1,465 matches
-
nu se apropie un vehicul feroviar. ... Articolul 169 (1) Conducătorul de vehicul poate traversa calea ferata curentă prevăzută cu bariere sau semibariere, dacă acestea sunt ridicate și semnalele luminoase și sonore nu funcționează, iar semnalul cu lumina albă intermitenta cu cadența lentă este în funcțiune. ... (2) Când circulația la trecerea la nivel cu calea ferata curentă este dirijata de agenți de cale ferată, conducătorul de vehicul trebuie să respecte semnalele acestora. ... Articolul 170 (1) Conducătorul de vehicul este obligat să oprească
REGULAMENT din 23 ianuarie 2003 (*actualizat*) de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147475_a_148804]
-
să fractioneze grupul, daca mărimea acestuia împiedica depășirea lui de către vehiculele care circulă din fața ori traversarea în siguranță a unei căi ferate; ... d) să supravegheze permanent deplasarea coloanei, pentru a nu stânjeni circulația vehiculelor; ... e) să nu admită mersul în cadența la trecerea peste poduri. ... Secțiunea a 5-a Circulația pe autostrăzi Articolul 210 (1) Se interzice pe autostrăzi circulația autovehiculelor cu gabarite sau mase depășite, cu excepția celor autorizate, tractoarelor și mașinilor autopropulsate, precum și a vehiculelor care, prin construcție sau din
REGULAMENT din 23 ianuarie 2003 (*actualizat*) de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147475_a_148804]
-
drumul meu am întâlnit la un moment dat un lac.” sau este doar reprezentant al clasei: „Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate/ Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,/Acuș o armonie de-amor și voluptate/ Ca molcoma cadență a undelor pe lac.” (M.Eminescu, I, p. 96) Dacă un termen lexical, aparținând, de regulă, unei alte clase gramaticale, se înscrie în această paradigmă e semn că și-a schimbat statutul morfologic, adică s-a substantivat: „Cine mai poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multora -Ø multor studenți. SINTAXA ADJECTIVULUITC " SINTAXA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Adjectivele de cuantificare realizează, ca și alte adjective pronominale, funcția de atribut: „În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună,/Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună.” (M. Eminescu, I, p. 160), „Cezara (...) se ținu cu amândouă mânile de spata băncei.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 94), „În multe forme-apare a vieții crudă taină.” (M. Eminescu, I, p. 64) De regulă, adjectivul de cuantificare precede
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indicația reeditării aceluiași tempo inițial, dar cu o nouă mențiune ce se adresează calității expresive - mystérieux (misterios), pusă în valoare în mod suplimentar de registrul extrem grav în care este plasat discursul. Coda apare proiectată în stilul virtuoz al unei cadențe, construind gradat o ascensiune culminantă și plină de exuberanță, cu aportul esențial al indicației Tempo-en animant jusqu’à la fin (tempo -ul animându-se până la final). Investigațiile desfășurate de Richard Langham Smith pe baza manuscriselor lui Debussy atrag atenția asupra
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
juxtapunere sau suprapunere, variind spațiul armonic al expunerii acestora (mi major - tema secundă; sol# minor - tema întâi în ipostază acordică). Atmosfera optimistă și plină de vitalitate, la care contribuie în mod crucial tonalitatea de mi major a finalului, alături de fermitatea cadenței (măsurile 147 - 157) conturează acel tablou consacrat al naturii de „după furtună”, în care regăsim strălucirea scânteietoare a soarelui ce reflectă pe suprafețele umede, în timp ce picăturile de ploaie încă mai alunecă de pe frunze. Capitolul II Images, I ère série 1905
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dinamizării sonore derivă mai ales din caracterul precis al evoluției continue în valori de , expuse într-o revenire a tempoului inițial, precum și din insistenta repetiție la care se face recurs. Figurația de final a codei, declanșând reale analogii cu renumitele cadențe în stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy, egalează pentru o clipă dezinvoltura acrobatică a predecesorului său romantic. Rapiditatea și luminozitatea figurațiilor în combinație cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
distingem o formă monopartită (argumentul constituindu-l dezbaterea acelorași materiale tematice) cu divizare clasică în trei secțiuni perfect echilibrate ca dimensiune: A1 - măsurile 1 10; A2 - măsurile 11 20 ; A3 - măsurile 21 31. Tonalitatea generală de și frecventa utilizare a cadenței perfecte, aspecte ce se disting ca opțiuni de scriitură conceptual clasice (de cele mai multe ori, respinse de către limbajul debussyist ca desuete și restrictive), se dovedesc de această dată a fi purtătoare de profunde semnificații metaforice în demersul de proiectare a acestor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a spațiului modal. Astfel, impunerea unui element al scării pentatonice ca „centru gravitațional” este asimilat ca un fenomen sonor înrudit celui manifestat cu prioritate în armonia