2,791 matches
-
alt șir de gratificații. Acesta este un argument care amendează limitarea resurselor pentru incitările selective. Capacitatea de a solicita forța primară a luptei creează sociabilitatea largă a stadionului. În al doilea rând, logica utilitaristă lasă complet înafara retribuțiile simbolice: aprobarea camarazilor de muncă; imaginea pozitivă de sine ce rezultă dintr-o conduită curajoasă conformă cu principiile unanim admise; sentimentul de a fi important, de a ieși din monotonia cotidiană; înfruntarea riscurilor; căldura umană a camaraderiei. Suporterii se simt prieteni și dușmani
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și mai înțelegători, zilele cumplite petrecute pe front, în primele linii sau în spatele liniilor inamicului constituie pentru Toader Toaibă o experiență care a contribuit din plin la fortificarea unui caracter cu date native esențiale. Țăranul cinstit și harnic a devenit camaradul afectuos și ostașul iscusit, dar, mai ales, marele iubitor al țării sale. Această idee și acest sentiment l-au făcut să treacă cu ușurință peste greutățile vieții de ostaș combatant. Dar, a căzut peste el nenorocul. Toader a fost rănit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gândești, dar trebuie să te miști ca o pisică, nu ca ursul. Să nu-ți auzi nici tu călcătura, necum inamicul... Și dacă ai prins <limbaă, trebuie s-o faci să tacă mâlc, că altfel poate să dea de veste camarazilor săi și te-ai dus pe copcă”. Locotenentul Făgurel ședea lângă Toaibă, iar sergentul Cicoare se afla în celălalt capăt al vagonului. Ședea acoperit cu pulpana mantalei, spre a se izola de tot ce era în jur. Avea destule motive
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Plutonul mărșăluia în întâmpinarea nopții. În marginea pădurii în care urma să se desfășoare exercițiul, sergentul Cicoare a comandat: Pluton, stai! După ce le-am explicat în ce constă exercițiul, am ordonat: Soldat Toaibă! Un pas în față! Alege-ți doi camarazi care să facă parte din patrula pe care o vei comanda! Toaibă s-a întors ca un șurub și a numit: Soldat Trestie și soldat Urecheatu un pas în față! Nici de această dată nu a schimbat oamenii pe care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se mai aștepta Toaibă. De aceea a încercat să scape de o asemenea sarcină. Dar... Dar ce, Toadere? Nu sunt eu cel mai bun dintre toți. Asta eu o apreciez. Așa că acum pune capul la contribuție și numește câțiva dintre camarazii tăi care să fie potriviți pentru această grupă. Parcă ați spus că în această grupă intră cine vrea. Adică intră cine știe ce îl așteaptă după aceea... Adică? Adică vor fi nevoiți să plece în cele mai grele și periculoase misiuni. Asta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
după alta, cu ninsori și geruri aspre. Cât era ziulica de mare, Toaibă se căznea să meargă, folosind cât mai mult cu putință piciorul rănit. Mergea până îi dădeau lacrimile de durere... Și gândurile îi zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de greu să te furișezi printre liniile inamice, dar și mai greu să stai nemișcat în vreo zi cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie, sublocotenentul Cicoare, căpitanul Făgurel și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să-și dreagă glasul. A înghițit în sec, căutând un răspuns... Și-a trecut dosul palmei peste frunte și, făcând-o pe miratul, a îngăimat: Aaa! Da, da! Mi-am adus aminte! Ieri sau alaltăieri a fost la dânșii un camarad călare, care căuta holercă... Și a găsit? Nuuu! De unde să găsească?... Ai prin casă vreo gură de rachiu, Marandă? - a întrebat Hadarag, pentru a abate gândurile rusului. Apoi să văd dacă o rămas un strop de la Paști. Spunând acestea, a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dacă și tu, omule bun, ai ajuns aici, atunci nu mai este nici o speranță ca sufletele noastre să se mântuiască!” În acea clipă s-a născut speranța și dorința că îl va întâlni cândva pe cel mai bun și drag camarad din câți a avut... Retrăia momente din timpul războiului. Clipele care îi încălzeau sufletul cel mai tare erau cele când Trestie s-a luptat pe viață și pe moarte să-l salveze din liniile inamice și să-l ducă la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în primejdia căderii în mâinile inamicului. în acele condiții, tânăra luptătoare a avut o idee salvatoare. A speculat un moment de neatenție din partea nemților și a creat o mică diversiune. Derutat, dușmanul nu și-a mai putut realiza planul. Iar camarazii iscusitului ostaș, în frunte cu locotenentul Gheorghițoiu, au reușit să se retragă. Prețul plătit de Ecaterina a fost, însă, prea mare. împreună cu câțiva camarazi, ea a fost făcută prizonieră de nemți. - Și cum ați scăpat din ghearele dușmanului? au întrebat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
