32,616 matches
-
în prag/ Nu știu înger e sau drac.// De-o aud cîntînd în poarta/ Nu știu vie e sau moartă.// De-o aud cîntînd în pom/ Nu știu fiara e sau om.// Iar prin sînge dacă-mi trece/ Nu e caldă și nici rece.// Brațul către ea de-ntind/ Nici n-o scap și nici n-o prind.// Și oricît la ea socoti/ Ca s-o vezi în veci nu poți" (Pasărea-profet). După cum vedem, fiorul folcloric se strecoară în aceste stihuri
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
raft cotoarele cărților sînt reci/ aprind veioza si-ncep să aștept/ tot ce am putut pune în locul meu am pus/ frică de cuvinte mă face stingher/ cu bățul de chibrit de pe poliță sobei/ îmi spăl mîinile în chiuvetă imensă/ apă caldă e despărțita de cea rece și mîinile mele/ se caută una pe alta/ fac eforturi ca să înțeleg ce vreau/ în viața asta cu nuanțe eterne/ cînd ușile scîrțîie și pe trepte/ zărești talpă înnoroiata în care ninge" (Nuanțe eterne). Spiritul
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
acest monolog-testament! N-am înțeles de ce George Constantin avea lacrimi în ochi jucîndu-l pentru ultima dată pe Prospero. Știa ce vă să vină. Tot în minutul acela a încăput și plimbarea prin Tîrgu-Mureș avînd ghid un om foarte timid, foarte cald și atent, cu umor bine temperat și cu o ironie dirijata de priviri, un om care nu mai suportă oportunismul și conveniențele și care preferă să-și trăiască emoția acelei întîlniri altfel. Pentru mine Tîrgu-Mureș va rămîne așa cum mi l-
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
care preferă să-și trăiască emoția acelei întîlniri altfel. Pentru mine Tîrgu-Mureș va rămîne așa cum mi l-a arătat George Constantin. Am mai fost de atunci în acel oraș și am refăcut, mereu, acelasi itinerar, auzindu-i pașii și șoaptă caldă, învăluitoare. Mulți prieteni de-ai mei sînt obsedați de Livadă de vișini. George Banu a scos recent o carte în care analizează acest text și multe montări semnificative. Radu Penciulescu a apucat să-mi povestească cîte ceva, și el fiind
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
impresiile se reduc la o frază-două: Augustin Buzura: "Atmosferă este foarte bună, ca la orice tîrg serios". Gabriel Liiceanu: "(...) editurile încearcă să se prezinte tot mai spectaculos și din asta au de cîștigat, evident, cartea și publicul". Nicolae Manolescu: "E cald, îngrozitor de cald. Nu știu cum de iese atîta căldură din cărțile astea. Sau din oameni? Ar fi bine". Mircea Martin: "Atmosferă mi se pare normală, adică intensă, precipitata, tensionată, cu multe așteptări (...) atît din punctul de vedere al cititorului, cît și al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
reduc la o frază-două: Augustin Buzura: "Atmosferă este foarte bună, ca la orice tîrg serios". Gabriel Liiceanu: "(...) editurile încearcă să se prezinte tot mai spectaculos și din asta au de cîștigat, evident, cartea și publicul". Nicolae Manolescu: "E cald, îngrozitor de cald. Nu știu cum de iese atîta căldură din cărțile astea. Sau din oameni? Ar fi bine". Mircea Martin: "Atmosferă mi se pare normală, adică intensă, precipitata, tensionată, cu multe așteptări (...) atît din punctul de vedere al cititorului, cît și al editorului. Sper
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
Marină Constantinescu Pe la începutul lunii aprilie am primit un telefon neașteptat, cald și precipitat în același timp, care m-a făcut să pășesc, ca Alice, într-o țară a minunilor: regizorul și profesorul Valeriu Moisescu, un personaj cu adevarat, față de care am o profundă simpatie și prețuire, mă invită să scriu un
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
personale, capabil de tandrețe și devotament, dar ascunzîndu-și ardelenește emoțiile. O distincție naturală îl făcea imediat remarcat în orice adunare. Se îmbrăca elegant, cu finețe clasică, fără nimic strident. I-am admirat cu toții sacourile lui cu tăietură englezească. Era plăcut, cald, generos, dar și susceptibil, în măsura în care ținea să i se întoarcă gentilețea și prietenia. Ne apropiau multe. Ne despărțeau puține, îndeosebi, pesimismul lui incurabil, eu fiind un optimist la fel de incurabil. Cădea lesne pradă depresiilor. Dădea atunci fuga la București să mă
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