tonal-funcțională. În mod adițional, formula clasică de armonizare în acorduri, precum și prezența constantă a cadențelor în finalul articulațiilor tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența ce se stabilește în raport cu sfera tonalității. Debutul preludiului aduce în prim-plan articulația primei structuri pentatonic anhemitonice , având ca punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența ce se stabilește în raport cu sfera tonalității. Debutul preludiului aduce în prim-plan articulația primei structuri pentatonic anhemitonice , având ca punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de centre sonore prin intermediul cadenței autentice (măsurile 6 - 7), care conduce în finalul articulației tematice la acordul de . Simplitatea enunțului inițial monodic al materialului tematic difuzează o luminozitate aproape ireală, iar aspectul repetitiv al acestuia ascunde o subtilă conotație ludică, surprinzând parcă o fredonare inconștientă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de prezența frecventă a apogiaturii triple (les „gruppetti” sur le temps - grupetele pe timp), prin intermediul accentelor impuse de marcato sau cresc., plasate în mod atipic pe cea de-a doua jumătate a timpului secund, dar și prin expresia sarcastică a cadenței perfecte, element de limbaj arareori întâlnit în creațiile debussyiste. Strategia de proiectare a viziunii conceptuale ce optează pentru alternarea variatelor „numere” ale unui spectacol de music-hall, își află corespondența în spațiul evolutiv al dimensiunii armonice, care printr-o perfectă coerență
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
funcționalității ipostazei expuse, a privării acesteia de rezolvări armonice ulterioare. În același timp, asistăm la o temă melodică expresivă, o pantomimă sentimentală în stilul baladei de music-hall, întreruptă cu insistență de motivele materialului secund și demarcată de frecvente formulări ale cadenței perfecte (măsurile 65 - 66 - tr. II7m-9M - V 7m - I). Reiterarea condensată a materialului tematic principal se încheie cu o ultimă „lovitură de teatru”, în care expresia cadenței plagale frecvent sugerată, dar permanent evitată, finalizează de această dată imaginea sonoră într-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
întreruptă cu insistență de motivele materialului secund și demarcată de frecvente formulări ale cadenței perfecte (măsurile 65 - 66 - tr. II7m-9M - V 7m - I). Reiterarea condensată a materialului tematic principal se încheie cu o ultimă „lovitură de teatru”, în care expresia cadenței plagale frecvent sugerată, dar permanent evitată, finalizează de această dată imaginea sonoră într-un autentic stil al muzicii de jazz. Capitolul IV Préludes, II ème livre 1913 IV.1. Brouillards (Cețuri) Printr-o alegere ce nu pare a fi arbitrară
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
atacate cu impulsul nestăvilit al sângelui ce clocotește de patima dansului. Impresia de puternică stabilitate creată de relația V-I afirmată în (planul inferior) este o opțiune de limbaj menită a sugera simplitatea cântecului popular (în melodiile de inspirație folclorică, cadențele perfecte marchează cu preponderență sfârșiturile de frază ale acestora). Suprapunerea acestui spațiu tonal cu cel al unui re natural (eventuala calitate minoră a acestuia fiind infirmată curând de prezența lui si în măsura 5) reînvie culoarea armonică duală a politonalismului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce imprimă discursului un aspect improvizatoric. Elementul cromatic va funcționa deopotrivă ca modalitate de avansare sonoră a planurilor melodice exterioare ale discursului. Printr-o revenire a tempo-ului de început, secțiunea următoare (A’) se va desfășura în rezonanțele unei autentice cadențe solistice, al cărei stil improvizatoric va explora printr-o dezvoltare liberă elemente tematice extrase din motivul introductiv. Modalitatea de avansare a discursului va investiga concepția contrastului, realizat pe multiplele planuri ale alternanței de registre, tempo-uri (mouvement cédez rubato) și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dezvoltare liberă elemente tematice extrase din motivul introductiv. Modalitatea de avansare a discursului va investiga concepția contrastului, realizat pe multiplele planuri ale alternanței de registre, tempo-uri (mouvement cédez rubato) și dinamici opuse (p mf p - più p - pp). Aspectul cadenței conservă acea formă „lansată”, în care dinamizarea progresivă a țesăturii sonore se va realiza prin diminuarea ritmică pregnantă a finalului, în care predomină valorile de și . Nivelul ridicat al dinamicii va sublinia, în mod adițional, această tensionare evidentă a evoluției
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de simplitatea unei melodii pentatonice, într-o evidentă corespondență sonoră cu acel chip al Inocenței din La fille aux cheveux de lin. De altfel, cu paginile acestui preludiu, Bruyères împărtășește nu numai aspectul monodiei pentatonice introductive, ci și prezența frecventelor cadențe plagale ce delimitează frazele, impregnând discursului un deliberat caracter arhaic. Memoriile pianistei Marguerite Long ne dezvăluie stimulul olfactiv ce provocase imaginația compozitorului, în viziunea căruia mirosul mării se asocia cu cel al mărăcinilor uscate de pe malurile acesteia. Alături de Feuilles mortes
