2,531 matches
-
liber, un locotenent de la Transmisiuni pe care omisesem, pare-se, să-l salut când am traversat pe Seventh Avenue, a scos brusc un stilou și și-a notat numele meu, numărul de serie și adresa, în timp ce o liotă de civili căscau gura la noi. Când, în sfârșit, m-am urcat într-un taxi, șchiopătam. I-am dat șoferului indicații menite să mă ducă măcar până la fosta casă a lui „Carl și Amy“. Oricum, de îndată ce am intrat pe stradă, totul a decurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
al lui Seymour. Locotenentul se învârtea degajat prin cameră, fără să aibă nevoie de călăuzirea mea; acum se îndrepta, cu mâinile la spate și cu o mină de cunoscător, spre bibliotecă. Doamna de onoare m-a urmat afară din încăpere, căscând - un căscat sonor, cavernos - fără să facă cel mai mic efort de a-l înăbuși sau a-l ascunde vederii. În timp ce doamna de onoare mă urma spre dormitor, unde se găsea telefonul, unchiul tatălui miresei și-a făcut apariția din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
doamna Silsburn ducându-și mâna la gât. Doamna de onoare s-a uitat la ea: — Exact, așa încât acum vă puteți relaxa. O să trăiți mai mult așa. Doamna Silsburn s-a prăbușit inertă pe canapea. De fapt, chiar lângă mine. Eu căscam ochii la doamna de onoare și sunt convins că și ea făcea același lucru. — Se pare că atunci când s-au întors, l-au găsit în apartamentul lor. Așa încât Muriel și-a făcut în grabă bagajele și amândoi au șters-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
timp. Încă nu-i miezul nopții, dar sunt tentat să mă las să alunec pe podea și să scriu mai departe dintr-o poziție culcată.) Mi-a venit acum în minte gândul că niciodată nu l-am văzut pe Seymour căscând. Căsca și el, probabil, dar eu nu l-am văzut niciodată. Și, în mod sigur, nu din motive de etichetă; la noi acasă căscaturile nu erau jenant reprimate. Știu că eu, unul, căscam cât mă ținea gura - și dormeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Încă nu-i miezul nopții, dar sunt tentat să mă las să alunec pe podea și să scriu mai departe dintr-o poziție culcată.) Mi-a venit acum în minte gândul că niciodată nu l-am văzut pe Seymour căscând. Căsca și el, probabil, dar eu nu l-am văzut niciodată. Și, în mod sigur, nu din motive de etichetă; la noi acasă căscaturile nu erau jenant reprimate. Știu că eu, unul, căscam cât mă ținea gura - și dormeam mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
niciodată nu l-am văzut pe Seymour căscând. Căsca și el, probabil, dar eu nu l-am văzut niciodată. Și, în mod sigur, nu din motive de etichetă; la noi acasă căscaturile nu erau jenant reprimate. Știu că eu, unul, căscam cât mă ținea gura - și dormeam mai mult decât Seymour. Deși amândoi, încă din copilărie, nu făceam parte din tagma somnoroșilor. Pe la jumătatea anilor de carieră radiofonică - adică în anii când fiecare dintre noi purta în buzunar cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și ierburile și penele din cuib se umeziseră din nou, cochiliile de melci se târau și ele prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
celor care nu au țară și nici un fel de credință! Se trezi și, Încă oarecum amețit de somn și de abuzul băuturilor alcolice, privi la ceasul deșteptător masându-și tâmplele. De necrezut, dormise opt ore Încheiate. Coborî jos din pat, căscând prelung de câteva ori, mai făcu câteva mișcari de Înviorare - cu ferastra larg deschisă - după care intră În baie. Zăbovi În fața oglinzii mai mult decât era necesar unui bărbat. Bărbieritul, estetica feții și Îmbrăcămintea de stradă, constituia pentru el un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
răscitise acest răspuns dar, din moment ce era sănătos, ce rost avea să mai desgroape morții...?!” De regulă, la sfârșit de săptămână birourile șantierului Își Închidea ușile imediat după ora prânzului. Cei doi Îndrăgostiți, aproape Întodeauna, mâncau ceva prin apropiere după care, căscau gura prin Împrejurimi ori uneori când rula o premieră cinematografică se grăbeau s’o vadă printre primii. De data aceasta Însă, Tony Pavone Îi făcu o plăcută surpriză prietenii sale, cumpărând bilete la circ. Atena care nu mai văzuse niciodată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
