1,506 matches
-
orizontală. Dacă-l priveai dintr-o parte, era om, dacă-l priveai din cealaltă, era cal. Dacă-l priveai din față, trebuia să te descurci singur, ceea ce până una-alta ai lui Pârnaie, privindu-l cu ochii holbați și gura căscată, nu prea erau în stare să facă. Cum din nechezatul lui Calu nu s-ar fi înțeles diferența dintre ei, putea veni oricare dintre gemeni. Dându-le același nume, strigai unul, veneau doi, ceea ce, într-o lume ca asta, oferea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vârf, părea uriaș : Au tot construit ăștia comunismu’... nu glumă... adăugă. În întuneric, muntele începuse să sclipească, ici- colo, ca un povârniș de cristale de cuarț. Bunelu avea dreptate. Acolo erau de toate, șine ruginite de tramvai, frigidere cu ușile căscate, aparate de radio cu carcasele sparte, haine ponosite cărora vântul le umfla piepturile de odinioară, scaune oloage, cioburi de oglindă în care lumea se încropea la întâmplare, cu susul în jos și cu miejii dincolo de coajă, ca în picturile cubiste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor. — Să moară mama... șopti, pierdut. — Și tac-tu ! hotărî Bunelu și, brusc, pupilele îi căzură înapoi între pleoape, precum prunele- perechi câștigătoare la jocurile de noroc la manetă. Bunelu țopăi hohotind, iar ceilalți se prăpădiră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dacă știam, l-am fi oprit, spuse. Numai că ne-am dat seama prea târziu. Cât să ne spună câteva vorbe înainte să sară în tren. S-a urcat din mers, ții minte, ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. A fost un salt nemaipomenit, parcă eram în jocul celor o sută de frunze. — Până la barieră, trenul mergea mai încet. De-asta zicea s-o luăm pe pasarelă când trăgeam câte o țigară, spre casă, după serviciu. Se nimerea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
notase sudălmile, înjurăturile și blestemele ce făceau să se des chidă chivotul legii. Pe măsură ce le citea, le arunca. Hârtiile se înălțau în adierile stârnite de flăcări și se roteau, ca niște vrăbii de foc. Podurile rulante, brațele de fier, boturile căscate, frunțile încovoiate, înzorzonate și încornorate înce pură să se topească. El blestema și idolii se scurgeau ca o lavă. În depărtare se auziră sirenele pompierilor. Nu-i lăsa să pună mâna pe tine, răsuna vocea paracliserului ce începu să bată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Gonzalv Ionescu, pentru careIoanide reprezenta neantul pur. - Cine știe unde stă?! zise Panait Suflețel. Ioanide e clericvagant, fără domiciliu fix. - Nu, domnule, observă Gaittany, are locuință! - Stă lângă șosea, explică și Saferian. - Nu primește pe nimeni! obiectă Gulimănescu, rămânând iarăși cu gura căscată la Pomponescu, spre a vedea dacă a nimerit-o. - Se zice că-l dau afară proprietarii, afirmă Pomponescuîntre solemn și ironic. Parcă dumneata l-ai surprins, domnule Smărăndache, nu-i așa? Smărăndache nu așteptă vreo invitație și începu a debita
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nefiind deci așa de luminoasă cum părea profanilor, legătura cu Ioana reprezenta dacă nu un episod pasionant, cel puțin o diversiune justificată pentru un om public, lipsit de ambianță caldă. Când veni rândul ceștii lui Hagienuș, care asculta cu gura căscată, pradă celui mai amuzant misticism, madam Farfara îi comunică o existență plină de patimi, ceea ce atrase asupra eroului laudele cele mai echivoce, primite cu un râs plin de plăcere. G. Călinescu - Dar, îl preveni ghicitoarea, ai să ai un proces
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
are o surpriză, denunță ginerele, om mai sfios, pe Petrișor. - Ghici ce am aici? Întrebă ofițerul scoțând un șervetînvîrtit ca un sul. - Ce? se informă Hagienuș, curios și lacom ca un copil.