1,541 matches
-
acționa asupra elementelor naturii, de a stârni ori de a potoli o furtună. De altfel, furtuna joacă un rol esențial în deschiderea către invizibil, căci totul se petrece ca și cum ea ar marca, prin jocul aparentelor morți și al abisurilor larg căscate, clipa când orice manifestare spectrală devine cu putință. Furtunii i se datorează toate nălucirile bizare, toate vedeniile, închipuirile, stările de vrajă. Marea scenă dintre Prospero și Ariel de la începutul actului al cincilea amintește, așa cum am văzut, ambiguitatea acestor forțe capabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Kemble. Ar fi un regal pentru el să o vadă jucând alături de marele Talma... în pauza dintre două războaie, desigur, încheie Marioritza, adresând un zâmbet circular, plin de subînțelesuri, tuturor celor care o ascultaseră cu furculițele în aer și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
auzi sania cu muscal pe capră care intră pe poartă și trase la scară. Se treziră cu o scorțoșenie de furier de la cancelaria Marelui Komandir. Aștepta la ușa bucătăriei, în picioare, cu chipiul pe cap. Îl priviră încremeniți, cu gurile căscate și lingurile pline de mucenici rămase în aer. ― Dobroe utro! Și, într-o românească plină de accente rusești, furierul încercă să le traducă pricazul de surghiun pentru numitul Iancu Văcărescu, semnat și parafat de generalul Kutuzov. Gaiané își urmărea surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată averea. Ienicerii încă nu au uitat reformele pe care el a încercat să le pună în aplicare acolo și încă nu l-au iertat că le-a scăpat fugind și adăpostindu-se în țara Românească. Ledoulx o privea cu gura căscată. Nu înțelegea nimic. ― Atunci... Atunci de ce a mai cheltuit el atâția bani, de ce a făcut atâtea eforturi ca să grăbească semnarea tratatului? Femeia zâmbi clipind de câteva ori, ca să-și ascundă unda de tristețe din priviri. ― La asta n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-a frânt o secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă în tapet, fără urmă, în vreme ce prin ușa pe care Moartea o lăsase larg căscată, sosesc Bianca și Maria, gemenele din Triest. - Aș fi dorit pe atunci să mă pierd de dragul tău, începe una din ele, fără să știu care anume, din pricina asemănării - și-mi strecoară între buze o garoafă roșie. Cealaltă, Bianca sau Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
astă dată, împins de la tălpi, picioarele cedează îndoindu-se din încheieturi. O spun asta pentru toți oamenii înspăimântați de moarte, ca o consolare pentru ei și pentru mine. Șoferul vine să dea o mână de ajutor și prin ușile larg căscate, plec din casa mea, ca un mădular smuls din trupul Zittei, care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ce zici? Dacă-i place! M-a sunat azi-dimineață să mă-ntrebe dacă cred c-o să te recăsătorești vrodată. Doamne! I-am spus: „De, Claude, tu trebe să pui întrebarea“. Tiii! îți face o curte de rămâne lumea cu gura căscată. Bietu’ om! L-a mâncat singurătatea. — E foarte atent, n-am ce zice, șopti doamna Reilly, dar uneori mă enervează cu comuniștii ăia. — Ce Dumnezeu bolborosești acolo? tună Ignatius din hol. — Isuse, spuse Santa. Parcă aud că s-a-ntors Ignatius. — Șșș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sări În picioare. Acum o făcea pe apărătoarea nobilă care o proteja pe vaca amărâtă de pe canapea. Nu e treaba lui ce se Întâmplă aici! Logan se Întoarse către ea. — Stai jos și taci din gură! Femeia rămase cu gura căscată. — Nu... Nu poți să Îmi vorbești așa! Dacă nu stai jos și taci din gură, o s-o rog pe polițista drăguță de aici să te ducă la secție și să te pună sub acuzare pentru că ai dat o declarație falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
