4,161 matches
-
ce se bălăngăneau amețiți. Am ajuns la concluzia că patrulele de jandarmi sunt cele ce țin lucrurile sub control. Cei mai mulți dintre maronii erau niște prizăriți de categoria muscă, dar erau înarmați până-n dinți: puști cu țeava retezată, revolvere semiautomate de calibrul 45, boxuri care le atârnau la bandulieră. Firmele fluorescente se aprindeau intermitent: Flame Klub, Arturo’s Oven, Club Boxeo, Falcon’s Lair, Chico’s Klub Imperial. În spaniolă Boxeo înseamnă „box“, așa că m-am dus mai întâi la crâșma aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-a sinucis într-un loc unde cei dragi vor vedea sângele împroșcat. Aducea cu un caz clasic de sinucidere prin împușcare: fotoliul de piele răsturnat și, alături, conturul cadavrului trasat cu cretă. Arma, o pușcă cu doua țevi de calibru 12, era exact acolo unde trebuia - la un metru în fața cadavrului, cu țeava acoperită cu sânge și bucăți de țesut. Pereții vopsiți într-o culoare pastel și tavanul erau plini de sânge și creier împrăștiat, iar fragmentele de dinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și săli de biliard în fiecare cvartal, iar la secție se primeau apeluri de urgență douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Polițiștii de la Patrulă aveau în dotare bastoane cu ținte de metal, iar cei de la Intervenții aveau în tocuri automate de calibrul 45, încărcate cu gloanțe dum-dum neregulamentare. Băutura preferată a pilangiilor locali era „șopârla verde“ - alcool etilic de 95 de grade, îndoit cu vin de Porto alb, marca Old Monterey -, iar prețul standard pentru o prostituată era de un dolar sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am apărut, Willis tocmai împărțea cărțile. Ridică privirea și se miră: — Ce...? Bastonul meu îi făcu praf mâinile și masa de joc. Crawford duse mâna la brâu. A doua lovitură de baston îi azvârli cât colo pistolul cu amortizor de calibrul 45. Frații o zbughiră pe ușă, urlând de durere. Am ridicat de jos noua mea armă neoficială și le-am spus celorlalți cartofori să-și ia banii și să plece acasă. Când am ieșit, se adunase public ca la urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea până când s-a desprins de țevi. Mă simțeam ca după un meci de zece runde desfășurat în forță. Când mi-am simțit brațele prea vlăguite ca să mai pot distruge ceva, am pus mâna pe uniforme și pe pistolul de calibrul 45 cu amortizor și am plecat, lăsând ușa deschisă, să vină boschetarii și să curețe tot ce a mai rămas în urma mea. În condițiile în care ceilalți membri ai familiei Sprague trebuiau să se întoarcă dintr-un moment în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea era ca și cum mi-aș fi răzuit fundul vieții mele stând în genunchi - iar singura mea consolare era că nu puteam să mă cobor mai jos de-atât, că mai curând mi-aș băga în gură țeava pistolului meu de calibrul 38. Avionul ateriză la 7.35. Am fost primul la debarcare, cu carnețelul și servieta în mână. În aerogară era un centru pentru închirieri de mașini. Am luat un Chevy decapotabil și m-am îndreptat spre metropola Boston, nerăbdător să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-și aranjeze hârtiile de pe birou. Îmi replică cu o voce șuierătoare: — Ai încasat prea multe în fabrica de pumni a lui Blanchard? Târfa aia de Short a dat colțu’. Mi-am ajustat geaca, vrând să-i arăt piesa de calibrul 45 pe care o aveam la mine. Să nu-i mai spui așa. — Bine, durule. Ce-ar fi să-mi zici ce vrei? Apoi rezolvăm problema și încheiem această povestea cu misterele până nu scăpăm lucrurile de sub control. Comprende? — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apăru genericul de final, cu: „Filmat în Hollywood, S.U.A.“, iar „și dacă“-urile căzură ca popicele. Am ieșit din cinematograf tremurând din cauza vipiei de afară. Am remarcat că plecasem de la El Nido fără revolverul din dotare și fără cel de calibru 45, pe care-l păstram ilegal. Am făcut cale întoarsă pe străzi lăturalnice și le-am luat cu mine. Apoi m-am auzit strigat: — Hei, amice, tu ești polițistul Bleichert? Era chiriașul de alături, care stătea în mijlocul holului, cu firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