postă la o distanță apreciabilă, privindu-l dușmănos. Se răsuci În loc În câteva rânduri, căutând o poziție cât mai comodă pentru a se propti În coadă. Acest ritual fiind terminat, Încruțișă labele din față deasupra capului, se mai ondulă agresiv căscând o gură neînchipuit de mare. O fracțiune de secundă Tony Pavone a putut observa dinții albi, așezați În linie deosebit de ordonați În care caninii te făcea să ți se sbârlească părul În cap de frică. Nehotărât balaurul, mai făcu unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vedea mașini tamponate, multe chiar În derapaj, În timp ce trecătorii făceau o adevărată echilibristică pentru a se menține pe verticală, de cele mai multe ori căzăturile nu erau prea comode ele constituind, subiect de râsete a copiilor, În mod deosebit a unor „gură cască”. Nici proaspeții sosiți nu fură scutiți de emoții, groază și nu mai puțină spaimă. Autobuzul companiei era În câteva rânduri gata să se răstoarne ori să alunece În gol, Însă șoferul, dovedind precizie În manipularea volanului, Îi debarcă teferi la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fapt, nu avea cunoștință unde se află banca pentru schimbul valutar, se Îndreptă către Strada Doamnei, unde Își reamintea unele instituții și unde se află tot felul de bănci care Înaintea venirii comuniștilor la putere, constituia inima financiară a țării. Căscă gura la Întâmplare, Întrebând unii trecători ce Înălțau din umeri după ce-l priveau Într-un fel anume. În cele din urmă, la bifurcația unei străzi zări un fel de agitație În care, afaceriști bine Îmbrăcați pendulau Împrejur, acostând pietonii cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mia de dollars se afla unde-l știa. Nu era hotărât să sfectueze vreo tranzacție, Întrebând din pură curiozitate. „La ce preț a mai ajuns dollarul...?” Bișnițarul, Îi făcu semn să-l urmeze Într’un loc mai ferit de „Gură cască”, afișând o mutră extrem de gravă. „Depinde...! Aproximativ, ce sumă doriți să negociați??” „Are importanță dacă schimb mai mult ori mai puțin?” „Desigur, boierule, are mare importanță. Una e să tratezi o afacere minoră, alta e Însă atunci când intră În discuție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar În cele din urmă cu sufletul cătrănit, părăsi perimetrul borfașilor meditând profund la tehnica desăvârșită În care fusese păcălit. Evident, destul de necăjit pentru a se duce acasă, dădu un telefon fetei motivând Întârzierea fără alte amănunte, iar el tot căscând gura la vitrinele unor magazine se trezi În fața restaurantului Lido. Privi cu nostalgie la imensele geamuri cari erau acoperite cu draperii din catifea grena, cumpănind. Să intre ori să-și continue drumul. Nu avu timp să gândească prea mult: portarul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
despărțire se Îmbrățișară sărutându-se cu promisiunea de-a se revedea la prima oră a dimineții...! V ODISEEA E LA ÎNCEPUT O perioadă de timp, Tony Pavone nu reuși să Întreprindă nimic.Se prezenta la ora de Începere a programului, căsca gura prin birouri răspunzând colegilor la eternele Întrebări În legătură cu Occidentul, după care pleca de unul singur prin oraș În căutarea lucrărilor de reparații-construcții. Treaba se dovedi nu tocmai ușoară. După căutări extenuante, discuții interminabile cu unii beneficiari dispuși să contracteze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sub dărâmături omorând mii de oameni și făcând zeci de mii de răniți ce aveau nevoie urgent de ajutor. Odată cu ivirea zorilor,curioși ori dornici de-a oferi o mână de ajutor, majoritatea periferică a populației dăduse năvală În centru căscând gura, mai mult Îngreunând echipele de salvare. Pericolul unei degringolade În care oamenii buimăciți, Îmfricoșați de cutremurile dezastruase de pământ prezise de unii proroci ai timpului prezent să Încerce să-și facă provizii alimentare devastând magazinele, era eminent. Pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unde prietenul ei fusese atăcat, opservă În josul treptelor agitație și lume În formă de cerc În interiorul căreia se afla un obiect ori un corp omenesc neînsuflețit. Nu dădu atenție faptului. În mod sigur, Tony Pavone se afla printre acei „Gură cască” ignorând așteptarea care se prelungise prea mult.Totuși, În mijlocul cercului de curioși părea să fie un om...! Ce se Întâplase oare...? Refuză să creadă săvârșirea unui atentat deoarece, niciodată nu-și putuse imagina agresarea unei persoane, ziua În amiaza mare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
