5,189 matches
-
sitcom își petreceau mult timp, în cafeneaua fictivă Central Perk, va fi scoasă la licitație, săptămâna viitoare, la Los Angeles. Canapeaua, evaluată între 4.000 și 6.300 de dolari, va fi scoasă la licitație alături de fotoliul verde din aceeași cafenea fictivă din "Friends", informează express.co.uk, citat de Mediafax.ro.
Canapeaua din serialul "Prietenii tăi" va fi scoasă la licitaţie. Vezi preţul de pornire () [Corola-journal/Journalistic/67912_a_69237]
-
de care cei doi parteneri au nevoie, după fiecare scandal, pentru redresarea imaginii de sine. Căci de vreme ce de ambele părți se aruncă Ťcuvinte greleť - și din ce în ce mai grele - nimeni nu scapă neterfelit". Expertul ideilor își dă mîna cu un raisoneur de cafenea. Stilul pedestru înghite mult din spațiul textual. E drept că, după cum ne atrăgea atenția Leon Bloy, locurile comune pot avea o forță teribilă... Dar care e profilul psihic al epistolierului în discuție? Pînă aci am constatat un echilibru autoritar necesar
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
s-o citez pe cea mie acordată de Ștefan Bănulescu pe o reeditare din 1979 a nuvelelor din Iarna bărbaților. În acel octombrie 1980, scriitorul a călătorit în Franța, m-a căutat la telefon și ne-am întâlnit în faimoasa cafenea "La Rotonde". Nici cu acea ocazie el nu s-a arătat mai locvace, dar eu simțeam iradierea prețuirii și simpatiei pe care mi le arăta, tot părând închis în ermetismul său. Iată dedicația: "Pentru Ilie Constantin, bucuria revederii cu anii
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
mmihailescu « On n’est pas sérieux quand on a dix-sept ans », faimosul vers al lui Rimbaud, este analizat într-o oră de clasă la elitistul liceu parizian Henri IV. Auzim poezia întoarsă pe o parte și pe alta : tei verzi, cafenele, fete ieșite la plimbare cu tatăl lor etc. Printre elevi, frumoasa adolescentă cunoscută de noi la începutul filmului, lăsându-și virginitatea undeva pe o plajă, în brațele unui tânăr neamț de care s-a lăsat cucerită mai mult din curiozitate
Cannes, 2013: La șaptesprezece ani nu ești serios - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79346_a_80671]
-
gîndesc în primul rînd la Portretul lui Dorian Gray după Oscar Wilde și la Hamletmachine de Heiner Muller, au fost sub semnul barocului. Al sincretsimului și al unui tip de filosofie. În aceste spectacole coexistă limbaje diferite, altfel decît în Cafeneaua după Goldoni, de pildă, coduri investigate, sînt sondate mentalități, subiecte tabu, anumite raportări la societăți, la actualitatea și visceralitatea lor. Sînt spectacole dense care își pun în valoare artiștii - scenografi de cotă ca Doina Levința și Andrei Both, actorii trupei
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
The Heat, 1995) al lui Michael Mann și ea rămîne memorabilă pentru orice cinefil. O întîlnire între două pietre tari, între două caractere, între două personaje ireconciliabile, regizorul a intuit bine forța impactului făcînd din cele cîteva minute într-o cafenea un mic poem în proză. Hemingway se află printre puținii prozatori care reușesc să facă aerul să vibreze printr-un dialog simplu consumat la un bar sau în fața unor dealuri ca niște elefanți albi. Iar scena pe care am amintit
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]
-
acasă cu un mijloc de locomoție care-l costă consistent, care-l întîrzie, care-l enervează și-i pune adeseori viața în pericol? Unde a dispărut bucureșteanul peripatetic, bonom, jovialul Mitică, dispus să-și întârzie existența într-o discuție de cafenea și de unde acest bucureștean agresiv, nervos, vitezoman care este în stare să facă moarte de om pentru a câștiga o secundă în plus? Ce se întâmplă cu Bucureștiul în care peste noapte răsar megaliți sub care se scufundă vechile urme
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
decât" cu cea negativă. (Ea are 25 de ani. Nu are decât 2 lei în buzunar.) Adverbul „decât" se mai folosește și atunci când construim propoziții comparative de inegalitate. (Antonia este mai deșteaptă decât Inna.) Atunci când planificați o ieșire la o cafenea sau la o cofetărie este impropriu să spuneți „căutăm locație". Pentru că nu închiriați clădirea ca să vă petreceți restul zilelor acolo, ci beți doar un suc (nu altceva, sper). „Locație" înseamnă spațiu pentru închiriat. Corect este „Ce faci, păpușă?" nu „Ce
Lecția de gramatică a unei profesoare a devenit virală pe Facebook by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/78300_a_79625]
-
José Mourinho a primit, marți, din mâinile Guvernatorului Manuel Malheiros Medalia de Merit Districtual, fiind bucuros de distincția primită în orașul natal, infomează Jornal de Noticias. Autor: Alexandru Gherghe “ Îmi place să revin în Setubal, să iau micul dejun la cafenea sau să-mi ridic pașaportul, cum am făcut de dimineață, să mă plimb prin oraș că un om obișnuit”, spune tehnicianul, conform unui comunicat dat de Guvernul Civil. Mourinho nu a putut fi prezent la ceremonia de decernare a medaliilor
