117,675 matches
-
de pe listă, o parte a întrebărilor și obiecțiilor tale ar fi dispărut, începând cu cea despre finalul „neconvingător“. (Te scandalizezi că eu „închei“ și te întrebi: „Să fie vorba de o neatenție a Scriitorului Nostru?“ Nu, am fost foarte atent, calculând totul, încât „sfârșitul fericit“ cel mai tradițional - căsătoria eroului și a eroinei - să închidă cercul-cadru ce cuprinde dezordinea generală.) Cât privește discuția despre „non-finit“ - temă despre care spui multe lucruri corecte la modul literar general - aș vrea în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să țin seama că orice mișcare a mea de a elimina evenimente precedente provoacă o ploaie de noi evenimente, care complică situația mai rău decât înainte și pe care va trebui să le elimin la rândul lor. Trebuie, deci, să calculez bine fiece mișcare, încât să obțin maximum de eliminare cu minimum de recomplicare. Un bărbat pe care nu-l cunosc trebuia să mă întâlnească imediat după ce aveam să cobor din tren, dacă nu mergeau toate de-a-ndoaselea. Un om cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de el, cuvântul acesta scurt are ceva moale. - Și ce poftește, să-mi avizeze textele? Mai are ștampila de pe vremuri? Aia rotundă, cu „Cenzurat”? Na, sunt pe cale să-mi pierd calmul de devorator de documentare. L-aș pocni. Scurt. Dar, calculând rapid traiectoria și viteza, în funcție de masa corpului și de forța de impact, îmi dau seama că ar ateriza exact sub calorifer. Cum are servieta burdușită și pântecele cam mare, n-ar apuca să întindă mâinile bondoace să amortizeze căderea, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreo chestie din aia aproape secretă pentru NATO sau, după cum zicea Eleonora, nevastă-mea, poate a căzut în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a intervenit chelnerul venit să golească scrumiera. Da’ ce, ăia n-a calculat traiectoria, nu știe unde va ajunge bucățile? Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne dea bacșis? - Lasă, mă, nu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Căpitanul velierului, Arístides Rivero - care cîțiva ani mai tîrziu avea să ajungă faimos și să sfîrșească spînzurat pentru tentativă de rebeliune armată - trase mai Întîi pe insula Chatman ca primă escală, cu intenția vicleană de a ridica ancora la prînz, calculînd că va ajunge pe Insula Hood În toiul nopții pentru a-și debarca oamenii, căutînd să-l surprindă În felul acesta În zori pe Oberlus În clipa În care avea să iasă, sigur pe sine, din ascunzătoarea lui. Se bizuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
om, ci mai mulți - poate chiar și o femeie - se ascundeau pe undeva. Trei voluntari se lăsară să alunece În corzi pe peretele de stîncă, iar Oberlus le văzu umbrele trecînd și le ascultă glasurile prin minusculele găurele din cuiburi, calculînd că unul dintre ei trecuse la mai puțin de șase metri de intrarea În peșteră. Îl Încolțeau, știa asta. Era numai o chestiune de timp pînă să dea de el, și atunci nu avea să-i mai rămînă altceva decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuie să fie frumoase. Asta le scutește de obligația de a fi și respectate întru totul. Acum avea cale liberă. De cum a auzit vocea directorului Mihail, a răsuflat ușurat, dar așa, fără să se simtă, și mintea lui sclipitoare a calculat posibilitățile. Dacă va fi chemat nu se va duce, dacă se invită, partida e cîștigată. S-a invitat. Chiar într-un fel în care îi dădea dimensiunile triumfului acțiunii: a acceptat fără să crîcnească condiția pusă cîteva zeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aștepte atâta. Și, ca și cum asta n-ar fi fost destul, femeia pe care o adoră se distra cu altul. Se simțea teribil de nefericit, de aceea își caută consolarea printre stele, singurele capabile să i-o ofere. Dată fiind oră, calcula că în curând Tupá, Racul, avea să-și facă apariția la orizont, exact la trei puncte la nord de Tahoa, insula sora a Rairateei, ale cărei forme se puteau ghici în depărtare. Mai întâi aveau să se ivească cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din Farepíti. Tatăl meu, care-a navigat împreună cu el, mi-a spus ca povestește totuși câteodată, dar numai după ce petrece multe zile pe mare, îl corectă Tapú. Se pare