236,711 matches
-
capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Citește mai mult Te intrbi ce fac?Stau în planul sferical unui gândcu fața întoarsă spre apuscitesc, iubesc sau tac,despic amurguricu umbre de la răsărit;din ziduri curg păpuși de cearăși dintr-un capăt până-n altul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cearăși dintr-un capăt până-n altul,un pianist nebun repeatăacelași monoton motiv,se împiedică mereu de același prag.Mă întrebi, ce fac?O, iarăși scriu, vorbesc năucă,pe clape de pian dezacordat;aceeași clapă, același sunetînvie linii subțiri și impreciseîn camera albă cu patul nefăcut.... XXII. TU CREZI... EU TAC, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Ecoul pașilor se stinge hohotind surd în tăcerea timpului meu tu crezi c-am învățat să mă accept într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
în brațe, unele zbătându-se și plângând, altele tăcute, neputincioase sau resemnate. Ne rugam de ele să mai stea puțin, încă puțin, dar era prea puternică pânda care le dorea și care le smulgea sărutului nostru. Stăteam amândoi îmbrățișați în camera goală și pereții ne încercuiau și se clătinau ca niște halate albe din care ieșea fum în dreptul inimii. Scrisoare Eu sunt cuprinsă de iubire ca de moarte. Tu nu mai ești aici, ci doar în dorul meu, Iar inima îmi
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
ar fi dimensiunea casei omului. Dacă în urmă cu sute de ani, locuința omului era una modestă ce asigura doar spatiul necesar adăpostirii de intemperiile naturii, în ultimul secol, observăm construirea unor case/vile ce dețin un număr impresionant de camere, piscină, terenuri de tenis sau golf, după buzunarul fiecăruia. În aceste vremuri, totul este grandios, fără pic de pragmatism, iar de cele mai multe ori, numărul mare de camere al vilelor de lux ar putea face invidioși mulți patroni de hoteluri. Desigur
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
ultimul secol, observăm construirea unor case/vile ce dețin un număr impresionant de camere, piscină, terenuri de tenis sau golf, după buzunarul fiecăruia. În aceste vremuri, totul este grandios, fără pic de pragmatism, iar de cele mai multe ori, numărul mare de camere al vilelor de lux ar putea face invidioși mulți patroni de hoteluri. Desigur, cheltuiala cu întreținerea unei asemenea clădiri impozante nu mai are nicio importanță atunci când proprietarul încearcă să iasă în evidență cu tot ce are, în fața celorlalți. Dacă studiem
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
l-ai vândut/ pe o promisiune halucinantă” („Ca o pisică, până...”, pag. 61); spaima, rezultată din nesiguranța, incertitudinea ori „necuprinsul” existenței ființei fragile, OMUL: „Să mă nască și pe mine cineva,/ strig,/ dar asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret al doctoriței-poetă, pierdut într-o perpetuă derivă, eșuată în înfrângeri: „în tâmpla lumii, mereu/ se va lipi gândul/ de sângele cuibărit/ în atâtea naufragii efemere” („Naufragii”, pag. 63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
devine lipsit de bun simț, rațiunea este stăpânită de porniri sălbatice, animalice, de agresivitate, spiritul este în totală dezordine. Ura nu te mai întreabă de nimic, ea dorește doar produsul finit pe care mintea sufocată de răutate îl naște în camera întunecată și murdară a propriilor frustrări. Persoana cuprinsă de ură, oriunde s-ar duce, orice ar face, odată contaminată, va purta pentru totdeauna stigmatul omului cuprins de un asemenea sentiment. Pe măsură ce reflectam asupra acestor trăsături caracteristice urii, tot mai evident
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
nu aude plânsul clipelor înainte de a-și da sfârșitul, nu știe decât una și bună, că nemoartea nu există și își vede de treaba ei nestingherită, fără pauză pentru vreo scurtă răsuflare. În nopțile de veghe, în liniștea deplină a camerei mele, când ascult, ca Lucian Blaga, cum "se izbesc de geamuri razele de lună", îmi pare că aud de la o vreme cum se furișează clipele rostogolindu-se, trosnind în vârtejul luat de neîndurătoarea Moară. Se scurg pe la fereastra mea clipe
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
soția edilului. - Gligore, te-a prostit beutura! Păi, nu-ți dai seama ce bine îți pică!? Adică tu, primarul, i-ai ajutat pe bieții oameni, i-ai salvat de la moarte sigură, iar ei, recunoscători, te pupă și te îmbrățișează în fața camerelor de luat vederi. Tot io să te scoț din belele, că tuuu, numai’ cu ochii dupe Marghiolița lu’ Fuștei! Primarul, nu foarte surprins de remarca nepotrivită a nevesti-sii, aia referitoare la Marghiolița, își dă seama că totuși muieri-sa-i