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tematic principal va fi armonizată printr o înlănțuire de acorduri perfecte ce inițial coboară prin tonuri, pentru ca în măsura următoare, plasarea acordului de cu septimă mică și nonă mare eliptic de terță de pe timpul al treilea să introducă printr-o cadență perfectă tonalitatea de (măsura 7). Pedala de rezonanță va marca frecventele schimbări de ecleraje armonice. Apariția unui nou motiv tematic, cu un caracter evident dinamizat (remarcându-se predominanța valorilor de în formule ritmice binare și ternare), va fi evidențiat în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al claviaturii de către linia melodică în arabesc. În pofida reeditării cvasi-identice a motivului tematic anterior, diversificarea discursului va fi asigurată de variația ritmică produsă deopotrivă prin sincopare egală și inegală, precum și secvențarea afirmației în tonalitatea de . Expresia unei noi ipostaze de cadență plagală (IV - VI) este subliniată, în mod adițional, prin dinamizarea ritmică a țesăturii sonore, ce avansează cu preponderență prin valori de prezente în formule binare și ternare. Pedala de rezonanță va servi la realizarea diferențierii culorilor armonice parcurse, precum și a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Giuseppe Verdi sau Paillasse de Ruggero Leoncavallo. Adiționarea ulterioară a scriiturii acordice, atribut sonor al motivului tematic din secțiunea secundă, facilitează intenția de amplificare majoră a nivelului dinamic, atitudine proiectată în finalul preludiului. Debussy apelează la expresia puternic conturată a cadenței perfecte asociată planului dinamic ff, acordurilor sincopate larg desfășurate, apelului energic al tobelor, precum și revenirii abrupte a tonului de fa major pentru a impune o imagine finală lipsită de echivoc. Departe de risipirea diafană a unor sunete ce par să
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acustică, în auzul interior al auditorului, în momentul tăcerii „de după”. Eterna „interogație” despre condiția umană adresată imensității sterile a Timpului nu își află răspunsul într-o realitate sonoră, ci în vibrația și liniștea „de după” odată cu risipirea vieții invocate. Astfel, evitarea cadenței finale gest elocvent al acelui „cuvânt” debussyist rămas „nerostit” lasă, și de această dată, alternativa propriului deznodământ ce își continuă „povestea” în spiritul fiecăruia dintre noi. Nu distingem nici o nuanță de impunere, ci doar de resemnată așteptare în calea destinului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
subînțelegându-se nu numai acordajul excepțional al instrumentelor, dar și tehnicile în care acordajul vizează schimbarea subită, neașteptată a unor relații în interiorul discursului sonor. Posibilitățile umorului redat prin astfel de scordaturi sunt multiple. Poate apărea între cadrul tonal imprimat și cadența de virtuozitate concepută în afara tonalității de bază a lucrării, pasajul, cântat oricât de perfect din punct de vedere tehnic, va suna fals ca în Gluma muzicală a lui Mozart. Scrisă pentru a distra și, deliberat, într-un mod stângaci impropriu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fiind dificil de interpretat. După un eșec la Paris, Wagner a optat pentru Opera din Karlsruhe. Compoziția este cunoscută pentru suspendarea armonică - un procedeu utilizat în momentele existențiale ale poveștii pentru crearea suspansului prin repetarea și prelungirea interminabilă a unor cadențe. Acest procedeu utilizat de obicei doar pe anumite secvențe, Wagner o folosește de-a lungul întregii opere, alternând de la o întâmplare semnificativă la alta. Aceste repetate secvențe de suspans nu par a-și găsi scopul, liniștirea tumultului, decât până la actul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pornește în mers cu piciorul stâng. Pasul de marș se poate executa și pe loc la comanda „pe loc marș”. Dacă el se continuă cu deplasare atunci se dă comanda „înainte-marș”. 2. Pasul de voie este un mers obișnuit fără cadență în timpul căruia executanții pot să-și aranjeze echipamentul. Comanda este „pas de voie-marș”. 3. Deplasare laterală prin pași adăugați. Se poate executa spre stânga și spre dreapta în doi timpi fiecare pas. Comanda este „2 (3) pași lateral stânga (dreapta
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
Comanda este „pas de voie-marș”. 3. Deplasare laterală prin pași adăugați. Se poate executa spre stânga și spre dreapta în doi timpi fiecare pas. Comanda este „2 (3) pași lateral stânga (dreapta) - marș”. 4. Pasul alergător este o alergare în cadență imprimată de semnale, numărătoare sau acompaniament muzical. Se poate executa cu deplasare sau pe loc și începe la comanda „pas alergător marș”, respectiv „pe loc pas alergător - marș”. La comanda prevestitoare se îndoaie coatele iar la comanda săvârșitoare se pornește
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]