păștea de mult, încă de acum doi ani și ceva, iar demascarea din Confidential nu era decât ultima pată pe care o aruncam pe obrazul Departamentului. Nimeni nu o știa mai bine decât mine. Am predat revolverul de serviciu, revolverul calibrul 45 pe care-l dețineam ilegal și insigna cu numărul 1611. M-am mutat înapoi în casa pe care a cumpărat-o Lee, am împrumutat cinci sute de dolari de la padre și am așteptat să-mi mai uite lumea numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
loc unde cineva s-ar fi putut ascunde: în spatele tomberonului. - Om înarmat, țipă ea. Toată lumea ce încă se afla acolo îl putu vedea pe cel de-al patrulea individ din mașină alergând spre stradă înarmat cu o pușcă de mare calibru. Sachs ținti înspre pieptul lui și strigă: - Aruncă arma! Acesta se opri pentru un moment, după care începu să își agite arma spre polițiști. Sachs continuă, cu o voce neașteptat de blândă: - Bang, bang... Te-am împușcat! Omul cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să mai treacă mult până să le am. - Noi vom revizui raportul și îl vom trimite conducerii împreună cu recomandările. Poți să stai liniștită acum. - Da, domnule. Polițistul care îl interpretase pe ultimul răufăcător, mai precis pe cel cu pușca de calibru, se îndreptă către ea. Un italian arătos, probabil provenit din familiile stabilite prin Brooklyn, gândi Amelia, și cu un corp de boxer. Păcat de barba ce îi acoperea o bună parte din obraji și din bărbie, căci îi dădea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asta odată! Și nu mai gâfâiți ca târfele la produs! - Poate ca mă-ta, veni răspunsul prompt al unuia. Se aplecă din nou. - Hei doamna, te ajutăm cu mașina. Da’ spune-ne, cu ce o să-l împuști pe nenorocit? - Glock. Calibrul 40. Privi către teacă. - Marfă. Glock 23. Cu recul compensat? - Nu, e Glock 23 normal. - E mai bine așa. Și eu am un Smittie. Își ridică tricoul și, cu un amestec de mândrie și sfidare, scoase la iveală mânerul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întreagă penetrează bucata de bumbac. Care e metoda? Chiar trece prin ea. Batista are o gaură! Publicul ia în calcul această metodă, chiar la început, dar o abandonează la fel de repede; decide că e prea simplă pentru un artist de asemenea calibru. Mai degrabă se gândesc că face ceva mult mai elaborat. Alt exemplu: un iluzionist se întâlnește cu câțiva prieteni într-un restaurant pentru a lua cina și este rugat să le arate câteva trucuri. La început, refuză, dar apoi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
foarte important despre clădire, din episodul anterior cu ostaticii: ferestrele, la fel ca în majoritatea clădirilor guvernamentale construite recent, nu puteau fi deschise și erau blindate. Exista totuși un risc minor, presupuse el, acela ca țintașul să folosească gloanțe de calibru foarte mare, care ar putea trece prin geamul gros. Dar s-a mulțumit să repete un panseu pe care îl auzise cu mai mulți ani în urmă în timpul unei investigații: „Dumnezeu nu oferă niciodată certitudini”. Își luase singur sarcina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un căluș de humă a luat locul limbii, care știa să blesteme cumplit la supărare și să clădească înțelept ideile la voie bună. Mă întreb câteodată, cu legitimă curiozitate, dacă în tinerețea lui bărbătească n-a ratat câțiva Ramseși de calibru meu, deși am doi frați, oameni aproape cumsecade. Unul din ei, caligraf la o mare societate pe acțiuni, celălalt, mai tânăr, abil alergător pe sârmă după gologani, amenințat să-și crape capul la fiecare demonstrație. Cu mama, lucrurile stau azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
totuși cele două coloane laterale din închipuita catedrală, pe care imaginația o construiește gigantică, dacă ne luăm după grosime neobișnuită a stâlpilor retezați. Îi lipsea fondul negru din ultimul plan. Avea însă, în plus, pântecul proeminent un obuz de mare calibru. Omul cu ciocul de aramă făcu un pas înainte și se înclină în fața ei, ca un „e” cursiv. Îi prinse tivul de jos al cămășii, ridicându-i-l până la para becului cu lumină sângerie, descoperind astfel acel trup, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