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
ale armatei cu ajutoare și lemne de foc pentru sinistrați, oficiali de la județ extrem de preocupați (și la ei sunt alegeri!), cu alte cuvinte, lume peste lume... În mijlocul lor, primarul cu figură dârză, dar profund tristă și îngrijorată, dă asigurări în fața camerelor de luat vederi că: „prin efortul nostru comun și susținut vom lichida, în cel mai scurt timp, urmările acestui adevărat dezastru, vom acorda ajutoare și despăgubiri și, în curând, satul nostru va fi, așa cum a fost întotdeauna, leagănul bucuriilor și
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
ceva care, în forma sublimată în care apare în film, s-ar putea numi o estetică economică a ponositului și familiarului. Vermeer, anyone? Despre aspectele,formale" (rămîn la părerea că importanța lor este subestimată). Talk-show-ul a fost filmat cu două camere, și scenariul vă va informa cu privire la acest fapt. Noutatea e extragerea hazului dintr-un anumit mod de a filma, iar pivotul său, e cameramanul amator de experimente. Firește e un umor,meta": spectatorul e familiarizat cu convențiile unei emisiuni, iar
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
România ultimei sute de metri a tranziției spre capitalism, alături de lucrătorii de la vama Otopeni s-ar fi putut afla și dascălii din străvechimea vieții mele de elev: doamna Urmă, blânda mea educatoare, care ne ruga să-i aducem flori pentru camera fiului ei paralizat, domnul Minoiu, învățătorul meu din altă lume, căruia câțiva părinți îi procurau cu greu tutun pentru pipă, sau diriginta din liceu, doamna Luștrea, care accepta cu bucurie orice carte în engleză pe care-o puteam găsi prin
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
aflat asta foarte târziu, profesorul Chilim revenind în preoție după 1990). Acestea erau datele mele biografice, fișa mea religioasă până la intrarea la facultatea de Filologie - secția biblioteconomie din București, în 1964. Aici și atunci destinul mi-a fost favorabil. În camera de cămin de pe Șoseaua Panduri, apoi din Drumul Taberei mi-a fost dat să-l am coleg pe Gheorghe Calciu, Ghiță cum îi spuneam, înscris la secția limbi străine - limba franceză, alături de Eugen Papadima (nepotul lui Ovidiu Papadima, viitor mare
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
meu a fost grefier la judecătoria plășii Valea Ursului, până la desființarea ei, în 1947, nu s-a vorbit despre existența închisorilor comuniste de teama autorităților staliniste, așa că naveam cum să-mi dau seama de antecedentele politice ale colegului meu de cameră, Ghiță Calciu. Comportamentul său a fost exemplar: era discret în privința trecutului său, gata oricând să te ajute în orice privință, ca un adevărat creștin, mereu cu zâmbetul pe buze și, ca student, era eminent. Într-o seară, am zărit pe
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
de autobuz (din Panduri în Drumul Taberei, la cantina Facultății de Medicină), Ghiță mă seminariza din lecturile cărților sale. Avea o răbdare extraordinară, eu neavând minima cultură filosofică și teologică. Timp de doi ani cât am stat împreună în aceeași cameră de cămin pot spune că am învățat mai mult decât de la unele prelegeri universitare, astfel încât după ce a părăsit căminul spre a se căsători, în 1965, cu Adriana Dumitreasa, am simțit ce pierdere suferisem, deși ne mai întâlneam la unele prelegeri
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
a-l urmări îndeaproape pe Ghiță. Chiar mi-a arătat, într-o zi, un microfon pe post de nasture la cămașă și un fel de rolă cu un fir subțire ca nylonul folosit de pescari. După această dezvăluire, atmosfera în camera noastră de cămin a devenit infernală, Haba atacându-l și jignindu-l în permanență pe Eugen Papadima pentru deconspirare. La toate astea, Ghiță Calciu se purta ca și cum nimic nu se întâmplase, cu un calm desăvârșit: știa probabil și era conștient
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
anunțase că se va întoarce și dădea semnele unei matusalemice pofte de viață. Medicii cu care am discutat despre boala lui erau însă de părere că zilele politologului erau numărate. Arterele lui Brucan, mi s-a explicat, erau ca niște camere de cauciuc expirate. Le peticești într-un loc și răsuflă în altul. Bătrînul Brucan ajunsese, fiziologic, la capătul puterilor sale. Ceea ce nu m-a împiedicat să regret că a murit. Cu sentimente contradictorii, e adevărat, dar cu o părere finală
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