suverane, dar și ca principiu ordonator (destabilizator?!) al realității. Există o consecvență obstinată în detectarea acelor zone de interferență între lumea reală și lumea textului, care funcționează parcă după principiul vaselor comunicante, "a(o)rta" poetică este irigată de sângele cald al cuvintelor, care, docile sau rebele se organizează până la urmă, parcă de la sine, în "edificii" poematice (aziluri de lux?!), sustrase "exilului" pe care îl reprezintă realitatea: "înlăuntrul poemului un lux aparte: azilul, castroane de tablă, melcii timpului ducând în coarne
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
sobru: "Piesa dumitale este la dl Petru Comarnescu, care te așteaptă la Fundațiile Regale". M-am dus în ziua și la ora fixată, și Petru Comarnescu m-a primit cu entuziasmul și generozitatea care îl caracterizau. Mi-a dăruit aprecieri calde despre Viața ascunsă. M-a întrebat și despre situația mea materială în acel București la sfîrșit de război și i-am mărturisit că am terminat studiile dar, că, fără perspective, va trebui să mă întorc la Constanța, unde, nici acolo
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Textele sale sunt fabule în toată regula. Repertoriul tematic este stabil: femeia frumoasă și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
notă de dispreț al inițiatorilor față de cititorii români, în sensul că abia după materializarea unui astfel de proiect românii ar putea beneficia de cultura generală sperată, că, în realitate, acum și doar acum, ei, inițiatorii au inventat roata și apa caldă și au pus coadă la prună. Atâta infatuare disprețuitoare de la indivizi care, în afara acestei găselnițe aducătoare de profit nu au creat nimic valoros în plan cultural sau spiritual e destul de dubioasă și de netolerat. footnote>. Până în prezent, au apărut trei
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
Republica Moldova, unde unii dintre noi nu au fost niciodată, Chișinăul descris de Hawks nu e mult diferit de Bucureștiul din anii '80. O spun cu optimism, pentru că orașul cu pricina este unul al gropilor din caldarîm, al lipsei de apă caldă, autobuzelor supraaglomerate și străzilor întunecoase. Ce-l aduce pe un englez care nu a mai călătorit niciodată în Europa de Est tocmai la Chișinău, și e cît pe-aci să-l poarte pînă la fioroasa Transnistrie? Nu curiozitatea, nu dorința de a
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
romanșă: Carmenaweg, Arnold Spescha, Weinberg, Alfons Maissen etc., un cartier de intelectuali, aș spune. Deși noiembrie, Cuera era ninsă, iar căsuțele tipice, acoperite de zăpadă, sugerau atmosfera de Crăciun din povești. Am stat o dimineață întreagă la taifas în biroul cald al scriitorului, în timp ce doamna Deplazes, o violoncelistă pasionată și cunoscută, ne trimitea din bucătăria de la etaj aromele îmbietoare ale bunătăților ce ne așteptau la prânz. Mă simt onorată de prietenia lui Gion Deplazes, cronicar al timpului său, cum îl numește
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
teatrului și dinăuntrul lui poartă încă o încărcătură specială. Ca și străduțele înguste și stranii din jurul podului Carol pe care te pierzi aiurit în căutarea pașilor lui Mozart. Sau Kafka. Nu se poate ca aura teatrului Stavovské - elegant, opulent și cald totodată - să nu îi fi motivat, odată în plus, pe actorii lui Purcărete (patru francezi, trei italieni și trei români). De altfel, ei așteptau întîlnirea cu Praga, cu un public avizat, cultural, deshis spre o propunere de mari proporții spirituale
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
am pornit. Azi dimineață, pe timp rece, patruzeci de persoane cuminți, încolonate, așteptau să vină laptele, nu se știa când. M-am simțit mai tânăr cu zece ani. Dacă, așa cum se întâmplă în multe localități, n-am avea căldură, apă caldă, ba uneori nici rece, ce ne-ar mai lipsi? Încurajați de sondaje, muncitorii ies în stradă convinși că Iliescu, revenit la post, le va da salarii mari pentru produse nevândute de uzine neclintite. Cum n-o să aibă de unde, nu va
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
Ca să ne convingă că Nichita Stănescu a existat, Alex. Ștefănescu recurge la artificii portretistice cu ascendență ilustră (N. Iorga, G. Călinescu), pentru care nu duce lipsă de farmec. Ne-o imaginăm cu satisfacție pe frumoasa necunoscută care îi aduce covrigi calzi poetului de la simigeria de peste drum, pe rusoaica frumoasă și de viță care a fost mama poetului, pe Nichita însuși jucînd fotbal și îndrăgostindu-se de sora unui coleg și credem (pînă la proba contrarie) în imaginea idilică a generației '60
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