- Șampanie, tată! clamă Petrișor. Hagienuș râmase cu gura căscată. - Da, scumpe tată! Vezi cât de mult te iubim noi? Și Petrișor manevră sticla cu șervetul deasupra spre a-i scoate dopul, în vreme ce Hagienuș, în panică, aștepta fenomenul destupării. -- Bum! făcu Petrișor formidabil din gură, imitând explozia, care nu se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mod special de prințesă ca să controleze bunul mers al internatului, îl poftea la masă, oferindu-i mâncări neînscrise pe lista zilei. Ceea ce surprindea în primul moment la Hangerliu era ținuta sa de esența imbecilității. Prințul rămânea nu rareori cu gura căscată și mai presus de toate scotea din gâtlej un râs înfiorător, un fel de behăit de capră, replică înjosită a hohotului jovial al lui Gaittany. Pe urmă îți dădeai seama că, dacă Hangerliu nu era inteligent, nu era iarăși așa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa de mare, încît Regelui Lear i se urî cu propria lui casă și aștepta cu teamă ora mesei. Atacul se producea cam astfel: - Tată, te rog neapărat să ne ajuți în chestia Vasilescu. . - Anume ce? rămânea Hagienuș cu gura căscată, uitîndsă mestece. . - E un băiat admirabil, care a avut nenorocul să dea pestesuperiori neînțelegători. Trebuie neapărat să se mute la București. -Să se mute! admitea și Hagienuș, făcîndu-se că nu înțelege. . - Îmi pare bine că ești și dumneata de acord
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bolnavii: G. Călinescu . - Domnule Gonzalv, nu e nevoie de suplinitor acum, m-am gândit bine. Am să grăbesc numirea dumitale în postul de conferențiar, ca să poți face cursuri. Îndată ce iese bugetul, vom pune chestiunea în consiliu. . Gonzalv rămase cu gura căscată constatând că geograful are grai, încît nu se bucură suficient de promisiune. . - Conțescu vorbește! strigă Smărăndache la Casa de Artă.Miracol! I-a vorbit lui Gonzalv. . - Ei, taci! se miră Gaittany. . - Nu se poate, domnule, negă Gulimănescu fenomenul,interesat, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apă și nu s-a colorat deloc. În schimb, am recuperat boabele." Și îmi arată 10-15 boabe de cafea puse la zvântat pe un șervețel, fiecare înconjurată de o pată brun-spălăcită din fiertura uscată. Am rămas o vreme cu gura căscată și am întrebat, bîlbîindu-mă, dacă nu știa că, pentru a face o cafea, e nevoie de boabe măcinate. ― " S-ar putea să fi știut, îmi răspunde, dar am crezut că apa fiartă e capabilă să extragă esența cafelei din boaba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului din iesle, magii care se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă, lumina dozată misterios în întreaga vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămână cu gura căscată și să nu mai poată să se desprindă de acolo minute și minute în șir. La rugămințile mele repetate, epuizate curând și înlocuite de un glas exasperat și devenit poruncitor, fiul meu a ridicat ochii o clipă spre vitrine și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o sticluță ― am recunoscut de îndată în ea, după siluetă și etichetă, nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce ― cu degetul al treilea al mâinii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluța pe drum către marginea mesei unde aștepta, cu gura căscată, poșeta care, după ultima mișcare a degetului, a înghițit-o ― hap! ― și s-a închis, ca prin minune, cu fermoarul. Ce repede se petrecuse totul! Atât de repede încît am simțit nevoia să mă frec la ochi. Când i-am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
albă schimbând,/ Pâini albă mâncând./ Dacă Doina n-a avea ursitori/ Să înghisăză o neagră călugăriță/ Prin pădure umblând,/ Lână neagră torcând,/ Caraoțchi să îl aduci/ Iute ca gândul,/ Tare ca vântul,/ Cu mânili întinsă/ Cu inima aprinsă,/ Cu gura căscată/ Prin pădure fără frică,/ Prin sat fără rușine,/ Pisti ape fără poduri’’. Și atunci lua frigarea din foc, o băga într-o inimă de cucoș tăiat, ca să se pornească ursitorul. Dacă cel descântat era bărbat, se băga frigarea într-o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
era practicat pentru vindecarea durerilor de urechi. În timp ce se spunea incantația, se aruncau în foc bucățile de baligă uscată în prealabil, tot la foc: „Ieși năjit/ Din creierii capului,/ Din fața obrazului,/ Din auzul urechilor./ Vine lupul de la munte/ Cu gura căscată, cu gura te rupea./ Cu gura am descântat,/ Cu mâna am luat./ Soarele asfințea/ Și năjit în balega de vacă era ./ Iar Costel să rămână curat, luminat/ Ca Maica Domnului ce l-a lăsat’’. În anii când se înmulțeau excesiv
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