o altă viață poate să înceapă. Visul nu presupune neapărat somn. Poate fi vorba de un vis cu ochii deschiși, de un teritoriu al imaginației, evadare cu gândul într-un spațiu fictiv: "și acum evadare spectaculoasă/ prin ușa placentă din/ camera mea merg în portul/ Balcanbalta. colțul de elefant al lunii/ spintecă drumul în urmă se aud/ lăutarii, înainte oamenii fug mereu spre/ bărcile de salvare. pielea nopții are miros de/ pâine arsă și de s(o)are. hamalii cară mâncarea
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
comunist, împrejurare ce le provoacă o nevroză "estică", ambii fac gestul gogolian al arderii manuscrisului. "Hruba" în care e nevoit a se adăposti maestrul supus persecuțiilor evocă "vizuina teatrală" a lui Maxudov, "ascunzișurile de cârtiță" ale lui Babel, ca și camera cu pereți de plută a lui Proust și pivnița lui Kafka - fiecare din ele cu conotații specifice, care însă converg spre tendința regresivă a artistului în dizamornie cu mediul. Retrăgându-se într-un imaginar secol al XVIII-lea, lucrând într-
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
pagini, numărul 2-3/2006 al revistei reușește să ofere o imagine grăitoare a universului concentraționar românesc. Majoritatea marilor închisori sunt descrise de supraviețuitori ai detenției, care punctează particularitățile fiecărei insule a arhipelagului concentraționar. Amintirile lui Ion Diaconescu (fost președinte al Camerei Deputaților) surprind atmosfera de coșmar kafkian a închisorii de la Râmnicu Sărat, unde singurele forme de comunicare erau tusea în ritm de Morse și bătăile în pereți. Adrian Hamzea relatează în stilul unui romancier interbelic experiența muncii silnice la Canal, într-
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
Traian Băsescu: - Avram Iancu nu țipa, ci făcea!, trimite domnia sa o săgeată spre șeful PSD-ului. Dar nimeni nu mai stă să asculte, fiindcă în fundal se aude vocea senatorului Adrian Păunescu recitând dintr-o capodoperă proprie. Iar microfonul reporteriței, camera de filmat, împrejurimile }ebei și MegaVijănul se umplu de durere, bocet național, scrâșnire de dinți ș.a. Moment patriotico-sonor realmente cutremurător, dublat de imagini blasfemice cu grămezi de mici pe grătarele încinse și un "hi-hi-hi" binecunoscut... Mare sărbătoare la }ebea... Bine
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]
-
delimitări fortuite. O exaltare a ființei intelectualului, o dereglare paradoxală a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate e un dram de nebunie"), prin ieșirea bruscă din claustrarea camerei de lucru dar și a ambianței anoste, în lume. Simțământul de anihilare a existenței se cere imperios combătut, anulat fie și prin probe minime de recunoaștere: "zile ori săptămâni stau aproape izolat, închis în mine, fără să am nevoie de
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
vitalitate și de idei amenințătoare pentru confruntările cu moderatorii tevé, sau pentru constructivele bătălii verbale din Parlament - de exemplu... Ce-am spus? Parlament? Iacă-tă, a venit mult așteptata primă zi de după vacanșa parlamentară! Reporterii de televiziune fojgăie de colo-colo, iar camerele de filmat ne arată sala de ședințe părând o suprafață decupată din Deșertul Gobi sau dintr-o zonă selenară. - Aracan di mini șî Doamne ferește-ne de rău!, își face cruce soacra lui Haralampy apropiindu-se și mai mut de televizor
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
Pe lângă aceasta se instituționalizează categoria delatorilor. Aceștia pătrundeau în viața intimă a potențialilor adversari ai împăratului spionându-i în fel și chip: cum posibilitățile tehnice nu le permiteau să instaleze microfoane în casele acestora, ei nu ezitau să perforeze tavanul camerelor spre a introduce tuburi cu ajutorul cărora să poată asculta ce se discută în încăpere. Alții citeau operele literare, pentru a vedea dacă nu cumva printre rânduri nu se strecoară afirmații "dușmănoase". în vremea împăratului Tiberius, istoricul Cremutius Cordus a scris
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
la telefon, cu excepția cazurilor de sănătate, dacă e cazul de ambulanță). De asemeni evreii care sunt bolnavi și necesită tratament fac excepție de la post. În perioada existentei Templului din Ierusalim, Marele Preot avea permisiunea unică În an să intre În camera unde era adăpostit chivotul cu cărțile Legii, candelabrul sfânt = „Menora", În Încăperea numita Sfânta Sf inte lor. Rabinul , cantorul și toți credincioșii Își m ă r t u r i s e s c g r e ș e l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]