carne grea și multă, după cum s-ar putea greșit înțelege, privind mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre carne, susținu cu vehemență Ferdinand Sinidis, dacă nu închizi în ea și femei de calibrul Albertinei. „Când sosise din Olanda cu scufiță și încălțată cu saboți, adusese de pe țărmurile Țărilor de Jos, un miros stăruitor de icre negre și untură de morun. Cu toate că din prima zi făcu surcele din opincile de lemn, părăsindu-și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care „ieșeau În lume“ Într-un context social londonez decadent, dar și aceasta ajunse În scurt timp să aibă ritmul și amplitudinea unui roman. O lăsă și pe aceasta deoparte și, În disperare de cauză, produse rapid o povestire de calibru ușor, denumită Ochelarii, ca să nu-l supere pe Scudder, după care se Întoarse la Vechiturile, pe care editorul se arătase oarecum dispus să o ia În considerare pentru publicarea În foileton. Vara indiană se prelungi și În octombrie. O ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
armamentul și viteza, în noduri, a vasului englez de război Warspite; așa cum și noi, copii ai unui oraș-port, puteam să spunem ca pe o rugăciune caracteristicile navelor de război, ale noastre și ale inamicilor: tonaj, numărul membrilor echipajului, numărul și calibrul gurilor de foc, numărul lansatoarelor de torpile, anul lansării la apă. Cu toate astea, ne-am mirat de cunoștințele lui legate de cele întâmplate în bătălia pentru Narvik, cunoștințe care depășeau cu mult ceea ce reținuserăm noi din rapoartele zilnice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
recunoscători pentru că puteau să ne ducă pe noi, „turma asta de berbeci“, departe de tot de focul „asupra omului din față“. În zona de plajă a bateriei, Marea Baltică se izbea monoton de țărm. În cadrul exercițiilor se împușcau, cu arme de calibru mic, iepuri și - ceea ce era interzis - pescăruși. Zadarnic luptam eu împotriva coșurilor. Pe timp ploios, în orele libere, jucam dame, țintar sau skat. Distracția asta s-ar fi putut întinde așa, fără nici un eveniment, de-a lungul primăverii, care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și să câștigi flori artificiale sau alte premii. Să țintesc oameni învățasem de timpuriu, dar cu toate astea nu ajunsesem niciodată să trag. Iată că acum se ofereau ținte inofensive, în plus puști cu aer comprimat, încărcate cu muniție de calibru minim. La început am ezitat să apuc patul, să ating țeava. Apoi însă m-am apropiat de stand și am vrut să împușc un trandafir pentru Anna. Uitându-mă pe direcția țintei, am grijă să se potrivească crestătura înălțătorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de fundul oceanului cel de-al doilea habitat. În cincisprezece ore Începem să vă transportăm jos. Până atunci mai sunt o mulțime de lucruri de făcut. Rămâneți pe loc, doctore Johnson. Norman stătea În picioare, dezbrăcat. Simți ciupiturile a două calibre metalice În spatele brațelor, imediat deasupra coastelor. — Doar un pic... așa. Acum puteți intra În bazin. Tânărul asistent se dădu În lături, iar Norman urcă treptele ce duceau la bazinul metalic, care arăta ca un jacuzzii În variantă cazonă. Bazinul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse el. — Barnes Ie-a văzut? — Da. — Și ce-a spus? — A zis că e În regulă, să continuăm. — În regulă. În fond el e șeful. Primul asistent se Întoarse spre Norman. Dacă sunteți amabil, doctore Johnson, mai inspirați o dată ... Calibre de metal Îi atingeau bărbia și fruntea. O bandă Îi Înconjura capul. Apoi calibrele Îi măsurară distanța dintre ureche și bărbie. Asta pentru ce e? — Trebuie să vă găsim o cască potrivită, domnule. — Nu era mai simplu să Încerc una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e În regulă, să continuăm. — În regulă. În fond el e șeful. Primul asistent se Întoarse spre Norman. Dacă sunteți amabil, doctore Johnson, mai inspirați o dată ... Calibre de metal Îi atingeau bărbia și fruntea. O bandă Îi Înconjura capul. Apoi calibrele Îi măsurară distanța dintre ureche și bărbie. Asta pentru ce e? — Trebuie să vă găsim o cască potrivită, domnule. — Nu era mai simplu să Încerc una? Așa se procedează, domnule. La cină primiră macaroane arse cu brânză. Norman dădu farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
părea cam multe, Aurica ne lămurește din spatele șorțului: „Soldații depun mari eforturi, aerul de munte, vremea schimbătoare cer hrană consistentă”. Înțelegem că vremea-i schimbătoare și soldații sînt Înconjurați de un fel de apă, din pasajul următor: „Plescăitul proiectilelor de calibru mic nu se aude”. Nu se aude, dar plescăie. E toamnă din nou. Din suplimentul revistei de cinema se detașează neostoitul Leonard Gavriliu, care semnează cronica literară a volumului 100 de poeme de Ana Blandiana. Dintru Început, cronicarul atinge cote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]