și a creat o mică diversiune. Derutat, dușmanul nu și-a mai putut realiza planul. Iar camarazii iscusitului ostaș, în frunte cu locotenentul Gheorghițoiu, au reușit să se retragă. Prețul plătit de Ecaterina a fost, însă, prea mare. împreună cu câțiva camarazi, ea a fost făcută prizonieră de nemți. - Și cum ați scăpat din ghearele dușmanului? au întrebat-o camarazii, după ce isteața fată-soldat a reapărut, ca printr-o minune, printre ei. - Foarte ușor. Am profitat de gura căscată a santinelei care ne
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
ostaș, în frunte cu locotenentul Gheorghițoiu, au reușit să se retragă. Prețul plătit de Ecaterina a fost, însă, prea mare. împreună cu câțiva camarazi, ea a fost făcută prizonieră de nemți. - Și cum ați scăpat din ghearele dușmanului? au întrebat-o camarazii, după ce isteața fată-soldat a reapărut, ca printr-o minune, printre ei. - Foarte ușor. Am profitat de gura căscată a santinelei care ne escorta, am scos revolverul din sân și am tras. - Și în sânul acela al tău nu mai ai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
pământul înmuiat le îngreuna mersul. - Domnul locotenent e rănit! a anunțat cineva. - Care locotenent? a întrebat Ecaterina. - Domnul locotenent al nostru, Gheorghițoiu - a venit lămurirea. - E grav? - Nu știu. Dar trăiește. A spus să nu cedăm. Avântându-se în fruntea camarazilor, tânăra a strigat, din toate puterile, aproape bărbătește: - înainte, ostași! Moarte cotropitorilor! Nu vă fie frică, Dumnezeu este cu noi! S-a întâmplat, însă, ca în aceeași zi să cadă și ea. Explozia unei bombe a rănit-o la ambele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
înalt în oștire. Când Paolo Vitelli a murit, el a continuat să învețe arta militară sub Vitellozzo, fratele celui dintâi, și, pentru că era foarte inteligent, viguros ca înfățișare și plin de curaj și vitejie, ajunse să fie cel dintâi între camarazii lui de luptă. Dar, părându-i-se că este un lucru înjositor să fie sub conducerea altuia, se gândi să ocupe orașul Fermo, asigurându-și pentru aceasta ajutorul unor locuitori ai lui, cărora le era mai dragă robia decât libertatea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cade în dizgrație în noile condiții, Jeanne d’Arc a considerat că misiunea ei se încheiase. Numai că, în calea dorinței ei de a se întoarce în satul natal, la părinții și la frații și surorile ei, s-au așezat camarazii alături de care luptase. Aceștia doreau să lupte în continuare împreună. Dar regele și cei din anturajul său nu prea mai aveau chef de noi bătălii. Viața de curte, dusă în huzur și petreceri, se dovedea mult mai ducătoare în ispită
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Eroilor Corpului Didactic (Ion Jalea, Arthur Verona, Cornel Medrea), inaugurat în 1930, te-apucă râsu’-plânsu’ auzind c-a fost ras în 1940 fiindcă lumea-i zicea „Monumentul legiona rilor“, trimiterea fiind la „legionarii romani ce-și purtau pe scut camarazii uciși în luptă“, necum la „nicadori“. Vrednic palimpsest pietros, în locul lui s-a înălțat statuia lui Ferdinand, spulberată și ea cinci ani mai târziu, în favoarea „Monumentului ostașului Sovietic“. Dejismul se debarasează în 1956, la doar cinci ani de la inaugurare, de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
războiul la Prut a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin gloanțe și scut, Moșia pierdut-astă vară. Mergem în câmpia basarabilor Plină de grâne, plină de dor Și-n Bucovina Cu mînăstiri și brazi Mergem la luptă Dragi camarazi. Dacă n-ar fi fost vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare patriot? Posibil. Asta e treaba istoriei și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Frica îl trimetea în chiar vizuina lupului, dar și prudența. Acolo, în preajma pericolului, se putea ocroti mai bine. In dezordinea fericită a reîntoarcerii, când se făceau liberări, se dau concedii și se simțeau viduri mari, cererea lui fusese binevenită. Pe