hotărât că mai bine nu. — Nu, Beatrice, ai mei au fost plăcuți. M-am adaptat la spiritul burghez. Am devenit convențional. El Însuși a fost surprins auzindu-se ce spune și și l-a imaginat pe Froggy rămas cu gura căscată. — Beatrice, a continuat el brusc. Vreau să plec la studii. Toată lumea din Minneapolis se duce la studii. Beatrice s-a alarmat ușor: — Dar nu ai decât cincisprezece ani. Da, dar toți pleacă să studieze la cincisprezece ani și vreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era albastru și că exista o cantitate de apă enormă, că valurile mugeau și mugeau - de fapt, toate banalitățile ce se pot rosti despre ocean, dar dacă i-ar fi spus cineva că gândește platitudini, ar fi rămas cu gura căscată de mirare. Acum luăm prânzul, a decretat Kerry, ajungându-l din urmă cu grupul. Hai, Amory, rupe-te de peisaj, coboară cu picioarele pe pământ. — Mai Întâi Încercăm cel mai bun hotel, a continuat el, și așa mai departe. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fie succesorul lui Burne Holiday ca președinte la Princetonian, estimările lor păreau suficient de motivate. Destul de straniu, amândoi l-au trecut pe D’Invilliers pe lista candidaților posibili, alegere care cu un an Înainte ar fi lăsat colectivul cu gura căscată. Toată primăvara Amory purtase o corespondență intermitentă cu Isabelle Borgé, corespondență punctată de certuri violente și Însuflețită mai ales de strădaniile sale de a găsi cuvinte de amor inedite. Descoperise că Isabelle cea din scrisori era discret și enervant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind un sunet subțire, plângător. CRESCENDO! Ziua următoare a trecut val-vârtej, mulțumită milostivei pronii. Când rămânea singur, gândurile lui Amory se Întorceau din nou, inevitabil, la imaginea gurii roșii căscate nefiresc În mijlocul feței albe, dar, cu un efort de voință, acoperea respectiva amintire cu emoțiile prezentului și o alunga cu răcelă departe de gândurile sale. Isabelle, Însoțită de mama ei, a intrat cu mașina În oraș la ora patru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te mai văd pe ici-colea De câte ori e Shakespeare jucat, Ai loc la teatru rezervat Și-un vechi actor, mâncat de molii, ‘Ți-ncântă secile orgolii... Un radical apare și-l șochează Pe ateul ortodox? - Tu reprezinți bunul simț Cu gura căscată, din public. Ba uneori chiar și capela Îți atrage Acea toleranță conștientă, Larga, luminoasa opinie despre adevăr (ce-i include pe Kant și pe generalul Booth...) Și-așa trăiești, din șoc În șoc, O palidă-afirmație cu noroc. Dar ora-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decât de sfârâitul rar al vreunui chibrit sau de foșnetul pielii, când Își schimbau poziția În fotolii. Pe urmă interveni o schimbare, ca zigzagul unui fulger. Amory a sărit În sus, Încremenind, rece ca gheața. Tom Îl privea cu gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne! a țipat Amory. — O, sfinte Dumnezeule!, a strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de o mână, chiar de două. Mijindu-și ochii detectă o fibră sub bărbie; o pescui cu o pensetă, se gândi că era din bumbac alb, introducând-o într-o fiolă, și, dintr-un impuls de moment, îi forță fălcile căscate, menținându-le cu ajutorul unui depresor de limbă. Cercetând gura cu pixul lanternă descoperi fibre identice în cerul gurii, pe limbă și pe gingii; notă: „Strangulat și sufocat cu prosop de bumbac alb”, insuflă adânc și cercetă orbitele ochilor. Pixul lanternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și le cercetă fără să mai descopere alte mutilări. Carter pufni: „Belit ca o alună”; Danny îi spuse: „Gura!” Carter dădu din umeri și se întoarse la postul său de pază. Danny întoarse cadavrul pe burtă și rămase cu gura căscată. Tăieturi adânci, de bisturiu ascuțit, cu zecile, zigzagau spatele și umerii din toate unghiurile posibile, așchii mici de lemn se vedeau împănate în dungile subțiri de sânge închegat. Danny rămase cu privirea pierdută, juxtapunând mutilările frontale cu cel dorsale, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dat în gât la cei de la Narco. De-acord? Sifakis încercă să-și înalțe degetul mijlociu de la mână, care-i era zdrobit. Buzz își mângâie bastonul și le zări pe Audrey Anders și Lucy Whitehall în