orez cu lapte, garnisite deasupra cu o Îngrămădire fabuloasă de - dulceță de vișine...! Având Încă destul timp la dispoziție, derulam promenadă Între cinematografele Aro și Scala, iar uneori intram să vizionez un film. Bătătorind drumul Între cele două cinematografe și căscând gura la te miri ce, am intrat În vorbă cu niște soldați germani ce uneori se afișau În fața clădirii “Ciclop” unde erau cantonați,admirând româncele noastre frumoase. Din aproape În aproape, aveam unele cunoștințe a limbajului german, Învățate dela mătușa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar omorât sub privirile lor impasive de parcă eram un obiect ce urma să fie aruncat la gunoi...! A doua zi dimineță, am revenit În Canal Street, zonă fierbinte a orașului și unde agresorii pot fi amestecați În mulțimea pietonilor ce căscau gura la vitrinele burdușite cu obiecte aurifere și pendulând și căutând cu privirea un polițist În uniformă care să avertizeze un potențial agresor, mi-am pierdut vremea...! După informațiile primite dela un cunoscut, poliția New York-lui, nu patrulează pe străzile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și munți, stele noi, păsări cu penet rar văzut, pești curios deformați, rase ridicole de oameni - turiști ce se lasă pradă stuporii bestiale ce cască gura la existență și crede că a văzut ceva. Aceasta nu-l putea interesa pe Kierkegaard. El căuta Cavalerul Credinței, adevăratul copil minune. Adevăratul copil minune, stabilindu-și relațiile cu infinitul, e complet acasă la el În finit. Capabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Capabil de a purta giuvaerul credinței, făcând mișcările infinitului, și În consecință neavând nevoie de nimic altceva decât de finit și de obișnuit. Pe când alții caută cu ardoare extraordinarul din lume. Sau Își doresc să fie aceea la care se cască gura. Ei Înșiși Își doresc să fie păsările cu penet rar văzut, peștii curios deformați, rasele ridicole de oameni. Numai domnul Sammler, Întins, un trup bătrîn lung cu pomeți cărămidoși și părul de la spate adesea electrizat ridicat pe ceafă - numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să Îi insufle putere. Dar, după cum s-a dovedit ulterior, o pregătise pentru moarte fără s-o Împărtășească. Ea fusese omorâtă, el nu. Ea absolvise cursul, el nu. Groapa se adâncise, lutul și pietrele Poloniei, locul lor de naștere, se căscaseră. El tocmai fusese orbit, avea fața amorțită și nu Își dăduse seama că sângerează pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor. Sau cugetau ce să facă. Ce ar trebui să facă? Ca un om bâjbâind Într-un râu În căutarea unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să lase din mână Minox-ul. Ținea un braț Întins În sus, departe de adversar. Greutatea corpului vânjos Îmbrăcat În costumul brun-roșcat Îl strivea. Avusese ghinionul să-i reușească poza. Negrul dădea să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Și, chiar când ea punea mâna pe clanță, el a ridicat capul: — Și, Caitlin, cum e? — O, bine. Un pic revărsată și șleampătă, a zis Sheba zâmbind, ca pentru a o scuza pe inocenta ei prietenă. — Ei, a spus Richard, căscând, asta face din om viața de provincie. — Da, probabil. A tăcut un moment și apoi, când Richard n-a mai răspuns, a deschis ușa: — Ok, urc. Sunt frântă. Când, după o jumătate de oră, Richard a venit în dormitor, Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis că a comandat douăsprezece exemplare. Tipu’ se poartă frumos cu scriitorii din zonă. Jina a clătinat din cap. Duceți-vă voi două. Eu mă duc să-l răsfăț pe Danny la Barnes&Noble-ul de pe Walnut Creek. Îi plăcea să caște gura în secțiunea cu muzică. Cele trei s-au îmbrățișat de la revedere, după care Jina și-a privit prietenele care traversau strada. Mary trebuia să sprinteze ca să țină pasul cu Irene, care, datorită celor cinci mile zilnice alergate pe bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]