Mourinho a primit Medalia de Merit Districtual în Setubal () [Corola-journal/Journalistic/76834_a_78159]
-
cu totul, iată o dovadă: "Cafegii erau foarte mulți în București, aproape la toate intersecțiile importante găseai un cafegiu. Iar cafeaua, de toate soiurile, se vindea măcinată, în savante mixturi, câteodată servită la fața locului. Nu mai puțin dese erau cafenelele, ca să zic așa, cu anume rol instituțional în societate. Nu uit interiorul plușat al cafenelei Capșa, unde, copil fiind dus de tata, mă sufoca duhoarea de țigări de foi, de toate aromele, până la amețeală. Profesiunea de cafegiu aparținea armenilor, "pașnici
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
importante găseai un cafegiu. Iar cafeaua, de toate soiurile, se vindea măcinată, în savante mixturi, câteodată servită la fața locului. Nu mai puțin dese erau cafenelele, ca să zic așa, cu anume rol instituțional în societate. Nu uit interiorul plușat al cafenelei Capșa, unde, copil fiind dus de tata, mă sufoca duhoarea de țigări de foi, de toate aromele, până la amețeală. Profesiunea de cafegiu aparținea armenilor, "pașnici râșnitori de cafea", la îndemâna gospodinelor. Tata își prepara, cu minuțiozitate cafeaua zilnică, la o spirtieră
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
sunt amănunțit descrise, cu produsele și prețurile lor. Vine apoi vorba de localurile unde bărbații își luau aperitivele - un obicei pierdut. Un aperitiv la "Oteteleșanu", "Capșa", "Frascatti", "Continental", "Carul cu bere", "Grădina Blanduzia", "La Iordache Ionescu" de pe Covaci, sau la cafeneaua din pasajul Macca, vizavi de Prefectură". Erau restaurante de lux, altele onorabile, dar și birturi populare ce-și ziceau economice, cu vitrina la demisol și unde se găseau expuse cele mai ieftine feluri de mâncare, piftia de porc, iahnia de
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
fost exact în această perioadă, pe care voiam de multă vreme s-o văd - să mă uit la fețele celor care vând și hotărăsc destinul cărților. Trebuie să vă spun că în aceste prime zile toate standurile arată ca niște cafenele de lux, în care editori și agenți stau la mese albe, străduindu-se fiecare să-și convingă partenerul de importanța cărților pe care vor să le plaseze. Evident, scriitorii în carne și oase sunt excluși de la aceste negocieri. În standul
Târgul de Carte de la Frankfurt 2009 by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6813_a_8138]
-
ilustrând istoria și diversitatea literaturii europene. A avut drept parteneri instituții din Grecia, Spania, Italia, Polonia și Cehia. Un al doilea proiect selectat, URME (2006-2007), a pus în evidență prin hărți, studii și un portal web trasee cu relevanță culturală (cafenele, case memoriale, muzee, străzi, școli) în câteva orașe europene: Potenza, Arles, Zaragoza, Atena, Lodz, Budapesta și București. Merită spus că aceste proiecte cu inițiatori din România au fost socotite exemple de bună practică la nivel european. S-a apreciat, bunăoară
Prețul culturii în Uniunea Europeană by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6817_a_8142]
-
triadă: "armata mărșăluindă a militarilor, armata șezîndă a birocraților și armata îngenuncheată a clericilor." Pe scurt, militarii de carieră, administrația și biserica. Dar volumul nu se mărginește la înfățișarea celor trei instituții, ci merge mai adînc în spiritul locului. De la cafenelele și terasele Vienei, adevărate pepiniere din care se recoltau numele de prim-plan ale vieții artistice, pînă la arhitectura clădirilor sau moravurile oamenilor, de la psihanaliza lui Freud pînă la polemicile gazetărești ale unui Hermann Bahr sau Karl Kraus (o altă
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
volumului. Simpla lor enumerare, ținînd mai curînd de o obligație de recenzent, nu poate spune mare lucru despre conținutul cărții, de aceea sărim peste ea. Două capitole se disting prin conținutul lor aparte: cel al lui Sorin Tomuța despre ethosul cafenelei vieneze ("Fin-de-sičcle-café: modernismul vienez și intelectualul de cafenea") și cel al lui Ciprian Vălcan despre sinuciderea intelectualilor ("Sinucigașul sau vremea nihilismului"). Cafeneaua, așa cum este descrisă de Sorin Tomuța, era un soi de placă turnantă a vieții artistice vieneze, un atelier
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
o obligație de recenzent, nu poate spune mare lucru despre conținutul cărții, de aceea sărim peste ea. Două capitole se disting prin conținutul lor aparte: cel al lui Sorin Tomuța despre ethosul cafenelei vieneze ("Fin-de-sičcle-café: modernismul vienez și intelectualul de cafenea") și cel al lui Ciprian Vălcan despre sinuciderea intelectualilor ("Sinucigașul sau vremea nihilismului"). Cafeneaua, așa cum este descrisă de Sorin Tomuța, era un soi de placă turnantă a vieții artistice vieneze, un atelier public în care se experimentau pe viu fermenții