camarazi Lică îi evita. Amintirile lor proaspete de eroism îl supărau. Conversațiile care nu aveau alt subiect îl puteau atrage în cursa unor detalii asupra propriei lui petreceri. Șefilor însă știa să le fie iar folositor. Trimis din nou cu misiuni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acum la cofetărie și cinematograf. Culmea distracțiilor selecte în tovărășia acelui cavaler fercheș! Totuși ea regreta lucrurile de mai înainte, dar Lică hotărâse că nu se mai poate merge acolo. In schimb, îi povestea amănunțit tot ce făcea, ca unui camarad. Sia nu purta necaz femeilor pe care Lică i le vindea în detaliu și pricepea pasiunea lor pentru dânsul. Viața nu avea pentru ea nici mister, nici sfială. Lică era în timpul din urmă primul intim la un căpitan de intendență
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian, dar nu cuteza să întoarcă capul. Nici nu observase că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care luptau împotriva noastră, acești evrei români, era armament românesc. Trăgeau în noi cu mitraliere românești...le furaseră din Basarabia în 1940 când i-au omorât pe ofițeri în retragere...’’ “Drama îmi umplea sufletul de o suferință nemărginită...nici moartea camarazilor noștri, nici rănile lor sau rănile noastre nu ne-au durut atât de mult. Acum, în inima Crimeii suntem împușcați cu aceste arme jefuite de la unitățile noastre în retragere, în 1940”. „Niciodată nu voi putea descrie mânia mea, durerea mea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe aceste locuri a căror căldură și praf le istovea puterea. Numărul prizonierilor ruși se mărea, numărul eroilor români, fiecare cu istoria lui, nu le scurta elanul înaintării prin munți. Ceva totuși din inima lui, rămânea lângă cei înmormântați creștinește. Camarazii lui, cu care împărtășise atâtea dificultăți și spaime urmau să-și unească în metamorfozarea trupurilor, inocența lor cu cea a înaintașilor din vremurile de restriște ale luării în robie. Peste secole, au rămas sintagmele: „...că nu vin tătarii!” ca și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ajunsă în U.R.S.S. pe la Sculeni în 1940 în schimbul cu bătrânul Codreanu de la Chișinău, românul fost în Sfatul Țării în 1919. Aceste unități au fost mereu împrospătate, completate, încât atunci când am ajuns, cu fratele meu Dumitru și alți doi camarazi, în lanțuri în Penitenciarul Suceava, la scurt timp paza, la turelele pușcăriei, a fost schimbată cu acești soldați preferați, îndoctrinați și plini de ură împotriva deținuților politic care le fuseseră prezentați ca dușmani ai poporului. Frica, teroarea s-au instalat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
intercontinentală, sub semnătura lui, cum era și normal. În modestia sa, mi-a spus să semnez eu paginile și l-am convins ca semnătura să fie a naratorului, a trăitorului direct al evenimentelor-limită prin care a trecut. A mers la camaradul său de război și de suferințe penitenciare, regretatul Gabriel Constantinescu, director la cunoscutele Puncte Cardinale de la Sibiu și prietenul său, un adevărat părinte cultural, de inițiativă și mare descifrator al evenimentelor istorice care l-a găzduit și a publicat textul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
din sat...”, în mintea noastră ageră de ofițeri tineri iubitori de Dumnezeu, Neam și Țară, întrebările continuau cu nesatisfăcătoarele răspunsuri privind oprirea atacului asupra Moscovei, marile tragedii de la Stalingrad și din Cotul Donului, neintrarea Japoniei în război împotriva comunismului, drama camarazilor căzuți prizonieri la ruși, etc., etc. Explicațiile - puse pe seama iernii rusești, spionilor de tip Richard Sorge sau Rudolf Roesler (strecurați de ruși în spionajul german, englez, american), grandomaniei lui Hitler, (de a dicta direcția ofensivelor și liniilor de rezistență sau
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Prut, războiul a’nceput, Românii trec dincolo iară Să ia înapoi prin armă și scut Moșia pierdută astă vară. Mergem în Câmpia Basarabilor Plină de grâne, plină de dor. Și’n Bucovina cu mănăstiri și brazi Mergem la luptă, dragi camarazi... Azi Prutul unește pe frații români Și Nistrul al nostru e iară, Jurăm că’napoi un pas nu vom da Din Tisa la Bug vrem hotare. Mergem în Câmpia Basarabilor, Plină de grâne, plină de dor. Și’n Bucovina cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]