începuse retragerea trupelor aliate din Odessa). Peste trei zile scria că până și d'Esperey era furios că nu "e autorizat să acționeze împotriva Ungariei" bolșevizate. Avântul românilor contrasta serios cu indecizia aliaților: "5 mai [...] Legația a rămas cu gura căscată la auzul hotărârii românilor de a trece Tisa și de a merge la Budapesta" (Ibidem, p. 357, 359). 122 Ilustrativ pentru teama cu care este încă abordat subiectul, Marin C. Stănescu își justifică lucrarea, de altfel foarte documentată, printr-un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autori ai vremii sale și nu numai, scrie acest Prolog preferând să spună mai degrabă ce nu va face, decât ce va face cu adevărat în opera sa. Așadar, nu va cita alte opere încât să-i lase "cu gura căscată pe cititori", procedeul intertextualității trecând drept o inteligentă strategie prin care autorii nu urmăresc altceva decât "să treacă drept oameni peste măsură de citiți, de docți și de meșteri în ritoricească iscusință", nu va include nici anumite fragmente din Scriptură
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Pe atunci, criza după spusele lui, este departe de hotarele țării noastre, erau bani pentru a da 50% în plus la salariu profesorilor și câte și mai câte, încât mulți, foarte mulți tălălăi de pe coastele Carpaților, au rămas cu gura căscată, visând la zorii de culoare roz al vremurilor ce îi așteaptă, dacă îl aleg iar pe Traian. Ce a urmat, știți prea bine. Și acum probabil din lipsă de ceva mai bun, sau poate tresărind (oare mai e simțit și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
treabă, cum îi merge gura aia, cu un pronunțat contur de pahar, când începe el să învârtă chestiile de albaneagra, pe marea masă a Puterii, asta are, asta n-are, care are? Nu-i așa, că vă lasă cu gura căscată de fiecare dată? Și ca și țiganii de la alba-neagra, are și el pe margini mai mulți ciraci, care să-i prostească pe năuci. Are pentru asta, un întreg partid, și-o gloată de lingăi din așa-zisa Societate Civilă, care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de afaceri. Dacă vi se întâmplă într-o zi să vă plimbați prin Parc de Bruxelles, profitați pentru a arunca o privire și în imediata apropiere, în piața Frère Orban [...]. Treceți de un mic parc și apoi rămâneți cu gura căscată. Dați nas în nas cu un imobil demn de un mare senior: un hotel superb, care adăpostește astăzi Consiliul de Stat. Fațada, construită în piatră albă, de o maiestoasă simplitate, atrage atenția curioșilor. Totul în arhitectura acestui hotel particular evocă
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
-te acolo și ai să vezi cum te aruncă afară, la ei nu merge cu ce ne-ai spus nouă aici, ăia se pricep la oameni”. Da, asta era, se va duce la Miliție, se va răzbuna pe gurile larg căscate a râs, pe Lăscărică și mai ales pe Parasca cea care uneori îi da fiori ascunși, pe Pascu cel care părea veșnic adormit, pe... Ieși repede din cercul acela viu și alergă tropăind pe strada prost pavată, poate de dinainte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zise: „Ei și... ”. Apoi se cufundă iar în gândurile lui. Rămăsesem stupefiat, nu mă așteptasem la acest răspuns. Mă așteptam la orice dar la acesta așa de aiuristic, nu. Poate de puține ori în viață rămăsesem așa descumpănit, cu gura căscată de spontaneitatea unui răspuns ce-mi crea o stare de neacceptare imediată. Dar singura mea reacție acum a fost o enervare bruscă și parcă un pic fără rost. Eram așa de înciudat încât pe moment eram să ridic o piatră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vedea copil, în sânul propriei sale familii. Ființa pe care o avea în față era chiar mama lui ce povestea ca de obicei ceva, în timp ce el, frații, surorile, chiar și capul familiei, adică tatăl, adunați în jurul ei, ascultau cu gurile căscate. Nu înțelegea ce spune, însă trăia o scenă înduioșătoare petrecută în propria lui familie. La noi în sat e o căsoaie lungă cu vreo șapte, opt odăi mari boierești, cu ziduri groase și gratii de fier ca la pușcărie. Se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cheful, buna dispoziție și speranța. Și totuși, instinctul reacționă spontan, ca un cartuș uitat pe țeava unei arme vechi, ruginite de vreme, care țâșnește exact, când nimeni nu se așteaptă: Tovarășul Secretar?... fără să gândească, cu pupilele mărite și gura căscată exclamă ca pentru sine septuagenarul Bidaru. Acum a înțeles perfect. Nu era vorba de tată și fiică, ci de soț și soție, de un dinozaur metamorfozat ce împarte dreptatea cu precizia marilor inchizitori din secolele de tristă amintire. Inteligența și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]