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
sărim peste ea. Două capitole se disting prin conținutul lor aparte: cel al lui Sorin Tomuța despre ethosul cafenelei vieneze ("Fin-de-sičcle-café: modernismul vienez și intelectualul de cafenea") și cel al lui Ciprian Vălcan despre sinuciderea intelectualilor ("Sinucigașul sau vremea nihilismului"). Cafeneaua, așa cum este descrisă de Sorin Tomuța, era un soi de placă turnantă a vieții artistice vieneze, un atelier public în care se experimentau pe viu fermenții cei mai puternici ai culturii momentului, locul unde rivalitățile izbucneau, orgoliile se cizelau și
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
a vieții artistice vieneze, un atelier public în care se experimentau pe viu fermenții cei mai puternici ai culturii momentului, locul unde rivalitățile izbucneau, orgoliile se cizelau și prieteniile erau puse la încercare. Adevărată regină între scenele menite confruntărilor culturale, cafeneaua era locul selecției și afirmării de sine. Era exclus să te numeri printre vedete dacă nu erai clientul regulat al uneia din ele. Iată cum descrie Stefan Zweig aromele vieții de cafenea. "Dar cel mai bun locaș de cultură pentru
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
încercare. Adevărată regină între scenele menite confruntărilor culturale, cafeneaua era locul selecției și afirmării de sine. Era exclus să te numeri printre vedete dacă nu erai clientul regulat al uneia din ele. Iată cum descrie Stefan Zweig aromele vieții de cafenea. "Dar cel mai bun locaș de cultură pentru noi rămînea cafeneaua. Pentru a înțelege una ca asta, trebuie să se știe că la Viena cafeneaua reprezintă o instituție cu totul deosebită, ce nu-și găsește echivalent nicăieri în lume. Este
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
selecției și afirmării de sine. Era exclus să te numeri printre vedete dacă nu erai clientul regulat al uneia din ele. Iată cum descrie Stefan Zweig aromele vieții de cafenea. "Dar cel mai bun locaș de cultură pentru noi rămînea cafeneaua. Pentru a înțelege una ca asta, trebuie să se știe că la Viena cafeneaua reprezintă o instituție cu totul deosebită, ce nu-și găsește echivalent nicăieri în lume. Este vorba, de fapt, de un fel de club democratic, accesibil oricui
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
erai clientul regulat al uneia din ele. Iată cum descrie Stefan Zweig aromele vieții de cafenea. "Dar cel mai bun locaș de cultură pentru noi rămînea cafeneaua. Pentru a înțelege una ca asta, trebuie să se știe că la Viena cafeneaua reprezintă o instituție cu totul deosebită, ce nu-și găsește echivalent nicăieri în lume. Este vorba, de fapt, de un fel de club democratic, accesibil oricui contra unei cești ieftine de cafea, unde, pentru acest mic obol, fiecare oaspete poate
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
de cafea, unde, pentru acest mic obol, fiecare oaspete poate să stea ore în șir, să discute, să scrie, să joace cărți, să-și primească poșta și, mai ales, să citească un număr nelimitat de ziare și reviste. Într-o cafenea vieneză mai de soi găseai toate ziarele din Viena și nu numai din Viena, ci și din imperiul german, precum și ziarele din Franța, Anglia, Italia și America, plus toate revistele literare și artistice importante din lume." (p. 197) Dar, dincolo de
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
din Viena și nu numai din Viena, ci și din imperiul german, precum și ziarele din Franța, Anglia, Italia și America, plus toate revistele literare și artistice importante din lume." (p. 197) Dar, dincolo de vîltoarea histrionică cerută de larma ei colectivă, cafeneaua seamănă cu o agora de dimensiuni mai mici, un teatru în miniatură în care spectatorii sînt deopotrivă actori și regizori. Unele cafenele sunt cu precădere voioase și pline de vervă, altele mai liniștite și mai prielnice meditației, dar toate sunt
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
revistele literare și artistice importante din lume." (p. 197) Dar, dincolo de vîltoarea histrionică cerută de larma ei colectivă, cafeneaua seamănă cu o agora de dimensiuni mai mici, un teatru în miniatură în care spectatorii sînt deopotrivă actori și regizori. Unele cafenele sunt cu precădere voioase și pline de vervă, altele mai liniștite și mai prielnice meditației, dar toate sunt pătrunse de un șarm desprins din mentalitatea metropolei danubiene: politețe și serenitate la suprafață, sprijinite pe valoarea centrală a vienezilor - Gemütlichkeit (confort
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]