cadrul ușii deschise, cu gurile căscate. Grecul își ridică scăfârlia de pe pavaj, cârâind: — Î-îmi ce’ scuze. Buzz și-i imagină pe Lucy și pe partenerul ei canin, pe Sol Gelfman punând capăt carierei fetei cu niște pelicule de mâna a enșpea, pe sărmana fată târându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pământ, cu toate cele patru labe zvâcnindu-i în aer. Danny își simți pumnii încleștându-se. Conklin îndesă bățul în gura câinelui. Pitbullul își încleștă fălcile. Conklin îl ridică, ținându-l în aer la înălțimea brațului. Danny rămase cu gura căscată în fața unei asemenea demonstrații de forță. Conklin vorbea foarte calm, de parcă nu era nici o scofală să ții suspendate peste treizeci și cinci de kilograme de câine în vârful unui băț. Câinii ăștia pot fi răi de tot, așa că trebuie să-ndure cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aer, îl izbi cu interiorul cotului, îl prinse, îl aruncă în spate, îl lăsă să se lovească de pavaj, apoi îl aduse în poziția de repaus, ca la paradă, printr-o rotire a curelei de la mâner. Mexicanii rămaseră cu gurile căscate. Buzz îi abordă imediat, înainte s-apuce măcar să le închidă: — Mondo Lopez, Juan Duarte și Sammy Benavides. Erau și ei prin găștile de-aici. Băgați mare și vă mai arăt niște trucuri. Tricou Murdar scuipă un șir de obscenități în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Înalt, cărunt, în jur de patruzeci și cinci de ani? — Da. Și? — Și n-ai văzut cumva, accidental, pe cineva asemănător dând târcoale biroului tău? Gordean îi răspunse cu un chip imobil. Christopher își întoarse privirea de la oglindă, cu gura căscată. O scurtă strângere de mână din partea peștelui lui Băiatul Drăguț. Fața încremenită a puștiului. Danny zâmbi. — Asta e. Îmi cer scuze că v-am deranjat. În camera de zi își făcură apariția doi bărbați. Purtau chiloței roșii de mătase. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre o înțelegere polițistă a lumii. Pe fiecare zi ce trece, complexitatea universului sărăcește, misterele cad, existența se simplifică și tot ce a neliniștit veacuri de-a rândul inima și mintea umană încape umilit între dinții acestui clește cu gura căscată : dreapta-stânga (75). Cezar Bolliac a susținut în 1873 că dacii inhalau fum de „mac și [de] cânepă mai ales” sau de „vreo altă buruiană narcotivă” (sic !), nu numai aruncând-o în foc sau pe pietre încinse, ci și arzând-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
octombrie. Îi răcori buzele aprinse; îi aduse alinare ochilor înfierbântați. Își spălă fața, apoi își trase în jos mâneca stângă a hainei și își scufundă brațul în apă, spălându-l. Apa se înroși. Sângele țâșnea dintr-o rană atât de căscată și îngrozitoare, încât îi veni rău și abia apucă să se arunce spre spate, pe malul cu iarbă. Cât de mult zăcuse acolo nu avea idee; dar se gândi în cele din urmă: "Garou, sau mori!" Cu un efort al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
MASĂ ÎNNEGRITĂ. MARIN PĂȘI ÎNAINTE PRINTRE DRAPERII ȘI TRASE ÎN INDIVIDUL ÎNALT, CARE SE RĂSUCI, CĂZÂND INERT PE PODEA. \ Hai, David, spune-mi tot ce s-a întâmplat. Tu... SE OPRI MIRAT. TÂNĂRUL ÎL PRIVISE TOT TIMPUL, CU GURA UȘOR CĂSCATĂ, DAR CU OCHII STRĂLUCITORI, CU O EXPRESIE DE VIGILENȚĂ. APOI, ÎNFĂȚIȘAREA I SE SCHIMBĂ BRUSC. VIOICIUNEA ÎI PIERI, SCLIPIREA OCHILOR I SE STINSE. SE APLECĂ ÎNAINTE PESTE BIROU, CA ȘI CUM L-AR FI COPLEȘIT DINTR-O DATĂ O OBOSEALĂ IMENSĂ, ȘI SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
spre el. Apoi mai erau curiozitățile sau poate altfel de instrumente ale aceleiași meserii: o reproducere după Rodin, Burghezii din Calais - ciudat, având în vedere profesia lui, că nu alesese Sărutul -, câteva chipuri precolumbiene cu orbitele goale și guri larg căscate, două statuete africane - una cu un pântec foarte mare și cu sânii atârnând ca niște pătlăgele, cealaltă cu un penis ca o mitralieră. Doctorul Gabor o îndreptă spre mine. Am vrut să îi spun că nu e nici o problemă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]