că marea îl ajută să vorbească. Puțin după aceea privi cerul, calcula poziția soarelui, se ridică cu greu și adaugă: Ar fi mai bine să plecăm, dacă vrem s-ajungem pe lumină. Și cu el ce facem? Îl luăm cu noi. Tăiară o ramură groasă, o curățară de frunze și, legându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ai putea s-ajungi navigator, inseamna c-ai s-ajungi, spuse el, după ce-l asculta. Și eu cred c-ai s-ajungi, căci eu te-am învățat aproape tot ce știi și te-am văzut la timona vasului, desi câteodată calculezi greșit derivă navei. Dar asta nu se poate învăța decât din experiența. Îi mângâie afectuos antebrațul, aproape de locul în care se puteau vedea liniile primului său tatuaj, inca neterminat. În ziua când o să văd aici o stea de mare, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ambarcațiunea. De aceea, în ciuda faptului că toți locuitorii insulei, până la ultimul, munceau din zori și până în noapte, construirea Mararei ( Peste Zburător), căci așa hotărâse Consiliul că se va numi vasul, înainta foarte încet. Roonuí-Roonuí și războinicii lui își pierdeau răbdarea calculând avansul aproape irecuperabil pe care îl aveau dușmanii lor, insă impasibilul Miti Matái părea să ia totul cu calm, asigurându-i că doar cu un vas care să se comporte ca un adevărat peste zburător aveau o cât de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de la care pornește Avei’á. — Adică ești un fel de Hartă de Stele vie? —Vie, da... admise celălalt. Dar care și gândește. Dacă nu poți să-ți amintești prin ce punct vor apărea următoarele stele, să corectezi direcția și să calculezi derivă, în funcție de forță vântului și a curenților, restul n-are nici o valoare. Faptul că sunt o Hartă de Stele vie mă ajută să aflu unde mă găsesc, dar nu și să ajung unde îmi doresc. — Vrei să-ncep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acuma într-adevăr i se părea slab, ritmic și profund și, în cele din urmă, aprobă, cu aerul unuia care tocmai asistase la un surprinzător miracol: — Cred că da, bolborosi. Cred c-am înțeles. —Bine! Ai fi în stare să calculezi la ce distanță se află acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce se scarpină, comic, pe sprânceană, nega hotărât: — În nici un caz! recunoscu. — Îți lipsește mult - foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că Miti Matái se înarma cu infinită răbdare de care are nevoie un dascăl pentru a-i transmite cele mai simple noțiuni unui elev nu prea isteț. Când vom afla care este acel timp, nu va mai trebui decât să calculăm viteza valului la duș, viteza la întoarcere, să le adunăm și să-mpărțim la doi. Depărta mâinile, ca un prestidigitator după un exercitiu strălucit. În acest fel vei putea să-ți faci o idee aproximativa despre distanță la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe punctul să renunțe la visurile lui, căci sofisticată lecție pe care tocmai o primise îl făcuse conștient de monstruozitatea neștiinței lui cu privire la dificilă artă a navigației. Nu trebuia uitat faptul că, de vreme ce nu cunoșteau scrisul, navigatorii polinezieni nu puteau calcula timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că se vedeau nevoiți să apeleze la memorie, la experiența și la acel inexplicabil al șaselea simt, care făcea din locuitorii primitivi ai Pacificului un fel de amestec de ființă omenească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
monstru ieșit din adâncurile oceanului, insă încordându-și privirea, oamenii de pe Marara ajunseră la concluzia că nu era vorba despre un animal de mare, ci de cea mai mare și mai ciudată navă pe care o văzuseră până atunci, căci calculară că trebuia să aibă cel putin cincizeci de metri lungime pe șase lățime și era încununată de catarge extrem de înalte, de care atârnau uriașe vele albe, care semănau cu niste munți, capabili să prindă și cea mai mica briză care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zâmbi cu sfiala. Întotdeauna este mai bine să fie inima cea care decide. Insula se află exact în locul indicat, cu toate că, datorită vitezei extraordinare pe care i-o dădeau Mararei noile vele, ajunseră la ea cu patru zile mai devreme decât calculaseră. Așa cum era de așteptat, Miti Matái știu că se află în fața ei cu mult înainte că ea să-și facă apariția la orizont și nimeni nu se miră când ordona, la un moment dat, să fie coborâte catargele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