hîrtia ușor colorată în masă, asocierea textului cu imaginea, cam acestea sunt coordonatele care descriu, cu mici variații, întreaga serie. Au urmat, apoi, aparent asemănătoare din punct de vedere grafic, dar, de fapt, diferențiate subtil prin format, dominanta rece sau caldă a negrului, hieroglifa copertei, luminozitatea și textura hîrtiei, corpul de literă, tipul de paginație și, evident, natura imaginilor, cărțile semnate de Marcel Tolcea (Bicicleta Van Gogh), Dușan Petrovici (Zaruri de apă) și din nou de Șerban Foarță (Șalul eșarpele Isadorei
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
a adoptat. Ardelenii sînt mai ficși, mai statornici. Nu-s cosmopoliți ca regățenii. Noi ieșim greu din bîrlogul ardelenesc... Am găsit un Bacău atît de cultural, nu mi-am putut închipui... oamenii sînt generoși, e un climat scriitoricesc nemaipomenit... suflete calde, pline de solicitudine și atenție... și asta m-a ajutat enorm să depășesc izolarea celor 6 luni de după accident, cînd mi-am rupt un picior... toate se rup la bătrînețe... pînzele, rochiile... și încă alte 6 luni cînd o gripă
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
unui fel de a se manifesta unic. Nu întîmplător, instrumentul formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse de podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul în trecerea sa/ descumpănit/ el crede în mîinile noastre-mpletite/ în cuvintele palorii/ în seninătatea și în sacrul lac/ al lacrimei neplînse// să treci prin apă/ și picioarele să ți se topească/ să intri în
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
cuvintele palorii/ în seninătatea și în sacrul lac/ al lacrimei neplînse// să treci prin apă/ și picioarele să ți se topească/ să intri în umbră/ descoperind alte umbre/ și ca în-tr-un roi de albine sălbatice/ să te lași atacat" (e caldă răcoarea și proaspătă răscrucea). Ies la suprafață obiectele minore, gesturile cotidiene, micile tabieturi. Textura trăirii curente e pusă sub lupă, detaliile obținînd semnificații nebănuite. Pătrundem în aventura microcosmului: "cu unghia aspră/ ca limba pisicii/ zgîrie scrinul/ secretele cad pe covor
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
va crește încet, ca o/ pâine rotundă de aur/ și-i vei auzi inima mică bătând/ și veți plânge amândoi cu urechea lipită de burta ta?/ Ți-ai desfăcut picioarele, proasto, și ai crezut/ că acolo, înăuntru, îi va fi cald și bine/ și ai simțit două inimi în trupul tău/ le-au smuls doctorii în halate albe, verzi, albastre/ parcă era rochiile tale/ când ți-au băgat mâna între picioare/ și ți-au scos inimile și mustind de sânge/ ți-
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
a unei posibile fuziuni corp-natură cu simplitatea despuiata a unui paradis realizabil, departe de societatea urbană, de ritmurile și constrîngerile ei". Plajă oferă iluzia unei singurătăți reconfortante tocmai pentru că e artificială și deliberată, un fel de robinsoniadă modernă. Moale, pasivă, caldă, plaja toropește simțurile, generează iluzii și visătorie, e un fel de opium al contemporanilor, pentru că ea devine element important al cotidianului abia pe la jumatatea secolului nostru, cînd se produce o interesantă deplasare a privirii și atenției dinspre mare (apă) spre
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
făcînd plajă? Lîncezeala devine adormire, ieșire completă din agitația cotidianului. Se pare că încă de la sfîrșitul secolului trecut au existat o serie de ghizi care prezentau plajă sub forma hedonista, propunînd celor interesați experiență autodescoperirii în lenea și torpoarea nisipului cald. Plajă devine un spațiu definitiv constituit și independent chiar de elementul marin din clipă în care este acceptată invenția socială, cum o numește Kaufmann, a soarelui și a bronzării, ca normă de frumusețe. De îndată ce a fi bronzata echivalează cu a
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
luptători câri au făcut Unirea și regenerarea României, - ne mai întâlni-vom oare în regiunile necunoscute în care v-ați dus, spre a ne da îmbrățișările și sărutările acelea dulci cu câri eram deprinși?"... * Cred că este textul cel mai cald și mai afectuos - proza memorialistica de o asemenea sinceră tensiune sentimentală ce s-a scris pe la începutul secolului XIX despre momentele-cheie ale țării, 1848 și Unirea Principatelor resimțite în adolescență acestui autor care, în viitor, poate că va trebui să
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]