orizontal, în timp ce căruciorul, întorcându-se cu zgomot, se culcă pe o parte. Unul dintre micile capace de tablă se deschise și lăsă să cadă pe stradă câțiva crenvurști din care ieșeau aburi. Doamne Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se deschise și lăsă să cadă pe stradă câțiva crenvurști din care ieșeau aburi. Doamne Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se la o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
rabla asta? — Rabla? Vorbești despre vehiculul Paradisului? Tramvaiul dăngăni din nou spre ei. — Să-i dăm drumu’! spuse George. Sus! — Sper că-ți dai seama, spuse Ignatius în timp ce se opintea gâfâind, că această colaborare nu este decât rezultatul unei urgențe. Căruciorul în formă de chiflă se așeză din nou pe roțile lui de bicicletă, în timp ce conținutul zăngănea lovindu-se de pereții interiori. — E-n regulă, don’ profesor, poți să-l împingi. Îm’ pare bine că te-am putut ajuta. Poate n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
buzunar cele două bancnote. Prefer să nu întreb care este motivul obscen al acestui gest. Îmi place să cred că încerci să te scuzi, în modul tău simplist, pentru că m-ai ofensat în prima zi când am avut necazuri cu căruciorul acesta ridicol. — Chiar așa, don’ profesor. Ai spus-o mai bine decât aș fi putut-o spune eu. Se vede că ești un tip învățat. — A, da? Lui Ignatius îi făcură plăcere cuvintele băiatului. S-ar putea să mai fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
da? Lui Ignatius îi făcură plăcere cuvintele băiatului. S-ar putea să mai fie o speranță în ceea ce te privește. Vrei un crenvurșt? — Nu, mulțumesc. — Atunci iartă-mă dacă mănânc eu unul. Organismul meu reclamă o consolare. Ignatius privi în interiorul căruciorului. O, Doamne, crenvurștii sunt într-o dezordine teribilă. Privind la Ignatius cum trântește ușițele și-și înfundă labele în compartimentul cu crenvurști, George spuse: — Eu te-am ajutat la nevoie, da’ poate mă poți ajuta și tu. Poate, spuse Ignatius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nevoit să le port cu mine aproape două ore. Înțelegi? Ceea ce cat eu i-un loc unde să le las după-masa. M-am gândit că am putea să ne-ntâlnim pe la unu, să le pun în cutia pentru chifle a căruciorului și să le iau înainte de trei. — Ce născocire! Ignatius râgâi. Chiar te aștepți să te cred? Duci provizii pentru școală după ce școlile se-nchid? — Îți dau în fiecare zi câte doi dolari. — Serios? întrebă cu interes Ignatius. Foarte bine, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aruncat într-un secol ostil, cu forțe ce nu puteau fi controlate. Ignatius trebuia să o întâlnească. Nu era exclus ca ea să perceapă lucrurile într-un mod diferit și valabil. În ciuda îndoielilor mele, am să-ți pun la dispoziție căruciorul. Dar va trebui să-l păzești tu astăzi după-amiază. Am o întâlnire foarte importantă. — Hei! Ce mai e și asta? Cât ai de gând să-ntârzii? — De, va trebui să întârzii și tu puțin azi după-masă, spuse Ignatius supărat. Asocierea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
George își puse cele două pachete în compartimentul pentru chifle și se așeză pe marginea trotuarului. Ce ghinion să se întâlnească tocmai cu un prieten al lui Mancuso! Namila aia de vânzător îl avea serios la mână. Privi furios spre cărucior. Acum, pe lângă pachete, îi mai căzuse pe cap și hardughia asta mare pentru crenvurști. Ignatius aruncă banii casierului și se năpusti pur și simplu în sala Orpheum, unde coborî până aproape de luminile din fața ecranului. Reușise să ajungă exact la timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
din fața ecranului. Reușise să ajungă exact la timp. Cel de al doilea film tocmai începea. Băiatul cu fotografia aceea magnifică era într-adevăr o descoperire. Ignatius se întreba dacă nu l-ar putea șantaja să-i păzească în fiecare după-amiază căruciorul. Pușlamaua nu rămăsese indiferentă când îi vorbise de prietenul său din poliție. Ignatius pufni disprețuitor citind genericul filmului. Toți cei implicați erau la fel de inacceptabili. În special scenograful care îi îngrozise de multe ori în trecut. Eroina era și mai enervantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
scaunului său în timpul filmului. Era enervat la culme. Nu mai simțea nici o emoție. Cu respirația întretăiată, merse împiedicându-se pe culoarul dintre scaune și ieși în strada însorită. Acolo, în locul unde erau staționate taxiurile pentru hotelul Roosevelt, George păzea atent căruciorul. — Pe cinstea mea, spuse rânjind. Credeam că n-o să mai ieși niciodată. Ce fel de-ntâlnire ziceai că ai? Văd că te-ai dus să vezi un film. — Lasă-mă, te rog, spuse Ignatius suspinând. Am trecut printr-o grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mâinile exploatatorilor comerciali. Ce personaj incitant pentru Jurnal, care, gândea Ignatius, avea lipsuri la capitolul senzualitate. Nu i-ar fi stricat o doză bună de aluzii picante. Poate confesiunile acestei femei l-ar fi putut fortifica un pic. Ignatius împinse căruciorul spre Cartierul Francez și, într-un moment fugitiv de descătușare, se gândi la posibilitatea unei aventuri. Cuprinsă de invidie, Myrna ar fi ros marginea ceștii ei cu cafea espresso. I-ar fi descris în scrisori fiecare moment voluptuos trăit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
probabil în actul sexual cu vehemența și seriozitatea cu care se angaja în protestele ei sociale. Cât de îndurerată va fi când Ignatius îi va descrie plăcerile lui încărcate de tandrețe. — Oare să îndrăznesc? se întreba Ignatius, lovindu-și absent căruciorul de o mașină parcată. Mânerul îi intră în stomac și râgâi. Nu-i va spune femeii cum a ajuns să afle despre ea. Va începe prin a discuta despre Boetius. Va fi impresionată. Ignatius găsi adresa și spuse: „O, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
meu! — Lasă-mă te rog, ripostă o voce profundă de afară. Făcu o pauză ca să ticluiască o scuză. Sunt rupt de oboseală. Îmi odihnesc puțin picioarele. — Du-te și ți le odihnește-n altă parte. Cară-te cu rabla de cărucior din fața prăvăliei mele. — Te asigur că nu din voința mea m-am prăbușit aici, în fața speluncii tale. Nu-mi doream deloc să mă reîntorc în camera ta de gazare. M-au lăsat pur și simplu picioarele. Sunt paralizat. — Du-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Buick mare și alte rahaturi. Aer condiționat, televizor color... — Ocupația mea e foarte plăcută, răspunse glacial Ignatius. Lucrez în aer liber, nesupravegheat. Singurele care au de tras sunt picioarele. Dac-aș fi eu școlit, n-aș târî după mine un cărucior cu carne, să vând oamenilor to’ felu’ de gunoaie și porcării. — Te rog! Produsele Paradisului sunt de cea mai bună calitate. Ignatius lovi marginea trotuarului cu sabia de abordaj. O persoană angajată în barul acesta dubios nu e în măsură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]