limite insuportabile, dându-le tuturor senzația că Marara plutea nu pe apă, ci pe un ocean de mercur. Până la ultimul, ocupanții catamaranului ramaseră ore întregi că într-o letargie, până când, dintr-odată, Miti Matái își bagă mâna în apă, îi calcula temperatura, privi cerul, trase adânc aer în piept și murmura că pentru sine, deși mulți dintre ceilalți îl auziră și ei: —Taifun. —Taifun? repeta, alarmata, Vahíne Auté, ridicându-se dintr-un salt. Unde? Când? Navigatorul-Căpitan clatină din cap și schița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i că nu era decât ochiul unui uragan care avea să revină foarte curând, cu aceeași forță sau chiar mai furios, dar, de această dată, fără nici un semn prevestitor. Într-adevăr, așa se întâmplă, iar acum Navigatorul-Căpitan putea să-i calculeze și durata. După-amiază, ordona să fie aprins un foc mic, deasupra căruia așezară niște rămurele subțiri, cu vârfuri ascuțite. Cu ele, războinicii își pictară pe corp niște desene negre, care imitau, în linii mari, tatuajele bestiei, în timp ce Vahínes le rădeaucapetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
coastă cea mai apropiată, și nici un pescăruș nu se depărtează atât de mult de țărm, decât dacă urmărește un vas, cu ale cărui resturi se hrănește... Înțelegi acum? Înțeleg, răspunse băiatul. Dar tot nu-mi dau seama cum poți să calculezi la ce distanță se găsesc. — Pot să-mi fac o idee, pentru că încă nu le-a digerat, ceea ce înseamnă că a trecut mai puțin de o oră de când le-a mâncat. — Iar douăzeci de mile reprezintă distanță pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cel mai mic indiciu al existenței vreunei insule. În fiecare dimineață, primul lucru pe care îl făcea Miti Matái era să scoată scândura din apă și să evalueze progresul pe care il făcuseră tenacii teredo în avansarea lor neobosita, calculând în acest fel daunele pe care le sufereau carenele Peștelui Zburător. — Chila nu mă-ngrijorează, îi explică elevului sau, în timpul unei asemenea inspecții. E groasă și perfect îmbinata. În schimb, pereții laterali au doar două degete grosime, iar legăturile trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în care Peștele Zburător se menținu la vreo trei mile în larg, căci dulgherul avea nevoie de mult timp și de mult calm ca să fixeze definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care lumina acum puternic, silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ele intrarea în laguna și să blocheze astfel în interior Peștele Zburător, fie să iși distribuie războinicii prin desișurile de lângă apă, de unde să poată navali asupra dușmanilor în clipa când aceștia vor fi pus piciorul pe nisip. Analiza poziția lunii, calcula timpul de care dispunea și - așa cum calculase și Miti Matái mai devreme - ajunse la concluzia că acesta nu era de partea lui. Luna avea să se ascundă cu mult înainte ca ei să apuce să scoată catamaranele grele din ascunzișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
astfel în interior Peștele Zburător, fie să iși distribuie războinicii prin desișurile de lângă apă, de unde să poată navali asupra dușmanilor în clipa când aceștia vor fi pus piciorul pe nisip. Analiza poziția lunii, calcula timpul de care dispunea și - așa cum calculase și Miti Matái mai devreme - ajunse la concluzia că acesta nu era de partea lui. Luna avea să se ascundă cu mult înainte ca ei să apuce să scoată catamaranele grele din ascunzișurile lor, să le tragă pe plajă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu o plajă mare de griuri și să developăm compensat negativul. În funcție de sensibilitatea la lumină, măsurată în grade ISO (ASA) sau DIN, o peliculă fotografică are nevoie de o anumită cantitate de lumină pentru a fi corect expusă, care se calculează după formula: E = I × t E - cantitatea de lumină I - intensitatea luminoasă reglată prin diafragmă T - timpul de expunere reglat prin obturator În concluzie, parametrii care trebuie reglați pe aparatul fotografic pentru o expunere corectă sunt timpul de expunere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]